„A fost prezentat luni, 4 decembrie 2017, mesajul papei Francisc la Ziua mondiala de rugaciune pentru vocatii 2018 pe tema ”A asculta, a discerne, a trai chemarea Domnului”. Potrivit traditiei, Biserica catolica marcheaza Ziua vocatiilor în cea de-a patra duminica a timpului pascal, numita ”Duminica Bunului pastor”. Redam aici, în traducerea noastra de lucru, mesajul Sfântului Parinte.

«A asculta, a discerne, a trai chemarea Domnului
Dragi frati si surori,
În luna octombrie a anului viitor se va desfasura cea de-a XV-a adunare generala ordinara a Sinodului Episcopilor, care va fi dedicata tinerilor, în special, raportului dintre tineri, credinta si vocatie. Cu acea ocazie vom avea posibilitatea sa aprofundam cum, în centrul vietii noastre, se afla chemarea la bucurie pe care Dumnezeu ne-o adreseaza si cum acesta este ”planul lui Dumnezeu pentru barbatii si femeile din orice timp” (Sinodul episcopilor, XV Adunare generala ordinara, Tinerii, credinta si discernamântul vocational, Introducere). Este vorba de o veste buna care ne este anuntata cu tarie de cea de-a 55-a Zi mondiala de rugaciune pentru vocatii: nu suntem cufundati în întâmplare, nici târâti de o serie de evenimente dezordonate ci, dimpotriva, viata noastra si prezenta noastra în lume sunt rodul unei vocatii divine!

Chiar si în aceste timpuri nelinistite, misterul întruparii ne aminteste ca Dumnezeu ne vine întotdeauna în întâmpinare si este Dumnezeu-cu-noi, care trece de-a lungul drumurilor, uneori prafuite ale vietii noastre si, captând dorul nostru sfâsietor de iubire si fericire, ne cheama la bucurie. În diversitatea si specificul fiecarei vocatii, personale si ecleziale, este vorba de a asculta, a discerne si a trai acest Cuvânt care ne cheama de Sus si care, în timp ce ne permite sa fructificam talantii nostri, ne face si instrumente de mântuire în lume si ne îndreapta spre plinatatea fericirii. Aceste trei aspecte – ascultarea, discernamântul si viata – formeaza si cadrul de la începutul misiunii lui Isus care, dupa zilele de rugaciune si de lupta din pustiu, viziteaza sinagoga din Nazaret si aici se dispune la ascultarea Cuvântului, discerne continutul misiunii încredintata de Tatal si vesteste ca a venit sa o împlineasca ”astazi” (cf. Lc 4, 16-21).

A asculta
Chemarea Domnului, trebuie spus imediat, nu are evidenta unui lucru dintre atâtea pe care le putem auzi, vedea sau atinge în experienta noastra de zi cu zi. Dumnezeu vine în mod tacut si discret, fara a se impune libertatii noastre. Se poate întâmpla, de aceea, ca vocea sa sa fie sufocata de multele griji si solicitari care ocupa mintea si inima noastra. Este nevoie, asadar, de a se predispune la o ascultare profunda a Cuvântului sau si a vietii, a acorda atentie chiar si detaliilor din viata noastra cotidiana, a învata sa citim evenimentele cu ochii credintei si a se mentine deschisi la surprizele Duhului. Nu vom putea sa descoperim chemarea speciala si personala pe care Dumnezeu a gândit-o pentru noi daca vom ramâne închisi în noi însine, în obisnuintele noastre si în apatia celui care îsi risipeste viata în cercul îngust al propriului eu, ratând sansa de a visa în mare si de a deveni protagonist al acelei istorii unice si originale pe care Dumnezeu vrea sa o scrie împreuna cu noi.

Si Isus a fost chemat si trimis. De aceea, a avut nevoie de a se reculege în tacere, a ascultat si a citit Cuvântul în Sinagoga si, cu lumina si taria Duhului Sfânt, i-a dezvaluit în plinatate semnificatia, raportata la însasi persoana sa si la istoria poporului lui Israel. Aceasta atitudine devine astazi tot mai dificila, cufundati cum suntem într-o societate zgomotoasa, în iuresul belsugului de stimulente si informatii care se înghesuie în zilele noastre. La galagia exterioara, care uneori domina orasele si cartierele noastre, îi corespund împrastierea si confuzia interioara care nu ne îngaduie sa ne oprim, sa gustam savoarea contemplatiei, sa reflectam cu seninatate la evenimentele vietii noastre si, încrezatori în planul grijuliu al lui Dumnezeu pentru noi, sa lucram pentru un discernamânt aducator de roade. Dar, dupa cum stim, Împaratia lui Dumnezeu vine fara sa faca zgomot si fara sa atraga atentia (cf. Lc 17, 21) si este posibil sa-i captezi germenii numai când, asemenea profetului Ilie, stim sa intram în profunzimea spiritului nostru, lasându-l sa se deschida la suflul imperceptibil al adierilor ceresti (cf. 1 Rg 19,11-13).

