„Prezentarea icoanei Sfintei Familii din Nazaret facuta de catre parintele Mihai Tegzes, responsabilul cu Familiile din cadrul Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, cu ocazia Întâlnirii Eparhiale a Familiilor care a avut loc la Oradea, duminica, 19 martie 2017:

Aceasta icoana a Sfintei Familii din Nazaret – opera a lui Marko Rupnik – a fost emblema Întâlnirii Mondiale a Familiilor de la Milano, iar de atunci a ramas icoana oficiala a Întâlnirilor mondiale.
Compozitia este înramata de un arc eliptic care îi accentueaza dinamica din partea superioara catre cea inferioara. În partea de sus a icoanei iese în evidenta mâna deschisa a lui Dumnezeu-Tatal, de la care provine tot darul si tot binele. Din aureola maririi Sale cad raze de lumina peste persoanele Sfintei Familii, iar peste Maria coboara focul Spiritului Sfânt.
Pe aceeasi linie cu mâna Tatalui si cu flacara Spiritului, se ridica în picioare, din pântecele Mariei – care sta sezând – copilul Isus, Fiul lui Dumnezeu facut om. Fixându-ne cu privirea intensa, Isus, se îndreapta din mâinile Marie spre noi. În timp ce cu mâna Sa stânga se desparte de mantia protectoare a Maicii, cu cea dreapta ne arata sulul Evangheliei pe care vine sa ne-o vesteasca.
Maria ne fixeaza cu ochii ei mari, în timp ce cu mâinile deschise ni-L daruieste pe Isus. Lânga ea, Sfântul Iosif, sotul ei, stând în picioare, îsi îndreapta privirea catre Dumnezeu-Tatal, ca sa-l poata reprezenta cu demnitate pe pamânt, interpretând cu fidelitate voia Sa. Fiecare paternitate de pe pamânt îsi are originea în paternitatea cereasca, fata de care e chemata sa se conformeze si sa se supuna. Mâna dreapta, dusa la inima, indica iubirea si responsabilitatea cu care Iosif îi ia în grija sa pe Isus si pe Maria. În mâna stânga tine un baston cu o ramura înmugurita, simbol al stirpei regale davidice, careia îi apartine Mesia, fiind si semn al fidelitatii lui Dumnezeu fata de fagaduintele Sale.
În Sfânta Familie din Nazaret cerul întâlneste pamântul, iar dumnezeiasca Treime afla chipul uman perfect. Biserica este chemata sa devina tot mai mult o familie, pentru a arata – prin iubirea reciproca – prezenta lui Cristos în lume. Familiile sunt invitate sa fie unite si deschise, sa-si pregateasca pruncii pentru viitor si pentru misiunea lor, fara sa-i tina lânga ele printr-o iubire posesiva. Toate relatiile si activitatile pamântesti sunt chemate sa urmeze logica iubirii, pentru a afla o noua armonie si frumusete, oglindire si revelatie a Sfintei Treimi.
În aceasta icoana, pietrele, smalturile, culorile si lumina se întrec în a oferi materiei o splendoare plina de energie, evocând o lume schimbata la fata, însufletita de Spirit.
În fundal, pietrele sunt asezate în functie de striatiile dinamice: cele mai fine si mai clare în partea de sus, iar cele mai mari si mai întunecate în partea de jos. Aceasta dispunere ne sugereaza o miscare descendenta si un tesut material progresiv mai greu. Pietrele care alcatuiesc îmbracamintea personajelor sunt aliniate în mod armonios, tinzând sa aiba o mai mare soliditate în partea de jos…. Peste tunica de culoare albastra, simbol al umanitatii, Maria, îmbraca o manta purpurie, brodata cu rosu, nuanta pe care crestinii din vechime mereu au atribuit-o lui Dumnezeu.
Astfel se doreste sa se indice faptul ca Maria, prin maternitatea divina, a fost unita cu Dumnezeu într-un mod cu totul special si unic. Isus, în schimb, îmbraca o tunica rosie, simbol al divinitatii care din veac îi apartine, iar peste ea o manta albastra, pentru a indica umanitatea pe care si-a însusit-o în pântecele Mariei. Sfântul Iosif poarta haine cu nuante mai palide, pentru a sublinia prudenta, grija si sârguinta sa: o manta verde, culoare a lumii create si o tunica în ton ocru (galben-maroniu), culoarea misiunii paterne, având tiviturile din aceeasi culoare, însa mai intensa.
Pe fete si pe mâini pietrele sunt unite, formând o suprafata compacta, neteda si luminoasa, care face trimitere la trupul [lui Isus] schimbat la fata si spiritualizat.
În cele din urma, arcul gotic, care înrameaza icoana si îi subliniaza linia directoare verticala, asaza Sfânta Familie în centrul istoriei mântuirii. În paleta cromatica din stânga, regasim începutul istoriei mântuirii, în paradisul pamântesc, reprezentat prin diferite nuante vii de rosu, verde si galben. Împlinirea acesteia, în Ierusalimul ceresc, împletit cu aur si cu marmuri policrome, o putem observa în paleta cromatica din dreapta. Astfel este amintita importanta casatoriei si a familiei în planul lui Dumnezeu – Creator si Mântuitor – si în dezvoltarea istorica a neamului omenesc.