„Preasfintia Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea a prezidat la Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea Slujba Canonului Învierii Domnului, care a fost precedata de Slujba Miezonopterului. La orele 00.00 credinciosii au fost chemati sa primeasca lumina, semn al Luminii care este Isus Cristos, apoi soborul de preoti alaturi de credinciosi au înconjurat Biserica cântând imnul biruintei asupra mortii „Cristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte viata daruindu-le”.

Învierea Domnului este un mister nascut din marele mister al lui Dumnezeu; s-a nascut din iubirea si fericirea sa vesnica. Prin urmare, menirea sa este sa ne faca pe toti fericiti. "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim într-însa. Aliluia !"(Ps 117,24)
Paste înseamna trecere si în întelegerea noastra semnifica trecerea de la moarte la viata. Adevaratul Paste îsi are radacinile înfipte în misterul Sfintei Treimi.
Primul Paste a fost al Tatalui. El a iesit din sânul vesniciei sale si a intrat în timp prin actul atotputerniciei sale creatore: a facut cerul si pamântul si toate câte sunt în ele. Dumnezeu însusi a fost încântat de acest Paste si a constatat ca toate sunt foarte bune. Dumnezeu si-a contemplat acest Paste – trecerea de la nevazut la vazut, de la nimic la materie, de la nefiinta la fiinta – si si-a imprimat propria imagine în sufletul uman. Apoi s-a odihnit, adica a sfintit timpul, si în primul rând pe proto-parintii nostri Adam si Eva, carora le-a pus la picioare întreaga creatie, dar de nepretuit pentru ca sunt foarte bune. Diavolul însa, i-a sedus pe Adam si Eva, scotându-i astfel din odihna lui Dumnezeu si introducându-i în moarte.
În urma caderii primilor oameni era nevoie de un alt Paste. Primul a fost al Tatalui, al doilea este al Fiului, care s-a facut asemenea noua, afara de pacat si care prin atotputernicia iubirii sale ne-a rascumparat: "Cu dor am dorit sa manânc acest Paste cu voi!"(Lc 22,15), adica de a realiza, prin patima si moartea sa, învierea sufletelor la viata harului, pentru nemurire si fericire vesnica. Din acest Paste al Fiului s-a nascut Biserica; ea este minunata întru sfintii, sai. Ea este cel mai mare centru colectiv de iubire care a aparut vreodata pe pamânt (pr. Taleihard de Chardin). Biserica este Pastele Fiului fiindca el însusi trece în trupul mistic într-un chip minunat, prin puterea Spiritului Sfânt.
Pentru realizarea acestui al doilea Paste, Isus s-a odihnit trupeste trei zile în mormânt, dar sufletul sau a coborât în Sheol, ca sa contemple victoria sa asupra mortii si sa-i înglobeze pe cei de dincolo de moarte în Biserica triumfatoare. Aici s-a întâlnit cu Adam si Eva, cu patriarhii, profetii si cu toti dreptii Vechiului Testament, începând cu Abel, si pe toti i-a eliberat prin semnul victoriei sale, Crucea: "Iesiti ! Fiti luminati ! Celor ce ati fost morti: Înviati !"
Asa dupa cum i-a poruncit lui Adam sa învie din morti, la fel si noua ne suna mesajul sau astazi: Pentru tine, care ai ratacit calea si te-ai departat de Împaratia Tatalui, eu am fost tradat în Gradina Maslinilor si dat în mâinile iudeilor, tot într-o gradina am fost pus pe cruce si apoi înmormântat. Iata trupul meu omenesc, asemenea lui Abel, ucis de fratele sau, este mort si fara viata. Priveste la acest trup, la scuiparile de pe fata mea pe care le-am primit pentru tine, priveste la semnele palmelor si pumnilor suportati pentru tine pentru a reface frumusetea ta pierduta. Priveste spatele meu biciuit, suferinta pentru eliberarea umerilor tai de povara pacatelor tale. Priveste mâinile si picioarele mele pironite, jertfa de ispasire pentru pacatele mâinilor tale si pentru caile necuviincioase în care au umblat picioarele tale. Somnul meu din mormânt te elibereaza pe tine din somnul si amorteala spirituala care te conduce la iad. Ridica-te! Vino si contempla Învierea trupului meu si nu vei mai pierde niciodata chipul si asemanarea cu creatorul tau care este Tatal cel vesnic.
Isus, prin învierea sa din morti, ne-a deschis calea spre un al treilea Paste, al Spiritului Sfânt, care pe el însusi l-a înviat din morti, devenind speranta învierii noastre. Acest Paste a început la Rusalii, când a coborât asupra apostolilor adunati în Cenacol cu Maria, mama lui Isus, sub chip de limbi de foc, cu vânt puternic si mare cutremur. Domnul zguduie cerul si pamântul pentru ziua de apoi când vor aparea un cer nou si un pamânt nou menite sa fie contemplate de toti cei înviati în Spiritul Sfânt. Atunci toti vom fi partasi ai odihnei lui Dumnezeu dupa cum spune Sf. Augustin : "Ne-ai facut pentru Tine, Doamne. Si nelinistit este sufletul meu pâna nu-si va afla odihna întru Tine."
Pastele dureaza cât va dura Biserica pe pamânt. Adoratorii atotputerniciei divine si ai numelui Sfintei Treimi cânta împreuna cu profetul psalmul sarbatorii anuale : "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim într-însa."
Care zi ? Cea care a dat început vietii, începutul luminii. Aceasta zi este autorul stralucirii, adica însusi Domnul, fiindca prin el si pentru el s-au facut. De aceea, El este "lumina si cine umbla în aceasta lumina nu se va poticni din cauza întunericului." Sf. Ciprian spune : "Pentru fiii luminii este zi si în timpul noptii".
Acesta este Pastele, Pastele Sfintei Treimi : al Tatalui, al Fiului si al Spiritului Sfânt prin care vom avea parte de Pastele nostru: trecerea în fericirea vesnica.
Datoria noastra ramâne aceea de a-i pazi poruncile caci asa îi putem dovedi iubirea noastra. Sa credem în cuvântul lui ca sa avem viata vesnica. Sa pastram speranta în bunatatile fagaduite si sa ne iubim unii pe altii asa cum ne-a iubit el pe noi. Fiindca iubirea este nemuritoare! Amin !