„«Astazi, când în lume sufla vânturi de razboi si un model de dezvoltare deja depasit continua sa produca degradare umana, sociala si de mediu înconjurator, sarbatoarea Nasterii Domnului ne cheama din nou la semnul Pruncului, ca sa-l recunoastem pe chipurile copiilor, în special ale acelora pentru care, ca si pentru Isus, „nu este loc de gazduire” (Lc 2, 7)»: a spus papa Francisc la traditionalul mesaj de Craciun adresat ”Urbi et Orbi” luni, 25 decembrie anul Domnului 2017, de la balconul central al bazilicii Vaticane. În Noaptea de Craciun, la predica Sfintei Liturghii celebrata în bazilica vaticana, papa Francisc a subliniat ca ”În Pruncul Isus, Dumnezeu ne invita sa avem grija de speranta, sa devenim santinele pentru multi care nu au cedat sub greutatea durerii si ne face protagonisti ai ospitalitatii sale”. La ”Rugaciunea credinciosilor” de la Sf. Liturghie, un emigrant român, crestin catolic din dieceza de Iasi, îmbracat în ie traditionala, a înaltat o rugaciune în limba româna. ”Craciunul”, a mai spus pontiful la predica, ”este timpul pentru a transforma puterea fricii în puterea caritatii, într-o putere pentru o noua imaginatie a dragostei fata de aproapele”.

Va oferim în continuare mesajul papei Francisc adresat ”Urbi et Orbi” la solemnitatea Nasterii Domnului:

«Dragi frati si surori, Craciun binecuvântat!
La Betleem, din Fecioara Maria, s-a nascut Isus. Nu s-a nascut din vointa omeneasca, ci ca dar al iubirii lui Dumnezeu Tatal, care „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul sau unicul-nascut, ca oricine crede în el sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (In 3, 16).

Acest eveniment se reînnoieste astazi în Biserica peregrina de-a lungul timpului: credinta poporului crestin traieste din nou în liturgia Craciunului misterul lui Dumnezeu care vine, care asuma trupul nostru muritor, care se face mic si sarac pentru a ne mântui. Lucrul acesta ne umple de emotie: duiosia Tatalui nostru care este atât de mare!

Cei dintâi care au vazut slava smerita a Mântuitorului, dupa Maria si Iosif, au fost pastorii de la Betleem. Au recunoscut semnul dupa cum le-au spus îngerii si l-au adorat pe Prunc. Acei oameni umili, dar vigilenti sunt exemplu pentru credinciosii din toate timpurile care, în fata tainei lui Isus, nu se scandalizeaza de saracia sa, ci, ca Maria, se încred în cuvântul lui Dumnezeu si contempla cu ochi simpli gloria sa. În fata misterului Cuvântului întrupat, crestinii de pretutindeni marturisesc, folosind cuvintele evanghelistului Ioan: „am vazut slava lui, slava unicului nascut din Tatal, plin de har si de adevar” (In 1, 14).

Astazi, când în lume sufla vânturi de razboi si un model de dezvoltare deja depasit continua sa produca degradare umana, sociala si de mediu înconjurator, Craciunul ne cheama din nou la semnul Pruncului, ca sa-l recunoastem pe chipurile copiilor, în special ale acelora pentru care, ca si pentru Isus, „nu este loc de gazduire” (Lc 2, 7).

Îl vedem pe Isus în copiii din Orientul Mijlociu, care continua sa sufere din cauza tensiunilor crescânde între israelieni si palestinieni. În aceasta zi de sarbatoare cerem de la Domnul pace asupra Ierusalimului si asupra întregii Tari Sfinte; ne rugam ca între partile implicate sa prevaleze vointa de a relua dialogul si sa se poata ajunge în cele din urma la o solutie negociata care sa permita coexistenta pasnica a celor doua State în interiorul granitelor fixate de comun acord si recunoscute la nivel international. Domnul sa sustina si efortul acelora care în Comunitatea internationala sunt motivati de bunavointa în a ajuta acel pamânt martirizat ca sa gaseasca, în ciuda gravelor obstacole, acordul comun, dreptatea si siguranta pe care le asteapta de mult timp.

Îl vedem pe Isus pe chipurile copiilor sirieni înca marcate de razboiul care a însângerat Tara în acesti ani. Sa poata Siria iubita sa regaseasca în cele din urma respectarea demnitatii tuturor persoanelor printr-o angajare comuna în refacerea tesutului social oricare ar fi apartenenta lor etnica si religioasa. Îl vedem pe Isus în copiii din Iraq, o tara înca ranita si divizata de ostilitatile care au vizat-o în ultimii cincisprezece ani, în copiii din Yemen, unde este în desfasurare un conflict în mare parte uitat, cu profunde implicatii umanitare asupra populatiei care sufera de foame si raspândirea bolilor.

Îl vedem pe Isus în copiii din Africa, mai ales în cei care sufera în Sudanul de Sud, în Somalia, în Burundi, în Republica Democratica Congo, în Republica Africa Centrala si în Nigeria.

Îl vedem pe Isus în copiii din lumea întreaga unde pacea si siguranta sunt amenintate de pericolul tensiunilor si noilor conflicte. Ne rugam ca în peninsula coreeana sa poata fi depasite opozitiile si sa creasca încrederea reciproca în interesul lumii întregi. Pruncului Isus îi încredintam Venezuela ca sa poata relua confruntarea senina între diferitele parti componente ale societatii în beneficiul întregului popor venezuelean. Îl vedem pe Isus în copiii care, împreuna cu familiile lor, sufera violentele conflictului în Ucraina si gravele sale consecinte umanitare si ne rugam ca Domnul sa-i daruiasca pacea cât mai curând posibil acelei Tari iubite.

Îl vedem pe Isus în copiii ai caror parinti nu au de munca si se chinuie sa le ofere fiilor un viitor sigur si senin. Si în cei carora le-a fost furata copilaria, fiind obligati sa munceasca înca de mici sau sa se înroleze ca soldati la mercenari fara scrupule.

Îl vedem pe Isus în multi copii constrânsi sa-si paraseasca propriile Tari, sa calatoreasca singuri în conditii inumane, prada usoara pentru traficantii de fiinte umane. Prin ochii lor vedem drama atâtor emigranti fortati ce îsi risca chiar viata pentru a înfrunta calatorii obositoare care uneori se termina tragic. Îl vad din nou pe Isus în copiii pe care i-am întâlnit în timpul ultimei mele calatorii în Myanmar si Bangladesh si îmi doresc ca implicarea Comunitatii internationale sa nu înceteze astfel încât demnitatea minoritatilor prezente în Regiune sa fie ocrotita în mod adecvat. Isus cunoaste bine durerea de a nu fi acceptat si oboseala de a nu avea un loc unde sa-ti pui capul. Inima noastra sa nu fie închisa asa cum au fost casele din Betleem.

Dragi frati si surori,
Si noua ne este aratat semnul Craciunului: „un prunc înfasat în scutece …” (Lc 2, 12). Asemenea Fecioarei Maria si sfântului Iosif, asemenea pastorilor de la Betleem, sa-l primim pe Pruncul Isus iubirea lui Dumnezeu întrupat pentru noi si sa ne angajam, cu ajutorul harului sau, sa facem lumea noastra mai umana, mai demna pentru copiii de astazi si de mâine.»

 

(rv – A. Danca)
Sursa: http://ro.radiovaticana.va