„La 1 decembrie 1918, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu proclama, în fata celor peste 100.000 de români adunati la Alba-Iulia, Declaratia Unirii: “Astazi, prin hotarârea noastra, se înfaptuieste România Mare, una si nedespartita, rostind fericiti, toti românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Tara-Mama, România!” A fost mare bucuria românilor atunci. A fost mare bucuria tânarului ierarh care proclama: „A biruit dreptatea! Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg pentru suferintele veacurilor, purtate de un neam cu credinta în Dumnezeu si cu nadejdea în dreptatea Lui”.
Cel care va fi numit cardinal peste ani, militase mult pentru aceasta UNIRE si din acest motiv i-a fost acordata onoarea de a citi actul înfaptuirii României Mari.
Dupa 30 de ani, pe 28 octombrie 1948, a fost însa arestat alaturi de ceilalti episcopi greco-catolici, iar Biserica sa a fost interzisa la 1 decembrie a aceluiasi an.
Dupa multe presiuni, treceri fortate la ortodoxie si arestarea ierarhilor greco-catolici, la 1 decembrie 1948 statul totalitar comunist a emis decretul 358 prin care desfiinta Biserica Româna Unita, nesocotindu-i drepturile si rolul sau major în faurirea României Mari: „În urma revenirii comunitatilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român si în conformitate cu art. 13 din Decretul nr. 177/1948, organizatiile centrale si statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, ordinele, congregatiunile, protopopiatele, manastirile, fundatiunile, asociatiunile, cum si orice alte institutii si organizatiuni, sub orice denumire, înceteaza de a mai exista. Averea mobila si imobila apartinând organizatiilor si institutiilor aratate la art. 1 din prezentul decret, cu exceptia expresa a averii fostelor parohii, revine Statului Român, care le va lua în primire imediat. O comisiune interdepartamentala compusa din delegati ai Ministerelor: Cultelor, Finantelor, Afacerilor Interne, Agriculturii si Domeniilor si Învatamântului Public, va hotarî destinatia acestor averi, putând atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe Române sau diferitelor ei parti componente.”
Se pare ca dreptatea nu biruise înca, iar ceasul bucuriei proclamat de Iuliu Hossu la Alba Iulia în 1918 s-a transformat repede într-unul al suferintei si al nedreptatii.
Nu ar trebui sa ne surprinda. Cristos a intrat în Ierusalim si oameni îl ovationau strigându-i Osana, iar dupa câteva zile au ajuns sa strige rastigneste-l, rastigneste-l. Mântuitorul Cristos ne avertizase: "Aduceti-va aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stapânul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvântul Meu, si pe al vostru îl vor pazi" (Ioan 15, 20).
În mod paradoxal binele este rasplatit cu rau, adevarul cu minciuna, dreptatea cu nedreptate. Vestitorul Unirii, Episcopul Iuliu Hossu, a petrecut peste 21 de ani în detentie sub regimul comunist, precum ceilalti episcopi si o buna parte din preotii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolica. Toti s-au jertfit pentru "credinta în Dumnezeu", dar "cu nadejde în dreptatea Lui".
Dorinta lui Iuliu Hossu si a tuturor românilor adunati la Alba Iulia în 1918 de a avea „o Românie Mare, întemeiata pe dreptatea lui Dumnezeu si pe credinta poporului Sau”, ramâne înca de înfaptuit. De aceea sarbatorim astazi Ziua Nationala a României, cântând cu o tara întreaga “Desteapta-te române”, imnul compus de un alt greco-catolic si comemorând totodata jertfa unei Biserici desfiintata tot într-o zi de 1 decembrie.
Sursa: http://www.e-communio.ro
