„

Mesajul Sfântului Parinte Papa Francisc pentru a XXIV-a Zi Mondiala a Bolnavului 2017 Uimire pentru ceea ce face Dumnezeu: „Mi-a facut lucruri mari Cel Atotputernic…” (Lc 1,49)

Iubiti frati si surori,
La 11 februarie va fi celebrata, în toata Biserica si în mod deosebit la Lourdes, a XXV-a Zi Mondiala a Bolnavului, despre tema: Uimire pentru ceea ce face Dumnezeu: „Mi-a facut lucruri mari Cel Atotputernic…” (Lc 1,49). Instituita de predecesorul meu sfântul Ioan Paul al II-lea în 1992 si celebrata pentru prima data chiar la Lourdes la 11 februarie 1993, aceasta Zi constituie o ocazie de atentie speciala fata de conditia bolnavilor si, mai în general, a celor suferinzi; si în acelasi timp invita care sa se straduiasca în favoarea lor, începând de la rude, de la lucratorii sanitari si de la voluntari, pentru a aduce multumire pentru vocatia primita de la Domnul de a-i însoti pe fratii bolnavi. În afara de asta, aceasta Zi reînnoieste în Biserica vigoarea spirituala pentru a desfasura tot mai bine acea parte fundamentala a misiunii sale care cuprinde slujirea celor din urma, a celor bolnavi, a celor suferinzi, a celor exclusi si a celor marginalizati (cf. Ioan Paul al II-lea, Motu proprio Dolentium hominum, 11 februarie 1985, 1). Desigur, momentele de rugaciune, liturgiile euharistice si Ungerea bolnavilor, împartasirea cu bolnavii si aprofundarile bioetice si teologico-pastorale care se vor tine la Lourdes în acele zile vor oferi o noua contributie importanta la aceasta slujire.

