„Volumul a aparut sub îngrijirea Doamnei Ruxandra Cesereanu, nepoata Parintelui Vasile Cesereanu; „Cuvântul înainte” si „Notele” apartin tot Doamnei Ruxandra Cesereanu.
Marturisirea directa din „Cuvântul înainte” pune în centrul atentiei cititorului doua personalitati distincte, pe eroul cartii, pe Parintele Vasile Cesereanu, si pe nepoata acestuia: „Sunt nepoata a doi preoti: cel din sud, din Oltenia, bunicul matern, craioveanul (Nicolae-vivace si extrovertit), era ortodox; cel din nord, din Transilvania, bunicul patern (Vasile-sobru, introvertit, grav), era greco-catolic […] Pe amândoi i-am iubit, dar mai legata am fost, prin fire ombilicale trainice, de bunicul patern, ardelean, Vasile Cesereanu” („Persecutie si rezistenta”, Editura Scoala Ardeleana, Cluj-Napoca, 2016, p.7).
Legatura s-a realizat în timp, a fost necesara maturizarea prin ani a nepoatei, potrivit propriei marturisiri, dar si cunoasterea unei Biserici de înalta spiritualitate si de înalta cultura, pentru a fi deplin înteleasa nedreptatea la care a fost si mai este supusa.
Daca în 1984 Doamna Ruxandra Cesereanu a simtit înstrainata moartea bunicului, la moartea Papei Ioan Paul al II-lea, în 2005, a resimtit-o altfel, a simtit în suflet o apropiere calda de „cel plecat”. Si-a „cunoscut” însa bunicul si a trait durerea de a nu-l mai avea, la 31 de ani dupa ce acesta s-a stins din viata. L-a „cunoscut” lânga mormântul sau din cimitirul „Campo Verano” din Roma. Atunci l-a „cunoscut” pe omul si pe preotul care cucereste prin curajul credintei, al fidelitatii si al jertfei, prin felul în care si-a îndurat suferinta, prin toate înaltând ideea de OM la o dimensiune greu de calculat. Si aceste trasaturi ale caracterului sunt valabile în orice timp, locul lor pe scara valorilor morale este de neclintit, si nu are importanta daca acest adevar este sau nu este recunoscut.
Lânga mormântul bunicului (Padre Basilio), în 2015, moartea „parintelui” a devenit „vie, aproape ca o muscatura, prin fire tesute cu limpezime si siguranta, atât de aproape de mine, de inima si creier”. A fost prohodul întârziat … A fost momentul în care s-a nascut gândul sa scrie „o carte documentara cu si despre bunicul meu”.
Este bine gândita prezentarea unei schite biografice a Parintelui Vasile Cesereanu în „Cuvânt înainte”, în cursul lucrarii nu si-ar fi gasit locul si este foarte necesara cititorului.
Parintele Cesereanu a fost sfintit preot de ÎPS. Iuliu Hossu în anul 1926, Preasfintia Sa, viitorul Cardinal ,,in pectore”, îi va fi modelul de preot si modelul uman.
S-a casatorit cu Veturia Muresan si au avut doi copii. A fost preot greco-catolic în comuna Copru din dieceza de Cluj-Gherla, dar, la pensionare, în 1947, s-a mutat în comuna Budesti, judetul Bistrita-Nasaud, unde, din 1948 a continuat apostolatul în clandestinitate; dupa moartea sotiei, a intrat în Ordinul Bazilitan.
În urma desfiintarii Bisericii Române Unite cu Roma, în documentele C.N.S.A.S. nu mai este preotul, apostolul lui Cristos, iubit si respectat de lume, este catalogat dusman înrait”, dusman de moarte al regimului democrat popular”, element proeminent al rezistentei greco-catolice care în mod continuu face propaganda în rândurile credinciosilor greco-catolici, tinându-i sub influenta lui si mobilizându-i la slujbele clandestine pe care le face la el acasa” ( Op.cit., p.8).
Pentru ca a ramas greco-catolic, Parintele „Vasile Cesereanu a suferit sase condamnari (de luni ori ani), fiind încarcerat în închisorile Gherla, Cluj, Aiud, Jilava, cu pauze si intermitente, din 1952 pâna în 1964. În total perioada sa de închisoare însumeaza aproape sase ani” (Op.cit., p.11).
În ultimii ani ai vietii a dorit sa emigreze în America, sa intre într-o manastire a Ordinului Bazilitan. A ramas însa la Roma unde, în anul 1984, s-a stins din viata.
„Persecutie si rezistenta” este o carte complexa prin care se percepe drama Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolica, suprimata violent în 1948, fara sa se ia în considerare valorile spirituale, culturale si civilizatoare daruite cu prisosinta neamului, si drama unui preot al acestei Biserici, ramas fidel credintei sale, preot greco-catolic reprezentativ pentru toti cei care nu au acceptat falsitatea „revenirii” si a „unirii” cu Biserica Ortodoxa.
