„Una dintre formularile familiei suna asa: „Grup social având la baza casatoria, alcatuit din soti, copii si descendentii acestora”. La fel de sec se definesc functiile familiei (demografica, educativa, moral crestina) si posibilitatile de abordare (sociologica, juridica sau moral crestina).
Ma voi referi în cele ce urmeaza la crâmpeie din viata mea în legatura cu subiectul „familie”.
Primele mele amintiri se ivesc, ca prin ceata unui vis, când aveam aproape 3 ani si locuiam cu parintii în comuna Crucea din Dobrogea. Tatal meu, medic veterinar, mama profesoara de menaj si sora mea mai mica cu doi ani, constituiam pe atunci o familie la început de drum. Dragostea parintilor ne proteja de toate vicisitudinile vietii creând un univers fericit fara griji materiale si alte necazuri.
Necazurile familiei au fost determinate de îmbolnavirea inopinata a tatalui, în urma unei înzapeziri din iarna apriga a anului 1954, de necazurile bunicilor din partea mamei si a tatalui declarati chiaburi, etc. Eram feriti prin grija parintilor de toate aceste necazuri.
Perioada dintre patru si noua ani din Ludisor, în Tara Fagarasului, satul bunicilor mei din partea mamei, mi-au ramas vii în minte ca cele mai luminoase clipe ale copilariei.
Am început sa înteleg ca din familia noastra mai faceau parte bunicii, unchiul, matusa si verii. Am învatat alaturi de bunici ca viata la tara presupunea si responsabilitati, iar clipele de joaca erau completate de însarcinari diverse încredintate copiilor: munci ale câmpului, îngrijirea animalelor, maturatul în fata casei etc.
Educatia noastra, a copiilor, prin munca ne-a pregatit pentru viata si ne-a facut sa întelegem, ca putem sa progresam cinstit numai printr-un efort sustinut pe parcursul întregii vieti.
În timpul saptamânii, dupa o zi de munca, la lumina lampii, familia se strângea în jurul mesei: bunicii, mama si nepotii. Se spunea „Tatal Nostru” si apoi se lua masa într-o atmosfera calda.
Bunica si bunicul ne spuneau povesti, ne învatau rugaciunile de seara si legile nescrise ale satului: dragostea fata de parinti si bunici, respectul fata de batrâni, ajutorarea aproapelui, etc.
Duminica tot satul participa la slujba religioasa, care se petrecea în doua biserici surori, una ortodoxa si alta greco-catolica. În acea perioada am fost initiati în spiritul crestin.
Bunicul era mare mester având tractor si batoza, semanatoare, banc de tâmplarie si o multime de unelte. Bunicul mi-a pus în mâna ciocanul si clestele initiindu-ma în primele notiuni de mecanica care mi-au trezit interesul si m-au orientat în viitor spre tehnica.
Anii au trecut, iar familia, care cuprindea mai multe generatii, s-a împutinat prin disparitia bunicilor, care au lasat un mare gol în inima noastra, a nepotilor.
Familia devenita mai mica, parintii si cei doi copii, a fost supusa la multe încercari, dar a evoluat, noi cei doi copii terminând scoala elementara si liceul cu rezultate bune la învatatura.
Parintii ne-au îndrumat spre cunoastere si dezvoltare profesionala si ne-au cultivat calitatile. Atmosfera familiala era armonioasa, în concordanta cu spiritul crestin.
Dupa terminarea Universitatii Tehnice Bucuresti, atât eu cât si sora mea ne-am întemeiat familii în Oradea si Bucuresti, parintii nostri devenind bunici.
Ajutorul bunicilor în cresterea baiatului meu a devenit hotarâtor. Parintii mei, deveniti pensionari, si-au cumparat un apartament în Oradea în apropierea locuintei noii familii întemeiate de mine. Tatal si mama au avut un rol substantial la educatia fiului nostru si în determinarea caracterului lui. Cunostintele de geografie si de istorie, pasiunea pentru lectura, dragostea de patrie etc., au fost în grija tatalui meu. Bunica si sotia mea au educat copilul nostru în spirit crestin.
Luam masa împreuna în fiecare duminica, de Sfintele Pasti si de Craciun, cu ocazia zilelor de nastere si cu alte ocazii. Eram împreuna si ne simteam fericiti!
În familie, în intimitate, discutam despre arta, literatura si despre politica româneasca atât de falimentara înainte de anii ‘90. Bunicul asculta în permanenta radioul pe postul Europa Libera sau Vocea Americii.
Anii au trecut si familia s-a marit odata cu noii veniti.
Socrii mei si tatal meu au trecut la cele vesnice. A aparut o noua familie, cea a fiului, nurorii si a nepotului nostru care ne-a umplut zilele de bucurii.
Locuim împreuna cu tânara familie si noi, acum bunici, ne ocupam de nepot fiind de mare ajutor pentru familia cea noua.
Într-o lume tot mai anapoda, unde valorile fundamentale ale familiei si ale spiritului crestin sunt tot mai neglijate, noi încercam sa ducem mai departe valorile traditionale românesti.
Dragostea fata de parinti si bunici, respectul fata de aproapele nostru, munca cinstita, dezvoltarea personala, cinstea si onoarea, spiritul crestin sunt valori care stabilesc punti între generatiile familiei românesti.
La societatea în care lucrez de 43 de ani am încercat sa extind într-un sens mai larg valorile perene ale familiei traditionale.
Într-o societate capitalista – corporatista omul este tot mai neglijat si devine din ce în ce tot mai alienat. Firma noastra a introdus în ideologia sa preocuparea pentru salariati ca prioritate absoluta. Am introdus o cultura organizationala care a promovat comunicarea prin revista de firma „Familia Plastor”, respectul fata de pensionari prin întâlniri anuale cu salariatii, înfiintarea unei societati umanitare – „Asociatia Umanitara Safir” etc.
„Asociatia Umanitara Safir” ajuta salariatii care au probleme de sanatate (angajati sau pensionari), sponsorizeaza case de batrâni, scoli, biserici, etc. Astfel ne implicam si în viata comunitatii locale. Prin aceste actiuni spiritul familiei traditionale a fost extins si la firma noastra care are o vechime de peste o suta de ani de existenta.
Cred ca valorile fundamentale familiale românesti extinse la locul de munca si în comunitatea în care traim ofera o raza de speranta pentru viitor.

Ion Seres

– s-a nascut în anul 1950 în Dobrogea;
– a absolvit Facultatea de Mecanica din Institutul Politehnic Bucuresti anul 1974;
– a lucrat de la absolvirea facultatii si pâna în prezent, septembrie, 2017 la „Societatea Plastor SA” din Oradea. Din anul 1998 a devenit director general si presedintele Consiliului de Administratie al „Societatii Plastor”.
– a publicat articole tehnice de specialitate la reviste din tara si strainatate;
– a publicat 6 carti tehnice de specialitate, o monografie, un album de pictura si a editat o carte de poezie;
– a dobândit titlul de doctor în inginerie industriala în anul 2003;
– în anul 2012 devine membru al Academiei de Stiinte Tehnice din România.