„

De Andrea Tornielli

"Împotriva violentei asupra femeilor nu este nevoie de educatie sexuala, pentru ca tinerii de astazi stiu deja tot. Este nevoie de o educatie culturala". Cardinalul Gianfranco Ravasi, presedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultura, vorbeste având înca în fata ochilor întrebarile care a venit de la studentii din scolile romane în cele doua întâlniri ale Curtii Neamurilor dedicate temei violentei asupra femeilor. "Am încercat sa-i implicam si în pregatire si am cerut sa fie alesi 40 de tineri si tinere pentru aceasta. S-au prezentat 35 de fete si numai 6 baieti. Apoi la întâlnirea propriu-zisa erau mai multi baieti. Dar asta demonstreaza ca nu este adevarat ca tinerii, în special baietii, sunt asa de sensibili fata de problema…".

De ce într-o epoca tot mai atenta fata de egalitatea dintre barbat si femeie asistam la aceste rabufniri de violenta?

Nivelul de omucideri în Italia este printre cele mai scazute din lume, dar este, în schimb, printre cele mai ridicate nivelul violentei asupra femeilor. Înseamna ca la origine este un element cultural, legat de masculinism si de o societate care o considera pe femeie ca o fiinta inferioara. Apoi, sa ne amintim ca abia în anii optzeci în Italia a fost abolita delictul de onoare.

Care sunt originile fenomenului?

Deja Martin Buber afirma ca exista doua tipuri de relatii: cea "eu-tu" si cea "eu-acesta". În prima, cealalta persoana este un "tu". În a doua, celalalt este un obiect. În violenta asupra femeilor barbatul o considera pe femeie "acest" al sau, nu vrea ca sa-i smulga cineva ceea ce el considera o posesie a sa. Este "transformarea în lucru" a persoanei, redusa la obiect. Acest lucru este favorizat de o pervertire a categoriei sex. În natura noastra umana sunt sadite trei niveluri de raport: primul este cel sexual, fundamental si instinctiv. Apoi este al doilea, cel al erosului, care începe sa fie o realitate care nu este numai instinctuala si animala: descoperirea frumusetii, a duiosiei, a fanteziei. Al treilea, pe care-l numim iubire, este tipic uman si este la nivelul cel mai înalt.

Este tot asa pentru tinerele generatii?

Cultura contemporana a simplificat aceste niveluri. Tinerii au raporturi sexuale la 14-15 ani. Eventual este o licarire de afect, dar inserata într-o serie de experiente de posesie. Ideea de posesie o au în creier. Când sunt îndragostiti, relatia normala are loc prin mesajele cu smartphone-ul, cu relatii reci. Trebuie sa li se învete tinerilor tandretea, care face parte din eros, si sentimentele, pentru ca sa nu traiasca numai posesia. Pâna în urma cu câtiva ani, în relatia interpersonala traditionala exista contact de priviri, de culori, de mirosuri. Astazi în schimb relatia are loc în chat-uri. Este problema transumanismului. Nu este nevoie de educatia sexuala pentru ca tinerii stiu deja tot. Este nevoie de o educatie culturala, nu numai psihologica. Unul dintre indiciile violentei asupra femeilor este faptul de a nu fi niciodata capabil de a-l considera pe celalalt ca o planeta în sine, care are o autonomie a sa, si nu un lucru de posedat.

Când se întâmpla aceste fapte se discuta mult. Si dupa aceea?

Exista analizele si datele sociologilor. Lipseste punctul de vedere antropologic. Provoaca frica întrebarea despre motiv, despre cauzele profunde. Aici intra discursul despre pacat si despre libertatea persoanei. Asa cum citim în romanul "Sonata Kreutzer" de Tolstoi: când nu pazesti sentimentul, poti trece de la iubire la ura. Si exista cazuri în care misterul raului este foarte evident: sa ne gândim la pervertirea de a ucide fiica propriei foste partenere pentru a-i provoca o durere de nespus, asa cum s-a întâmplat cu recenta asasinare a lui Nicolina.

Cum se poate încerca sa se schimbe aceasta tendinta? Care este rolul culturii?

S-a schimbat mediul, atmosfera pe care-o respiram. Chiar daca sunt agentii educative ca scoala sau Biserica, este greu de creat o atmosfera diferita: cum poti sa-i înveti pe tineri sa aiba o relatie adevarata? Cultura contemporana nu da acest ajutor si web-ul merge în cu totul alta directie, vehiculând violenta. Si totusi nu trebuie sa ne resemnam: cultura si comunicarea n-ar trebui sa se limiteze sa înregistreze evenimentele, ci sa reflecteze în profunzime. Cultura ar putea sa faca ceva mai mult.

Papa Francisc insista asupra valorizarii femeii în Biserica: la ce punct suntem?

Desigur ca în trecut nu s-a facut mult. Este interesant de a reafirma functia Mariei. Papa a spus un lucru relevant depasind logica "clericala" care sta si la baza cererii preotiei feminine: a amintit ca la Rusalii sunt apostolii – episcopii – dar în centru este Maria, care nu este preot, dar conteaza mai mult decât ei toti. Trebuie descoperita functia "ierarhica" a Mariei si, prin analogie, si aceea a prezentei feminine în Biserica. Apoi este Maria Magdalena, o sfânta calomniata pentru ca este considerata o prostituata (în timp ce Evanghelia în realitate nu spune ca era o prostituata): în Biserica ar trebui sa existe un spatiu înalt, relevant, pentru a recunoaste toate victimele în domeniul feminin, femeile care au trait o experienta negativa.

(Dupa Vatican Insider, 19 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Patrascu
Sursa: http://www.ercis.ro