Nu este un studiu istoric, rezultat al unei cercetari – si de aici, originalitatea lucrarii -, este o însumare de mai bine de 400 de pagini de documente obtinute de la C.N.S.A.S.: note, note informative, procese-verbale de interogator, rapoarte, rapoarte informative, declaratii, memorii, dar si documente de familie, toate reusind sa reconstituie actul nedrept prin care s-a urmarit lichidarea Bisericii Române Unite cu Roma si zadarnicia încercarilor, pentru ca Biserica a continuat sa existe în clandestinitate prin preotii si credinciosii care i-au ramas fideli.
Cât de mult s-a dorit sa nu existe Biserica Greco-Catolica, o arata duritatea cu care au fost urmariti preotii acestei Biserici, deopotriva cei ramasi „neuniti cu Biserica Ortodoxa”, dar si cei care, sub presiuni numai de ei stiute, au semnat trecerea ca sa o retracteze ulterior. Perioada cuprinsa în volum este de 30 de ani, din 1948 pâna în 1979, în realitate prigonirea Bisericii Greco-Catolice a durat pâna la caderea comunismului.
Pe lânga ceea ce constituie esenta lucrarii,drama Bisericii Unite si a preotilor ei, de-a lungul paginilor sunt prezente doua lumi moral diferite: o lume româneasca a valorilor si creatoare de valori, a sufletelor alese, bune si cinstite, o lume stapânita de adevar si de dreptate, de iubire fata de oameni, de mila fata de durerile lor, o lume a oamenilor cu înalt crez spiritual. Si o alta lume româneasca, o lume a raului, a distructivului, o lume despre care nu prea stim cum s-a configurat, cu oameni rai, gata oricând sa faca rau si sa-si tradeze semenii, cu oameni fara constiinta si mila, oameni care inspira nesiguranta si pericol.
Cartea este conceputa fara comentarii, cititorului îi sunt puse în fata documentele care îi solicita gândirea, îi ating sufletul si îl conduc spre concluzii care îi apartin.
Nu este deloc usor de citit; ca orice evocare a anilor de martirizare a Bisericii Greco-Catolice, se citeste adesea cu ochii în lacrimi, durerea ramasa în suflet revine, te copleseste. Am asigura-o pe doamna Ruxandra Cesereanu, care evita patetismul, ca, în ceea ce priveste Biserica Greco-Catolica, este exclusa alunecarea spre patetism – a fost prea mare nedreptatea, raul facut a fost în întregul lui, iar durerea traita de greco-catolici, greu de imaginat. Un singur exemplu este edificator: este scrisoarea parohului ortodox din Budesti catre Protopopiatul Ortodox Român din Ludus. În scrisoare parohul afirma ca Parintele Chesareanu (greselile din citate apartin autorilor textelor, n.n.) „nu mai poate fi tolerat nici o zi pentru gravitatea pe care o prezinta comportarea lui, atât pentru Biserica, cât si pentru Stat […] caci activitatea sa de preot credincios al unei biserici streine de popor si tara noastra îi aducea printre altele si remarcabile venituri…” (Op.cit.,p.43).
Iata un lucru incredibil: Biserica Greco-Catolica, Biserica straina!!!!
Blândul Parinte Cesereanu este în continuare denuntat pentru practicarea devotiunii Inimii lui Isus: „un cult anti crestin si antiromânesc: <Cultul Inimii lui Isus>, despre care si cei mai simpli în materie de credinta, stiu ca îsi are originea la Roma. Acesta sa gândit sa scoata se inventeze acest cult explotator al sentimentelor patetice religioase, spre a tine si mai mult legati de Roma prin aceasta societate…” (Op.cit.,p.43).
Citind documentele, suntem cuceriti de prezenta Parintelui Vasile Cesereanu, se stabileste spontan o legatura neasteptata între noi si el, o legatura ca între fiinte apropiate sufleteste; suntem cu totul de partea Parintelui, îi întelegem gândurile si faptele, „dusmanul înrait” ne devine atât drag…
Daca scopul documentelor era sa creeze imaginea unui om rauvoitor si periculos pentru societate, intentia cade, toate notarile unei multimi de informatori pun în lumina, fara sa intentioneze, un om blând si senin, a carui putere îi venea din credinta. Sinceritatea lui tulburatoare poate surprinde, chiar daca îi este amenintata libertatea si viata, adevarul trebuia recunoscut si marturisit. Judecat în repetate rânduri pentru apostolatul din clandestinitate: celebrarea Sfintei Liturghii pentru credinciosii ramasi greco-catolici, de cele mai multe ori se apara singur: „Am fost aproape 30 de ani un preot anonim, necunoscut de nimeni, într-un sat dupa spatele lui Dumnezeu, si am dorit sa-mi sfârsesc zilele slujind lui Dumnezeu în credinta în care m-am nascut si am îmbatrânit. Si nu sunt lasat în pace. Interesul D-voastra ma scoate din anonimat si-mi da o importanta pe care nu o am, nu o merit, si nici macar n-o râvnesc” (Op.cit.,p.121).
