„
Migrantii minori, vulnerabili si fara glas
Iubiti frati si surori!
"Oricine primeste un astfel de copil, în numele meu, pe mine ma primeste; iar cine ma primeste pe mine, nu pe mine ma primeste, ci pe acela care m-a trimis" (Mc 9,37; cf. Mt 18,5; Lc 9,48; In 13,20). Cu aceste cuvinte, evanghelistii amintesc comunitatii crestine o învatatura a lui Isus care este entuziasmanta si, în acelasi timp, încarcata de angajare. De fapt, aceste cuvinte traseaza calea sigura care conduce pâna la Dumnezeu, pornind de la cei mai mici si trecând prin Mântuitorul, în dinamica primirii. Asadar, tocmai primirea este conditie necesara pentru ca sa se concretizeze acest itinerar: Dumnezeu s-a facut unul dintre noi, în Isus s-a facut prunc si deschiderea la Dumnezeu în credinta, care alimenteaza speranta, se declina în apropierea iubitoare de cei mai mici si de cei mai slabi. Caritatea, credinta si speranta sunt toate implicate în faptele de milostenie, fie sufleteasca fie trupeasca, pe care le-am descoperit în timpul recentului Jubileu Extraordinar.
Însa evanghelistii se opresc si asupra responsabilitatii celui care merge împotriva milostivirii: "Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre acestia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el sa i se lege de gât o piatra de moara trasa de magar si sa fie aruncat în adâncul marii" (Mt 18,6; cf. Mc 9,42; Lc 17,2). Cum sa nu ne gândim la acest avertisment sever luând în considerare exploatarea exercitata de oameni fara scrupule în dauna atâtor fetite si a atâtor baieti îndreptati spre prostitutie sau luati în vârtejul pornografiei, facuti sclavi ai muncii minorilor sau înrolati ca soldati, implicati în traficul de droguri si alte forme de delincventa, fortati sa fuga de conflicte si persecutii, cu riscul de a ajunge singuri si abandonati?
Pentru aceasta, cu ocazia anualei Zile Mondiale a Migrantului si Refugiatului, îmi sta la inima sa atrag atentia cu privire la realitatea migrantilor minori, în special cei singuri, solicitându-le tuturor sa se îngrijeasca de copiii care sunt de trei ori lipsiti de aparare pentru ca sunt minori, pentru ca sunt straini si pentru ca sunt neajutorati, când, din diferite motive, sunt fortati sa traiasca departe de tara lor de origine si despartiti de afectele familiale.
Astazi, migratiile nu sunt un fenomen limitat la câteva zone ale planetei, ci ating toate continentele si asuma tot mai mult dimensiunile unei chestiuni mondiale dramatice. Nu e vorba numai de persoane care cauta o munca demna sau conditii mai bune de viata, ci si de barbati si femei, batrâni si copii care sunt constrânsi sa abandoneze casele lor cu speranta de a se salva si de a gasi în alta parte pace si siguranta. În primul rând, minorii sunt cei care platesc preturile imense ale emigratiei, provocata aproape întotdeauna de violenta, de mizeri si de conditiile ambientale, factori la care se asociaza si globalizarea în aspectele sale negative. Cursa neînfrânata spre câstiguri rapide si usoare comporta si dezvoltarea de plagi aberante precum traficul de copii, exploatarea si abuzul minorilor si, în general, privarea de drepturile inerente copilariei stabilite de Conventia Internationala a Drepturilor Copilariei.
Vârsta infantila, prin delicatetea sa deosebita, are exigente unice si la care nu se poate renunta. Înainte de toate dreptul la un mediul familial sanatos si protejat unde sa poata creste sub calauzirea si exemplul unui tata si al unei mame; apoi, dreptul-datoria de a primi o educatie adecvata, îndeosebi în familie precum si în scoala, unde copiii sa poata creste ca persoane si protagonisti ai viitorului propriu si al respectivei natiuni. De fapt, în multe zone ale lumii, a citi, a scrie si a face calculele cele mai elementare înca este un privilegiu pentru putini. Apoi, toti minorii au dreptul de a se juca si de a face activitati recreative, au dreptul pâna la urma sa fie copii.
