„În urma cu 40 de ani, Carl Sagan, spunea ca omul este facut din praf de stele. O recenta descoperire pare sa confirme ca azotul din ADN-ul nostru, fierul din sânge, calciul din componenta dintilor nostri, sunt particule de materie intergalactica care s-au reunit aici, pe pamânt, dupa o calatorie de ani lumina, datorita atractiei gravitationale. Acest praf, care provine de foarte departe, a fost purtat pe pamânt în urma cu milioane de ani de catre vânturile stelare provocate de explozia supernovelor. Aceasta energie puternica, care a împins de-a lungul a milioane de ani lumina aceste particule de praf este izvorâta din ultimul suflu de viata al acestor mari stele.
Între stiinta, metafizica si poezie, o noua descoperire îmbogateste dorinta de cunoastere; satisface acea nevoie de a depasi timpul omului si aceea de a depasi conditia de creatura . Nu este o veste noua, este doar o descoperire noua care muta orizontul cunoasterii originilor dincolo de granitele actuale. În mod ciudat aceste descoperiri ne duc cu gândul la primele pagini ale Bibliei. Acolo citim despre acea perceptie pe care omul a avut-o când, inspirat de Dumnezeu, a stiut sa înteleaga simbolul prafului, a acelei parti moi a pâmântului, baza amestecului de materie pe care Creatorul l-a ales pentru a „face” omul.
Creatorul a ales praful care se gaseste pe pamânt, a ales elementele fragile care au facut o calatorie lunga, amestecându-le cu o energie peste care a suflat un alt vânt, Spiritul Sau, care a fost insulat în narile primului om.
Elemente simple, mici, umile, care alcatuiesc acel praf din care suntem facuti si în care ne vom întoarce pentru a ne reîncepe calatoria, asa cum spunea cu tandrete, cu întelepciune si simplitate Sfântul Ioan al XXIII-lea: „Suntem facuti din Cer, suntem putin pe pamânt apoi ne întoarcem sa zburam”. Stiinta ne ajuta sa citim cu tandrete acele pagine ale ,,originilor” universului, ale crearii omului, fara a ne gândi ca tradam omul sau universul. Dincolo de complexitatea calculelor numerice si a datelor, tandretea poetica ne face sa întelegem cu simplitate cum Eternul intra în timp iar omul e împlinit de dumnezeiesc.
Este foarte frumos sa putem spune ca suntem facuti din praf de stele; ca suntem facuti din lumina, ca suntem emanatia acelei Lumini prime, superioare, ale carei urme stiinta reuseste astazi sa le gaseasca în univers. În acelasi timp orizontul studiilor stiintifice devine din ce în ce mai larg, într-un continuu joc cu Dumnezeul „ascuns” care lasa urme pentru a fi gasit. Calatoria interstelara începuta de filosofi în urma cu doar câteva milenii continua.

Enzo Gabrieli director al revistei „Parola di Vita”