Marturisirea credintei facuta la un proces aminteste tinuta unui erou crestin: „…Acest advocat al meu este: Domnul nostru Isus Christos, adevaratul nostru Dumnezeu […] Dumnezeul si al celor care nu-l vor. El este lumina mintii mele, iubirea care ma înflacareaza, forta care ma ajuta si curajul care ma sustine si nu-i pot multumi în deajuns, ca a îngaduit sa vina peste mine marele noroc de a ma constitui jertfa vie, sfânta a sfintei sale credinte catolice” (Op.cit.,p.122).
În pofida condamnarilor, când era pus in libertate, îsi relua apostolatul. O nota informativa mentioneaza evidentul adevar: „fiind preot greco-catolic nerevenit, pentru care fapt a executat o pedeapsa de 8 luni, însa dupa eliberarea lui din închisoare îsi continua activitatea clandestina gr.catolica prin tinerea de slujbe în locuinta lui” (Op.cit., p.152).
La Sfintele Liturghii din casa Parintelui Vasile Cesereanu veneau multi credinciosi din Budesti si comunele din jur sau mai îndepartate. Urmarite si aceste persoane, se cauta sa se descopere organizarea si activitatea spirituala din clandestinitate a Bisericii Greco-Catolice. Documentele atesta existenta în ilegalitate a Bisericii Greco-Catolice, naruind toate afirmatiile celor care sustineau ca ea nu mai exista. Într-un proces-verbal de ascultare a martorului se noteaza nu numai ca Parintele Cesereanu tine „slujbe clandestine greco-catolice cu participarea diferitelor persoane straine”, dar si faptul ca Preotul „are convingerea în victoria bisericii greco-catolice si ca odata tot se va reînfiinta biserica greco-catolica” (Op.cit.,p.213).
Sunt mai multe situatii în care Parintele îsi explica atitudinea, fara rezerve, cu obisnuita sinceritate si în spiritul adevarului. Astfel, într-un „Memoriu” adresat conducerii superioare a tarii, marturiseste: „Personal din motive de constiinta nu am revenit. În aceasta situatie de nerevenit, nu am mai mers la biserica, ci am cautat sa-mi împlinesc treburile de constiinta si obligatiile preotesti în casa mea. Credinciosii greco-catolici care nu au revenit, au cautat sa se orienteze spre mine, stiind ca nici eu n-am revenit” (Op.cit.,p.371).
Motivarea dorintei de a pleca din tara este clara: „Vreau sa ies din lume si sa traiesc în duh de pocainta pâna la iesirea mea din viata, într-o manastire de legea mea. Dar dupa ce o astfel de manastire nu o pot afla în tara mea si-n legea mea” (Op.cit.,p.373).
În continuare, ideea va avea dimensiuni mai largi: „Repune-ti în drepturile ei biserica greco-catolica a carui preot si credincios sunt, si nu-mi mai trebuie sa plec nicairi” (Op.cit., p.386).
Portretul Parintelui Vasile Cesereanu se îmbogateste cu fiecare pagina citita; ultimele texte, prin scrisori de familie, contureaza chipul tatalui si al bunicului, a carui dragoste pentru copii nu este atinsa de distanta, frontierele nu pot desparti inimile…
„Persecutie si rezistenta” – Vasile Cesereanu – Un preot greco-catolic în Dosarele de urmarire de catre Securitate -, Editie îngrijita de Ruxandra Cesereanu, este o carte despre istoria Bisericii Greco-Catolice Române în perioada care a urmat Decretului 358/ 1948, prin care s-a urmarit zadarnic desfiintarea Bisericii. Biserica a continuat sa existe în clandestinitate, fiind si situatii când s-a manifestat în public: în august 1956, la Cluj, s-a oficiat o Sfânta Liturghie în fata Bisericii Piaristilor. Condamnarile care au urmat au fost de o deosebita duritate.
Parintele Vasile Cesereanu este unul din preotii greco-catolici care a tinut vie credinta în sufletele credinciosilor si astfel, vie, Biserica condamnata la moarte … Onestitatea constiintei sale si a preotilor asemenea Parintelui îl aduce si îi aduce aproape de sfintenie … Desigur, citita cartea, se vor descoperi si alte valori , se vor îmbogati interpretarile si va fi mai înteleasa afirmatia ca „viitorul e în mâinile celor ce stiu sa dea generatiilor de mâine motive de a trai si a spera”.