În schimb, printre migranti copiii constituie grupul cel mai vulnerabil pentru ca, în timp ce se arata la viata, sunt invizibili si fara glas: precaritatea îi priveaza de documente, ascunzându-i de ochii lumii; lipsa de adulti care sa-i însoteasca împiedica sa se înalte glasul lor si sa se faca auzit. În acest mod, minorii migranti ajung cu usurinta în nivelele cele mai joase ale degradarii umane, unde ilegalitatea si violenta ard într-un foc viitorul prea multor nevinovati, în timp ce reteaua abuzului de minori este greu de eliminat.
Cum sa raspundem la aceasta realitate?
Înainte de toate devenind constienti ca fenomenul migrator nu este desprins de istoria mântuiri, dimpotriva face parte din ea. De el este legata o porunca a lui Dumnezeu: "Sa nu faci rau celui strain si sa nu-l asupresti, caci si voi ati fost straini în tara Egiptului" (Ex 22,20); "Sa-i iubiti pe straini caci si voi ati fost straini în tara Egiptului" (Dt 10,19). Acest fenomen constituie un semn al timpurilor, un semn care vorbeste despre lucrarea providentiala a lui Dumnezeu în istorie si în comunitatea umana în vederea comuniunii universale. Chiar fara sa nu se recunoasca problematicile si, adesea, dramele si tragediile migratiilor, precum si dificultatile legate de primirea demna a acestor persoane, Biserica încurajeaza sa se recunoasca planul lui Dumnezeu si în acest fenomen, cu certitudinea ca nimeni nu este strain în comunitatea crestina, care cuprinde "toate neamurile, triburile, popoarele si limbile" (Ap 7,9). Fiecare este pretios, persoanele sunt mai importante decât lucrurile si valoarea oricarei institutii se masoara dupa modul în care trateaza viata si demnitatea fiintei umane, mai ales în conditii de vulnerabilitate, ca în cazul minorilor migranti.
În afara de asta trebuie sa se mizeze pe protectie, pe integrare si pe solutii durabile.
Înainte de toate, este vorba de a adopta orice masura posibila pentru a garanta minorilor migranti protectie si aparare, pentru ca "acesti baieti si fete ajung adesea pe drumuri abandonati si prada a exploatatorilor fara scrupule care, mai mult decât odinioara, îi transforma în obiect de violenta fizica, morala si sexuala" (Benedict al XVI-lea, Mesaj pentru Ziua Mondiala a Migrantului si a Refugiatului 2008).
De altfel, linia de demarcatie dintre migratiune si trafic poate sa devina uneori foarte subtire. Sunt multi factori care contribuie la crearea unei stari de vulnerabilitate în migranti, în special daca sunt minori: lipsa si carenta de mijloace de supravietuire – la care se adauga asteptarile ireale induse de mass-media -; nivelul scazut de alfabetizare; ignorarea legilor, a culturii si adesea a limbii tarilor care gazduiesc. Toate acestea îi fac dependenti fizic si psihologic. Însa presiunea ce mai puternica la exploatarea si la abuzarea copiilor vine de la cerere. Daca nu se gaseste modul de a interveni cu mai mare rigoare si eficacitate fata de profitori, nu vor putea sa fie oprite multiplele forme de sclavie ale caror victime sunt minorii.
De aceea, este necesar ca imigratii, tocmai pentru binele copiilor lor, sa colaboreze tot mai strâns cu comunitatile care îi primesc. Cu atâta recunostinta privim la organismele si la institutiile, ecleziale si civile, care cu mare angajare ofera timp si resurse pentru a-i proteja pe minori de diferite forme de abuz. Este important ca sa se realizeze colaborari tot mai eficace si incisive, bazate nu numai pe schimbul de informatii, ci si pe intensificarea retelelor capabile sa asigure interventii tempestive si capilare. Fara a subevalua ca forta extraordinara a comunitatilor ecleziale se reveleaza mai ales atunci când este unitate de rugaciune si comuniune în fraternitate.