Punându-ma înca de acum în mod spiritual la Grota de la Massabielle, în fata statuii Fecioarei Neprihanite, în care Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru rascumpararea omenirii, doresc sa exprim apropierea mea de voi toti, frati si surori care traiti experienta suferintei, de familiile voastre; precum si aprecierea mea pentru toti cei care, în diferitele roluri si în toate structurile sanitare raspândite în lume, lucreaza cu competenta, responsabilitate si daruire pentru alinarea voastra, îngrijirea voastra si bunastarea voastra zilnica. Doresc sa va încurajez pe toti, bolnavi, suferinzi, medici, infirmieri, rude, voluntari, sa contemplati în Maria, Tamaduitoarea bolnavilor, garanta duiosiei lui Dumnezeu fata de fiecare fiinta umana si modelul abandonarii în vointa sa; si sa gasiti mereu în credinta, hranita de Cuvânt si de Sacramente, forta de a-l iubi pe Dumnezeu si pe frati si în experienta bolii.
Ca sfânta Bernadeta suntem sub privirea Mariei. Umila tânara din Lourdes povesteste ca Fecioara, definita de ea „Doamna cea frumoasa”, o privea cum se priveste o persoana. Aceste cuvinte simple descriu plinatatea unei relatii. Bernadeta, saraca, analfabeta si bolnava, se simte privita de Maria ca persoana. Doamna cea frumoasa îi vorbeste cu mare respecte, fara compatimire. Asta ne aminteste ca fiecare bolnav este si ramâne mereu o fiinta umana, si ca atare trebuie tratat. Bolnavii, precum si purtatorii de handicapuri chiar foarte grave, au demnitatea lor inalienabila si misiunea lor în viata si nu devin niciodata niste simple obiecte, chiar daca uneori pot sa para numai pasivi, dar în realitate nu este niciodata asa.
Bernadeta, dupa ce a fost la grota, gratie rugaciunii transforma fragilitatea sa în sprijin pentru altii, gratie iubirii devine capabila sa îmbogateasca pe aproapele sau si, mai ales, îsi ofera viata pentru mântuirea omenirii. Faptul ca Doamna cea frumoasa îi cere sa se roage pentru pacatosi ne aminteste ca bolnavii, suferinzii, nu poarta în ei numai dorinta de a se vindeca, ci si aceea de a trai crestineste propria viata, ajungând s-o daruiasca precum niste autentici discipoli misionari ai lui Cristos. Maria îi daruieste Bernadetei vocatia de a-i sluji pe cei bolnavi si o cheama sa fie sora a caritatii, o misiune pe care ea o exprima într-o masura asa de înalta încât devine model la care orice lucrator sanitar poate sa faca referinta. Asadar sa-i cerem Neprihanitei Zamisliri harul sa stim mereu sa ne relationam la bolnav ca la o persoana care, desigur, are nevoie de ajutor, uneori si pentru lucrurile cele mai elementare, dar care poarta în sine darul sau de împartasit cu altii.
Privirea Mariei, Mângâietoarea mâhnitilor, lumineaza fata Bisericii în angajarea sa zilnica pentru cei nevoiasi si cei suferinzi. Roadele pretioase ale acestei griji a Bisericii fata de lumea suferintei si a bolii sunt motiv de multumire adusa Domnului Isus, care s-a facut solidar cu noi, ascultând de vointa Tatalui si pâna la moartea pe cruce, pentru ca omenirea sa fie rascumparata. Solidaritatea lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu nascut din Maria, este expresia atotputerniciei milostive a lui Dumnezeu care se manifesta în viata noastra – mai ales când este fragila, ranita, umilita, marginalizata, suferinda – revarsând în ea forta sperantei care ne face sa ne ridicam si ne sustine.
Atâta bogatie de umanitate si de credinta nu trebuie sa se risipeasca, ci mai degraba sa ne ajute sa ne confruntam cu slabiciunile noastre umane si, în acelasi timp, cu provocarile prezente în domeniul sanitar si tehnologic. Cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului putem gasi nou elan pentru a contribui la raspândirea unei culturi care respecta viata, sanatatea si demnitatea persoanelor, si printr-o abordare corecta a chestiunilor bioetice, a tutelarii celor mai slabi si a îngrijirii mediului.
Cu ocazia celei de-a XXV-a Zile Mondiale a Bolnavului reînnoiesc apropierea mea de rugaciune si de încurajare de medici, de infirmieri, de voluntari si de toti consacratii si consacratele angajati în slujba bolnavilor si a celor suferinzi; de institutiile ecleziale si civile care lucreaza în acest domeniu; si de familiile care se îngrijesc cu iubire de rudele lor bolnave. Urez tuturor sa fie mereu semne bucuroase ale prezentei si iubirii lui Dumnezeu, imitând marturia luminoasa a atâtor prieteni si prietene ai lui Dumnezeu între care îi amintesc pe sfântul Ioan al lui Dumnezeu si pe sfântul Camil de’ Lellis, patroni ai spitalelor si ai lucratorilor sanitari, si pe sfânta Maica Tereza de Calcutta, misionara a duiosiei lui Dumnezeu.
Frati si surori cu totii, bolnavi, lucratori sanitari si voluntari, sa înaltam împreuna rugaciunea noastra catre Maria, pentru ca mijlocirea sa materna sa sustina si sa însoteasca credinta noastra si sa ne dobândeasca de la Cristos Fiul sau speranta pe drumul vindecarii si al sanatatii, simtul fraternitatii si al responsabilitatii, angajarea pentru dezvoltarea umana integrala si bucuria recunostintei de fiecare data când ne uimeste cu fidelitatea sa si milostivirea sa.
O, Marie, Mama noastra,
care în Cristos primeste pe fiecare dintre noi ca fiu,
sustine asteptarea încrezatoare a inimii noastre,
ajuta-ne în infirmitatile si suferintele noastre,
condu-ne spre Cristos fiul tau si fratele nostru
si ajuta-ne sa ne încredintam Tatalui care face lucruri mari.
Voua tuturor va asigur amintirea mea constanta în rugaciune si va împart din inima Binecuvântarea Apostolica.

Traducator: pr. Mihai Patrascu
Sursa: http://www.magisteriu.ro