„Pacea si cautarea solutiei la crizele aflate în desfasurare „ar trebui sa fie mai presus de orice interes particular”. Asta afirma cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, într-un interviu acordat ziarului Sole 24Ore. „Primul ministru” al Vaticanului, care în 2015 a vizitat Bielorusia si anul trecut Ucraina, la sfârsitul lui august va fi la Moscova, confirmând atentia Sfântului Scaun fata de estul Europei. O atentie prezenta înca de la primii pasi si în pontificatul papei Francisc, care l-a implicat mereu pe Vladimir Putin în tentativele de solutie a crizelor prin negocieri.
„Nu este numai faptul de a fi la granitele Europei face important Orientul european – a spus Parolin – ci si rolul sau istoric în cadrul civilizatiei, culturii si credintei crestine. Exista unii care afirma ca atunci când sfântul Ioan Paul al II-lea îsi imagina o Europa de la Atlantic la Urali nu se gândea la un «expansionism occidental», ci la o coeziune mai unita a întregului continent”.
Cu privire la întoarcerea Rusiei pe scena internationala, de la Ucraina la Siria, secretarul de stat afirma: „Astazi sunt adesea subliniate diferentele dintre diferite tari occidentale si Rusia, ca si cum ar fi doua lumi diferite, fiecare cu propriile valori, propriile interese, un orgoliul national sau transnational si chiar o proprie conceptie despre dreptul international care trebuie opusa altora. Într-un asemenea context provocarea este aceea de a contribui la o mai buna întelegere reciproca între cei care risca sa se prezinte ca doi poli opusi. Efortul de a se întelege reciproc nu înseamna condescendenta a unuia fata de pozitia celuilalt, ci mai degraba un dialog rabdator, constructiv, sincer si, în acelasi timp, respectuos. El este cu atât mai important referitor la chestiunile care sunt la originea conflictelor curente si referitor la cele care risca sa provoace o ulterioara crestere a tensiunii. În acest sens, chestiunea pacii si a cautarii de solutii la diferitele crize aflate în desfasurare ar trebui sa fie pusa mai presus de orice interes national sau oricum partial. Aici nu pot sa existe nici învingatori nici învinsi. A ramâne concentrati pe propriile interese particulare, care este una dintre caracteristicile din aceasta perioada de întoarcere a nationalismelor, abate de la a vedea cum nu este în sine depasita posibilitatea unei catastrofe. Sunt convins ca face parte din misiunea Sfântului Scaun sa insiste asupra acestui aspect”.
Cu privire la noua administratie americana condusa de Donald Trump, Parolin invita sa nu se grabeasca evaluarea. „Este nevoie de timp pentru a evalua. Nu putem sa ne grabim. O noua administratie, asa de diferita si deosebita, si nu numai prin motive politice, de precedentele, va avea nevoie de timp pentru a gasi propriul echilibru. Orice evaluare acum este grabita, chiar daca uneori poate uimi chiar exhibitia incertitudinii. Noi dorim ca Statele Unite – si ceilalti actori ai scenei internationale – sa nu se abata de la responsabilitatea lor internationala cu privire la diferitele teme asupra carora ea a fost exercitata din punct de vedere istoric pâna acum. Ne gândim îndeosebi la noile provocari ale climei: a reduce supraîncalzirea globala a planetei înseamna a salva casa comuna în care traim si a reduce imediat inegalitatile si saraciile pe care continua sa le produca încalzirea planetei. Ne gândim si la conflictele aflate în desfasurare”.