A discerne
Citind în Sinagoga di Nazaret pericopa de la profetul Isaia, Isus discerne continutul misiunii pentru care a fost trimis si îl prezinta celor care îl asteptau pe Mesia: ”Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns si m-a trimis sa duc saracilor vestea cea buna; m-a trimis sa proclam celor închisi eliberarea si celor orbi recapatarea vederii, sa readu libertate celor asupriti; sa vestesc un an de îndurare al Domnului” (Lc 4,18-19). În acelasi fel, fiecare dintre noi îsi poate descoperi vocatia numai prin intermediul discernamântului spiritual, un ”proces prin care persoana ajunge sa împlineasca, în dialog cu Domnul si în ascultarea vocii Spiritului, alegerile fundamentale, pornind de la cea referitoare la starea vietii sale” (Sinodul Episcopilor, XV Adunare generala ordinara, Tinerii, credinta si discernamântul vocational, II, 2). Descoperim, în particular, ca vocatia crestina are întotdeauna o dimensiune profetica. Dupa cum ne marturiseste Scriptura, profetii sunt trimisi poporului în situatii de mare precaritate materiala si de criza spirituala si morala, pentru a adresa în numele lui Dumnezeu cuvinte de convertire, speranta si consolare. Ca vântul care ridica praful, profetul deranjeaza falsa liniste a constiintei care a uitat Cuvântul Domnului, discerne evenimentele în lumina promisiunii lui Dumnezeu si ajuta poporul sa întrezareasca semnalele aurorei în întunericul istoriei. Avem multa nevoie si astazi de discernamânt si de profetie, de a depasi ispitele ideologiei si fatalismului si sa descoperim, în relatia cu Domnul, locurile, instrumentele si situatiile prin care el ne cheama. Fiecare crestin ar trebui sa poata dezvolta capacitatea de ”a citi înauntru” viata si sa capteze unde si la ce Domnul îl cheama pentru a fi continuator al misiunii sale.

A trai
În fine, Isus vesteste noutatea ceasului prezent, care pe multi îi va înflacara iar pe altii îi va împietri: timpul s-a împlinit si El este Mesia prorocit de Isaia, cel uns pentru a-i elibera pe cei închisi, a reda vederea celor orbi si a proclama iubirea milostiva a lui Dumnezeu fata de toata faptura. Chiar ”astazi s-a împlinit aceasta Scriptura pe care voi ati ascultat-o” (Lc 4,20), afirma Isus. Bucuria Evangheliei care ne deschide la întâlnirea cu Dumnezeu si cu fratii nu poate sa astepte încetineala si lenea noastra; nu ne atinge daca ramânem la fereastra cu scuza ca asteptam întotdeauna timpul prielnic; nici nu se împlineste pentru noi daca nu ne asumam chiar astazi riscul unei alegeri. Vocatia este astazi! Misiunea crestina este pentru prezent! Fiecare dintre noi este chemat – la viata laicala în casatorie, la cea sacerdotala în slujirea preoteasca sau la cea de consacrare speciala – pentru a deveni marturisitorii Domnului, aici si acum. Acest ”astazi” proclamat de Isus, într-adevar, ne asigura ca Dumnezeu continua ”sa coboare” pentru a rascumpara omenirea noastra si sa ne faca partasi la misiunea sa. Domnul continua sa cheme la a trai cu El si a merge pe urmele Lui într-o relatie de apropiere speciala, în serviciul sau direct. Si daca ne face sa întelegem ca ne cheama sa ne consacram în totalitate Împaratiei sale, sa nu ne fie teama! Este frumos, si este un mare har, sa fim în totalitate si pentru totdeauna consacrati lui Dumnezeu si slujirii fratilor.

Domnul continua astazi sa cheme la urmarea Lui. Nu trebuie sa asteptam sa fim perfecti pentru a raspunde cu generosul nostru ”iata-ma”, nici sa ne înfricosam de limitele si pacatele noastre, ci sa primim cu inima deschisa vocea Domnului. Sa o ascultam, sa discernem misiunea noastra personala în Biserica si în lume si, în fine, sa o traim în acel ”astazi” pe care Dumnezeu ni-l daruieste.

Preasfânta Fecioara Maria, tânara de la periferie, care a ascultat, a primit si a trait Cuvântul lui Dumnezeu facut trup, sa ne ocroteasca si sa ne însoteasca mereu pe drumul nostru.

Din Vatican, 3 decembrie 2017,
Prima duminica din Advent»

(rv – A. Danca)

Sursa: http://ro.radiovaticana.va