„”Chiar daca divergentele ne separa, recunoastem apartenenta noastra la poporul celor rascumparati, la aceeasi familie de frati si surori iubiti de unicul Tata”: a spus papa Francisc la predica rugaciunii Vesperelor, prezidata joi, 25 ianuarie 2018, în bazilica Sfântul Paul din Afara Zidurilor, cu ocazia încheierii Octavei de rugaciune pentru unitatea crestinilor. Au luat parte reprezentantii celorlalte confesiuni crestine prezente la Roma. Înainte de slujba ecumenica, papa Francisc, însotit de reprezentantul Patriarhului ecumenic, mitropolitul Gennadios, si de reprezentantul personal la Roma al Arhiepiscopului de Canterbury, reverendul Bernard Ntahoturi, a coborât la mormântul Sfântului Apostol Paul pentru un moment de rugaciune în tacere. Octava de rugaciune pentru unitatea crestinilor începe prin traditie în 18 ianuarie si se încheie în sarbatoarea Convertirii Sfântului Paul, 25 ianuarie. Înainte de binecuvântarea apostolica finala, Sfântul Parinte l-a salutat în mod special pe pastorul luteran de la Roma despre care a spus ca îsi ia ramas bun dupa zece ani de slujire si pleaca la Hamburg pentru alta misiune.

Comentând lectura biblica din cartea Exodului, despre cântarea Mariei dupa trecerea Marii Rosii (Ex 15), a spus ca cei eliberati ”cânta bucuria lor pentru ca în acele ape Dumnezeu i-a salvat de un dusman care si-a propus sa-i nimiceasca”. De altfel, Moise însusi a fost salvat din ape când era prunc (Ex 2,10), salvarea lui prevestind o salvare mai mare, salvarea întregului popor.
Papa Francisc: «Multi Parinti ai Bisericii din antichitate au înteles aceasta trecere eliberatoare ca pe o imagine a Botezului. Pacatele noastre sunt cele care au fost înecate de Dumnezeu în apele vii ale Botezului. Mult mai mult decât Egiptul, pacatul ameninta sa ne faca robi pentru totdeauna, dar puterea iubirii divine l-a doborât».

Toti crestinii, a continuat Sfântul Parinte, au trecut prin apele Botezului si de aceea împartasesc o experienta fundamentala: harul lui Dumnezeu, milostivirea sa puternica în a ne mântui. ”Tocmai pentru ca Dumnezeu a realizat aceasta victorie în noi, putem sa-l laudam împreuna”. Sfântul Apostol Paul, a remarcat papa Francisc, a avut o profunda experienta a harului care l-a chemat sa devina, din prigonitor, apostol al lui Cristos. Dar dupa cum israelitii de la Marea Rosie si-au dat seama ca nu sunt singuri, tot la fel a fost si la convertirea Sfântului Paul: ”harul lui Dumnezeu l-a mânat sa caute si el comuniunea cu ceilalti crestini, cât mai curând, mai întâi la Damasc si apoi la Ierusalim” (cf. Fap 9, 19.26-27). Aceasta este si experienta celor care cred în decursul timpului.
Papa Francisc: «Diferitele confesiuni crestine au facut aceasta experienta. În ultimul secol am înteles în cele din urma ca ne aflam împreuna pe malurile Marii Rosii. (…) Dorim de aceea sa ne rugam împreuna, unind si mai mult glasurile noastre. Si chiar atunci când divergentele ne separa, recunoastem apartenenta noastra la poporul celor rascumparati, la aceeasi familie de frati si surori iubiti de unicul Tata».

Desigur, a recunoscut pontiful, asemenea poporului ales care dupa salvarea din Marea Rosie a intrat în pustiu, ”si crestinii de astazi întâmpina pe cale multe greutati, înconjurati de multe pustiuri spirituale care fac sa se ofileasca speranta si bucuria. Pe cale exista si pericole grave, care pun viata în pericol: câti frati îndura astazi persecutii pentru numele lui Isus! Când sângele lor este varsat, chiar daca apartin diverselor confesiuni, devin împreuna marturisitori ai credintei, martiri, uniti în legatura harului baptismal. De asemenea, împreuna cu prietenii din alte traditii religioase, crestinii înfrunta astazi provocari care înjosesc demnitatea umana: fug de situatii de conflict si de mizerie, sunt victime ale traficului cu fiinte umane si ale altor sclavii moderne; sufera de lipsuri si de foame, într-o lume tot mai bogata în mijloace si mai saraca în iubire, unde continua sa creasca inegalitatile”.
Papa Francisc: «Dar, ca israelitii de la exod, crestinii sunt chemati sa pastreze împreuna amintirea celor pe care Dumnezeu le-a savârsit în ei. Învigorând aceasta memorie, putem sa ne sustinem unii pe altii si sa înfruntam, înarmati numai cu Isus si cu blânda putere a Evangheliei sale, orice provocare cu speranta si curaj».

(rv – A. Danca)
Sursa: http://ro.radiovaticana.va