Cu privire la eficacitatea actiunii diplomatice a Sfântului Scaun, Parolin a spus: „Diplomatia Bisericii catolice este o diplomatie de pace. Nu are interese de putere: nici politica, nici economica, nici ideologica. Pentru aceasta poate reprezenta cu libertate mai mare unora motivele celorlalti si sa denunte fiecaruia riscurile pe care o viziune autoreferentiala le poate comporta pentru toti. Vizita în Bielorusia a fost facuta în timpul sanctiunilor occidentale si cea în Ucraina în mijlocul razboiului. Acea vizita a fost ocazia pentru a duce întregii populatii implicate în conflict solidaritatea Bisericii si a Papei. Si pentru ca acest lucru sa fie vizibil tuturor ne-am apropiat de Donbass, plin de refugiati, folosind instrumentul solidaritatii cu victimele violentei, fara a întreba identitatea lor geografica sau politica. Papa Francisc a deschis drumul cu promovarea unei mari colecte de ajutoare a Bisericilor europene si cu o substantiala contributie personala a sa. Daca se apara demnitatea umana a tuturor si a fiecaruia, si nu împotriva cuiva, atunci un alt drum este posibil. Sfântul Scaun nu cauta nimic pentru sine. Nu este prezent când aici când acolo, pentru a nu pierde în nicio parte. Tentativa sa este una omeneste dificila dar din punct de vedere evanghelic nu poate face abstractie de ea, pentru ca lumi apropiate sa dialogheze din nou si sa înceteze sa se sfâsie de ura mai înainte înca decât de bombe”.
Cardinalul a raspuns si la întrebari despre Helmut Kohl, fostul cancelar german recent decedat si a profitat de ocazie pentru a vorbi despre Europa: „Kohl a avut meritul istoric de a crede în idealul european ca ideal politic concret. Caderea Zidului din Berlin si reunificarea germana n-au fost pentru el o chestiune interna a Germaniei si a istoriei sale tragice, ci semnul dezvoltarii Europei în care o mare tara ca Germania putea actiona legitim si rodnic. Nu o Europa germanizata, ci o Germanie europeizata. Kohl a înteles ca si integrarea europeana a fost într-o anumita masura fiica a politicii blocurilor est-vest. Si dupa ce au fost depasite acele blocuri Europa trebuia sa existe ca subiect politic, nu numai economic. Astazi exista adesea impresia ca si întoarcerea la ideea de Europa, care pare sa aiba o oarecare revenire, dupa o lunga faza de reactie antieuropeana a opiniei publice si a victoriei liderilor europeisti în diferite natiuni, se opreste destul de repede, ca are un elan scurt, mai mult instrumental decât ideal. Riscul este ca sa ne oprim la folosirea Europei în cheie nationala. Este ca si cum multi ar spune: dupa exemplul Brexit este mai bine sa fim în casa comuna europeana, eventual fiecare pe cont propriu. Nationalismul (si acela în revenire, cum era deja cel de la început) îsi are propriile radacini în criza culturala si religioasa a Europei si ajunge sa goleasca Europa de valorile sale si de motivatiile sale. Europa are o responsabilitate de neînlocuit. Si când se arata indiferenta, ca în cazul imigratiei, renunta la binele posibil”.
În sfârsit, Parolin a vorbit despre Extremul Orient si despre dialogurile întreprinse de Biserica catolica, îndeosebi cu China: „Extremul Orient este o regiune a lumii destul de vasta, complexa si diversificata. De multe secole de acum acea ampla parte a omenirii a venit în contact cu crestinismul si, prin urmare, cu Biserica catolica, gratie cailor si formelor particulare de la tara la tara. Vechile contacte culturale si religioase cu lumea asiatica ofera si astazi idei importante pentru întâlnirea dintre culturi. Desigur, fata de timpurile trecute astazi se pun provocari noi, care asteapta raspunsuri inedite si creative, dar în fond finalitatea Bisericii este aceeasi din totdeauna si este de natura pastorala: sa-l duca pe Dumnezeu oamenilor si pe oameni la Dumnezeu. În concret, Biserica catolica cere ca sa-i fie garantat dreptul de a practica liber propria credinta în folosul tuturor si pentru armonia societatii. Catolicii doresc sa traiasca senin credinta lor în respectivele tari ca buni cetateni, angajându-se la dezvoltarea pozitiva a comunitatii nationale. În acest cadru, cred ca trebuie perceput si drumul de dialog întreprins de mult timp cu guvernele din unele tari din regiune, între care Republica Populara Chineza. Dialogul în sine este deja un fapt pozitiv, care deschide la întâlnire si care face sa creasca încrederea. Înfruntam dialogul cu spirit de realism sanatos, stiind bine ca destinele omenirii sunt, înainte de toate, în mâinile lui Dumnezeu”.

De Andrea Tornielli
(Dupa Vatican Insider, 27 iulie 2017)
Traducere de pr. dr. Mihai Patrascu
Sursa: http://itrc.ro