„Alexandru Sterca-Sulutiu, Primul Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma”,

„

15 februarie 1794 – 7 septembrie 1867

150 de ani de la stingerea din viata

Prin Bula „Ecclesiam Christi ex omni linguae”, din decembrie 1853, Papa Pius al IX-lea ridica Episcopia Româna Unita de la Blaj la rangul de Arhiepiscopie si Mitropolie, dându-i în subordine Diecezele de Oradea, Gherla si Lugoj. Primul nostru Mitropolit a fost Alexandru Sterca-Sulutiu, prelat si om de cultura de mare distinctie, a carui personalitate dorim sa o aducem în atentie astazi, la 150 de ani de la stingerea sa din viata.
S-a nascut la Abrud într-o familie nobila, clasele de gimnaziu le-a urmat la Zlatna, iar liceul la Blaj. La încheierea anilor de liceu, s-a înscris la „Seminarul Teologic” din Blaj, urmând apoi drumul firesc al celor mai multi absolventi: casatoria si hirotonirea. Sotia, Ana Aron, a murit dupa patru ani de la casatorie, lasându-l singur, neavând copii.
Între anii 1814-1836 a fost capelan, paroh si protopop la Bistra, „timp în care a înfiintat în fiecare sat scoala confesionala româneasca”.
Din 1836 pâna în 1850 a fost protopop la Simleu Silvaniei si vicar al Salajului. S-a daruit cu totul Bisericii acestor locuri; la Simleu a zidit o scoala, a ridicat casa vicariala si a început constructia unei biserici. În toate cele 144 de parohii a înfiintat scoli confesionale greco-catolice pentru care manualele si cartile necesare le aducea de la Blaj, le aducea cu carul tras de boi …
La Sinodul electoral din 30 septembrie 1850 a fost ales candidat pentru Scaunul episcopal de Blaj, la 18 noiembrie a fost numit Episcop, iar la 22 iulie 1851 a fost consacrat Arhiereu în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea, de catre Episcopul Vasile Erdeli al Diecezei de Oradea.
Ca toti Arhiereii nostri, a fost devotat Bisericii pe care o pastorea si s-a straduit sa pastreze cu sfintenie ritul si canoanele Bisericii Rasaritului. S-a silit ca „Altarul Sfânt al Bisericii Greco-Catolice” sa fie înconjurat de preoti de înalta spiritualitate, a fost preocupat întreaga viata de formarea lor teologica si intelectuala, de cultura lor, i-a dorit desavârsiti.
Pentru Mitropolitul Alexandru Sterca-Sulutiu, în apropierea „Altarului lui Dumnezeu” a fost cultura. Si nici nu ar fi putut gândi altfel, pentru ca, pâna în secolul al XX-lea, religia si cultura erau profund legate. A fost asa si este asa, chiar daca în zilele noastre nu se recunoaste. Cultura „constituie radacina expresiei inimii. Prin ea omul îsi afirma umanitatea […] Cultura este cea prin care omul devine mai om în calitatea lui de persoana a unei comunitati”, ne reaminteste astazi Cardinalul Paul Poupard.
Mitropolitul preluase acest adevar de la Scoala Ardeleana, stia ca prin credinta si cultura omul îsi formeaza capacitatea de a-si perfectiona sufletul. Si mai stia ca românii trebuie sa se bucure de educatie, de informare si de cultura, de aceea timpul sau nu a stat pe loc, l-a închinat acestui scop. Pentru ca scolile confesionale de la sate sa aiba învatatori buni, a înfiintat, la Blaj, în 1865, „Preparandia”. Neobosit, a tiparit manuale si carti pentru SCOLILE BLAJULUI si ale Bisericii si, când era nevoie, aducea manuale scolare si din România.
Prin Episcopii si Mitropolitii ei, Biserica Româna Unita cu Roma, Greco-Catolica, a sustinut formarea tinerilor valorosi prin acordarea de burse pentru studii. Daca Ioan Maiorescu, tatal lui Titu Maiorescu, a studiat Teologia la „Institutul Augustineum” din Viena, datorita Episcopului Lemeny, si fiul, Titu Maiorescu, a urmat „Colegiul Theresianum” din Viena datorita tot bursei primite de la Mitropolia Blajului. Se pare ca initiativa a venit direct din partea Mitropolitului Alexandru Sterca-Sulutiu, cum reiese din scrisoarea pe care Ioan Maiorescu o trimite Canonicului Timotei Cipariu, la 6 martie 1853: „ … Episcopul la plecare m-a îmbiat la mine acasa, cu un stipendiu pentru Titu. Eu îi scriu acum ca, zau!, mi-ar prinde bine acel ajutor. Eu cred ca Episcopul va propune lucrul în Consistoriu, si te rog sa ma înstiintezi” (Zigu Ornea, „Viata lui Titu Maiorescu”, Editura Cartea Româneasca, 1986, p.40). Într-o alta scrisoare adresata tot lui Cipariu, Ioan Maiorescu confirma acordarea bursei si se grabeste sa-si anunte prietenul ca „Astazi multumesc si Mitropolitului”.
Alexandru Sterca-Sulutiu a adus servicii unitatii nationale prin gândirea, atitudinea si faptele sale, pe care le cuprinde maxima care îl caracterizeaza: „Traiesc pentru Natiune, ca sa pot muri pentru ea!”.
A luat parte la „Adunarea Nationala” de la Blaj, din 3/15 mai 1848 si în anii „absolutismului” a cerut ca românii sa fie egali în drepturi cu celelalte natiuni din Transilvania.