În al doilea rând, trebuie muncit pentru integrarea copiilor si a adolescentilor migranti. Ei depind în toate de comunitatea adultilor si, foarte des, lipsa de resurse financiare devine impediment pentru adoptarea de politice adecvate de primire, de asistenta si de incluziune. Prin urmare, în loc sa se favorizeze inserarea sociala a minorilor migranti, sau programe de repatriere sigura si asistata, se încearca numai sa se împiedice intrarea lor, favorizând astfel recurgerea la retele ilegale; sau ei sunt retrimisi în tara de origine fara a se asigura ca acest lucru corespunde "interesului lor superior" efectiv.
Conditia migrantilor minori este si mai grava când se afla în stare de iregularitate sau când sunt înrolati de criminalitatea organizata. Atunci ei sunt adesea destinati centrelor de detentie. De fapt, nu este rar ca ei sa fie arestati si, pentru ca n-au bani pentru a plati cautiunea sau calatoria de întoarcere, pot sa ramâna perioade lungi închisi, expusi la abuzuri si violente de diferite genuri. În aceste cazuri, dreptul statelor de a gestiona fluxurile migratoare si de a salvgarda binele comun national trebuie sa se conjuge cu obligatia de a rezolva si de a regulariza pozitia migrantilor minori, respectând pe deplin demnitatea lor si încercând sa vina în întâmpinarea exigentelor lor, când sunt singuri, dar si ale parintilor lor, pentru binele întregului nucleu familial.
Ramâne apoi fundamentala adoptarea de proceduri nationale adecvate si de planuri de cooperare concordate între tarile de origine si cele de primire, în vederea eliminarii cauzelor emigratiei fortate a minorilor.
În al treilea rând, adresez tuturor un apel din inima pentru ca sa se caute si sa se adopte solutii durabile. Pentru ca e vorba despre un fenomen complex, chestiunea migrantilor minori trebuie înfruntata la radacina. Razboaiele, încalcarile drepturilor umane, coruptia, saracia, dezechilibrele si dezastrele ambientale fac parte dintre cauzele problemei. Copiii sunt primii care sufera, îndurând uneori torturi si violente corporale, care sunt însotesc pe cele morale si psihice, lasând în ei semne aproape întotdeauna de nesters.
De aceea, este absolut necesar de înfruntat în tarile de origine cauzele care provoaca migratiile. Acest lucru cere, ca prim pas, angajarea întregii comunitati internationale de a stinge conflictele si violentele care constrâng persoanele sa fuga. În afara de asta, se impune o viziune clarvazatoare, capabila sa prevada programe adecvate pentru zonele lovite de nedreptati mai grave si instabilitate, pentru ca sa fie garantat tuturor accesul la dezvoltarea autentica, ce promoveaza binele baietilor si fetitelor, sperante ale omenirii.
În sfârsit, sa va adresez un cuvânt voua, care mergeti alaturi de copii si adolescenti pe caile emigratiei: ei au nevoie de ajutorul vostru pretios, de asemenea Biserica are nevoie de voi si va sustine în slujirea generoasa pe care o prestati. Nu încetati sa traiti cu curaj marturia buna a Evangheliei, care va cheama sa-l recunoasteti si sa-l primiti pe Domnul Isus prezent în cei mici si vulnerabili.
Încredintez pe toti minorii migranti, familiile lor, comunitatile lor si pe voi care sunteti aproape de ei ocrotirii Sfintei Familii din Nazaret, pentru ca sa vegheze asupra fiecaruia si sa-i însoteasca pe drum; si la rugaciunea mea unesc Binecuvântarea Apostolica.
Din Vatican, 8 septembrie 2016, Sarbatoarea Nasterii Sfintei Fecioare Maria
Franciscus
Sursa: http://www.ercis.ro
