„

De Gelsomino del Guercio

Sfântul Padre Pio a fost unul dintre putini sfinti care au avut pe trup, vizibil si tangibil, urmele Patimilor lui Cristos. O descoperire tulburatoare legata de durerile îndurate de Padre Pio a fost facuta dupa moartea sa de un prieten a parintelui, fratele Modestino.

Padre Pio si fratele Modestino

Fratele era cel care-l ajuta la anumite lucruri în casa. Padre Pio îi zise într-o zi ca una din durerile cele mai mari o are când trebuie sa-si schimbe tricoul. Fratele Modestino nu întelese la momentul respectiv semnificatia acelei fraze. El se gândea doar la durerea provocata când tricoul se desprindea de rana de sub coasta. Si-a dat seama mai tarziu, dupa trei ani, când punea în ordine hainele ramase ale sfântului, în 4 februarie 1971.

O pata de 10 centimetri

A fost însarcinat de catre parintele Guardino sa adune toate lucrurile care au apartinut sfântului si sa le sigileze în saci de plastic. Si-a dat seama ca pe tricou era o pata mare,pe partea umarului drept. Pata avea aproximativ 10 cm (mai mult sau mai putin decât cea de pe Giulgiu). Era evident dureros sa-si dea jos tricoul daca rana era înca deschisa si oasele erau rupte.

Marturiile parintelui Pellegrino

„De aceasta descoperire am vorbit parintelui superior – aminteste parintele Modestino – care mi-a zis sa scriu un raport. Si parintele Pellgrino Funicelli, care pentru multi ani i-a fost aproape lui Padre Pio, îmi marturisi ca, ajutându-l de multe ori pe Padre Pio sa-si schimbe tricoul, a observato vânataie circulara.

Durere si parfum

„O confirmare importanta – adauga fratele – mi-a venit de la Padre Pio însusi. Seara, înainte sa adorm, cu multa credinta, am îndreptat spre el aceasta rugaciune: Draga Parinte, daca tu ai cu adevarat rana pe umar, da-mi un semn”. Adormisem. Dar, exact la ora unu si cinci minute a acelei nopti, în timp ce dormeam linistit, pe neasteptate, o terbila durere la umar m-a facut sa ma trezesc. În acelasi timp am auzit o voce care îmi zicea: „Asa am suferit eu!”. Am simtit imediat un parfum intens care a umplut toata chilia mea. Sufletul îmi era plin de iubirea lui Dumnezeu. Aveam o senzatie stranie: sa fi fost lipsit de aceasta insuportabila suferinta îmi era înca si mai dureros. Trupul ar fi vrut sa o repinga, dar sufletul, inexplicabil, o dorea. Era dureroasa si placuta în acelasi timp. Acum am înteles!”.

Întâlnirea cu Wojtyla

De acea rana nu stiuse aproape nimeni. Singurul care stia era viitorul Papa Ioan Paul al II-lea si daca sfântul frate doar lui i-a dezvaluit e în mod cert pentru o ratiune particulara.

În cartea ”Autobiografia secreta”, îngrijita de parintele Francesco Castelli, istoric si postulator al cauzei de beatificare a lui Karol Wojtyla si profesor de Istorie a Bisericii moderne si contemporane la ISSR ”R Guardini” din Taranto, autorul povesteste ca, într-un interviu, cardinalul Andrzej Maria Deskur, a vorbit de o întâlnire la San Giovanni Rotondo, în aprilie 1948, între parintele Karol Wojtyla si Padre Pio. Atunci a fost momentul în care fratele a început sa aiba „rana cea mai dureroasa”.

Traducere: AMR
Sursa: http://www.e-communio.ro