Un moment din istoria Ardealului, Mitropolitul îl dezvolta în, „Istoria Horii si a poporului român din Muntii Apuseni”, lucrare ramasa în manuscrise.
Numele Mitropolitului Alexandru Sterca-Sulutiu va fi întotdeauna legat de întemeierea Societatii ASTRA. Nu a fost prima asociatie pentru dezvoltarea culturii la români, prima, „Asociatia pentru cultura poporului român din Maramures” (1860) se datoreaza Episcopului Mihai Pavel al Diecezei de Oradea, dar a fost cea mai cunoscuta si mai bogata în activitati.
În Transilvania timpului, odata cu introducerea alfabetului latin, s-a simtit necesitatea fixarii ortografiei. Viena însasi cerea aceasta normare a ortografiei pentru tiparirea legilor si a actelor oficiale. În acest scop s-a alcatuit o comisie alcatuita din mari personalitati: Canonicul Timotei Cipariu, George Baritiu, din partea Blajului, Ioan Popasu si directorul liceului din Brasov, Gavril Munteanu, presedinte fiind Timotei Cipariu.
Pentru extinderea activitatii si pentru cultivarea limbii române, comisia a simtit necesitatea înfiintarii unei „Societati literare”. Mitropolitul Sterca-Sulutiu a cerut si a obtinut de la Curtea Imperiala aprobarea unei adunari a „inteligentei române” la Sibiu, în 1861. Atunci s-a constituit „Asociatia Transilvana pentru Literatura Româna si Cultura Poporului Român” (ASTRA), cu rol hotarâtor în emanciparea culturala si politica a românilor din Ardeal. Scopul era clar definit: „a raspândi cultura în rândul poporului, acordarea de burse elevilor saraci, editarea de lucrari si premierea celor valoroase. ASTRA trebuia sa „concentreze puterile cele risipite ale singuraticilor si lumina culturii, ca un bun comun al tuturor, sa se reverse peste toti fiii poporului român”. ASTRA a contribuit la realizarea unitatii culturale si politice a românilor.
Întemeierea ASTREI a însemnat si un moment rar, daca nu unic, în istoria Bisericilor românesti din Ardeal. Au lucrat împreuna pentru poporul român cei doi Mitropoliti: greco-catolicul Alexandru Sterca-Sulutiu si ortodoxul Andrei Saguna, convinsi ca „talantii Evangheliei nu trebuie îngropati, ca trebuie sa dam seama în ziua Judecatii de fiecare talant încredintat noua”.
Mitropolitul Alexandru Sterca-Sulutiu a propus ca presedinte pe Mitropolitul Andrei Saguna, Timotei Cipariu a fost ales vicepresedinte, iar George Baritiu, secretar.
În anii multi de existenta, ASTRA a avut în frunte, presedinti, pe Canonicii Timotei Cipariu si Ioan Micu Moldovan si pe nepotul Mitropolitului, Iosif Sterca-Sulutiu.
Pentru sustinerea materiala a activitatilor ASTREI, Sterca-Sulutiu , Mitropolitul Blajului, a donat 2000 de florini, iar Andrei Saguna, 1050 de florini.
În 1868 ASTRA îsi editeaza revista proprie, Transilvania”, initial, un buletin al Asociatiei, în timp, una dintre revistele de prestigiu din Ardeal.
Personalitatile culturii noastre au scris despre importanta Asociatiei ASTRA în cultura neamului, dintre cele mai calde si simtite cuvinte retinem pe ale lui Ilie Daianu, protopopul greco-catolic al Clujului: „Ideea înfiintarii Asociatiunii nu numai ca e mareata, dar trebuie sa o consideram ca o inspiratie divina…”.
Mitropolitul Alexandru Sterca-Sulutiu si eruditii preoti ai Blajului au avut partea lor însemnata în tot ce a fost ASTRA în viata si cultura românilor ardeleni, si pentru toti, „dincolo de munti si vai”. Iubirea si respectul pentru limba noastra le gasim sintetizate în cuvintele lui Timotei Cipariu: „Limba noastra este un tezaur, pe care de l-am pierde […] atunci mai bine sa ne înghita pamântul de vii”.
Cuvintele Canonicului Cipariu ne tulbura, misca constiintele, trezesc datoriile, ne pun în fata valorile trecutului … Si gândul se limpezeste: orice lucru bun sau fapta de astazi îsi are radacinile în trecut. Mai simplu, Canonicul Ioan Micu Moldovan spunea: „ASTRA n-a fost, ci va fi!”.
Astazi, când creste indiferenta fata de credinta în Cristos, când bisericile încep sa se goleasca, când Biserica si morala crestina sunt marginalizate, când se dilueaza valorile, Mitropolitul Alexandru Sterca-Sulutiu este foarte actual prin conceptia sa
despre rolul culturii, cale de regasire a credintei si de formare umana. Acest adevar îl gasim subliniat si de Papa Ioan Paul al II-lea: „Viitorul omului depinde de cultura”, ne spune Papa în discursul din data de 2 iunie 1980 de la sediul Unesco din Paris.
Credem ca „reîntâlnirea” cu Mitropolitul Alexandru Sterca-Sulutiu înseamna o deschidere mai larga a portii „Credintei si Culturii”. De pe pragul acestei porti se întrezareste lumina unui orizont dorit …
Acum, la comemorarea celor 150 de ani de la intrarea în Eternitate a Mitropolitului Alexandru Sterca-Sulutiu, îi aducem recunostinta, omagiul si rugaciunea noastra.