„Cu un nou salut adresat pelerinilor din România si o ampla reflectie despre evanghelia duminicii dupa ritul roman, despre parabola fiului risipitor, papa Francisc a recitat duminica la amiaza în Piata Sfântul Petru rugaciunea mariana ”Angelus Domini”, cu participarea a mii de romani si pelerini din diferite tari. La saluturile finale, Pontiful a mentionat beatificarea, astazi, în Kazahstan, a preotului Ladislau Bukowinski, care a fost prigonit din cauza credintei în Cristos. În fine, a îndemnat la rugaciune pentru pace în Gabon, tara africana afectata de o grava criza politica si sociala.
Va oferim, cuvântul Sfântului Parinte:
«Dragi frati si surori, Buna ziua!
Liturgia acestei zile ne propune capitolul 15 din Evanghelia dupa Luca, numit capitolul milostivirii, care cuprinde trei parabole prin care Isus raspunde la nemultumirile carturarilor si fariseilor. Ei critica comportamentul sau si spun: ”Acesta îi primeste pe pacatosi si manânca cu ei” (v. 2). Prin aceste trei povestiri, Isus vrea sa-i faca sa înteleaga ca Dumnezeu Tatal este cel dintâi care are fata de cei pacatosi o atitudine primitoare si milostiva. Dumnezeu are aceasta atitudine. În prima parabola Dumnezeu este prezentat ca un pastor care le lasa pe cele 99 de oi pentru a merge sa o caute pe cea care s-a pierdut. În cea de-a doua, este comparat cu o femeie care a pierdut o drahma si o cauta pâna o gaseste. În cea de-a treia parabola, Dumnezeu este închipuit ca un tata care îl primeste pe fiul care s-a îndepartat. Figura tatalui dezvaluie inima lui Dumnezeu milostiv manifestata în Isus.
Un element comun acestor parabole este cel exprimat de verbele care înseamna a se bucura împreuna, a face sarbatoare. Nu e vorba de a tine doliu: este bucurie, se face sarbatoare. Pastorul îsi cheama prietenii si vecinii si le spune: ”Bucurati-va împreuna cu mine, pentru ca am gasit oaia mea, cea care s-a pierdut” (v. 6). Femeia îsi cheama prietenele si vecinele spunând: ”Bucurati-va împreuna cu mine, pentru ca am gasit drahma pe care o pierdusem” (v. 9). Tatal spune celuilalt fiu: ”Trebuia sa sarbatorim si sa ne bucuram pentru ca acest frate al tau era mort si a revenit la viata, era pierdut si a fost gasit” (v. 32). În primele doua parabole accentul este pus pe bucuria atât de mare încât trebuie împartasita cu ”prietenii si vecinii”. În cea de-a treia parabola [accentul] e pus pe sarbatoarea care porneste din inima tatalui milostiv si se extinde la toata casa sa. Aceasta sarbatoare a lui Dumnezeu pentru cei care se întorc la El caiti este atât de potrivita cu Anul jubiliar pe care îl traim, dupa cum spune însusi termenul de ”jubileu”.
Prin aceste trei parabole, Isus ne prezinta adevarata fata a lui Dumnezeu: un Tata cu bratele deschise, care îi trateaza pe cei pacatosi cu blândete si compasiune. Parabola care este cea mai miscatoare – este miscatoare pentru toti – pentru ca manifesta iubirea nemarginita a lui Dumnezeu, este cea a tatalui care îl strânge la piept si îl îmbratiseaza pe fiul regasit. Ceea ce impresioneaza nu este atât povestea trista a unui tânar care cade în degradare, ci cuvintele lui de pe urma: ”Ma voi ridica, ma voi duce la tatal meu” (v. 18). Calea de întoarcere spre casa este calea sperantei si a vietii noi. Dumnezeu asteapta întotdeauna ca noi sa pornim din nou la drum, ne asteapta cu rabdare, ne vede când suntem înca departe, alearga în întâmpinarea noastra, ne îmbratiseaza, ne da sarutarea sa, ne iarta. Asa este Dumnezeu. Asa este Tatal nostru. Iertarea sa sterge trecutul si ne renaste în iubire. El uita trecutul: aceasta este slabiciunea lui Dumnezeu. Când ne îmbratiseaza si ne iarta, pierde memoria, nu are memorie. El uita de trecut. Când noi, pacatosii, ne convertim si ne lasam regasiti de Dumnezeu, nu ne asteapta reprosuri si duritate, pentru ca Dumnezeu mântuieste, primeste din nou acasa cu bucurie si face sarbatoare. Isus însusi, în Evanghelia de astazi, spune: ”Va fi mai multa bucurie în ceruri pentru un singur pacatos care se converteste decât pentru 99 de drepti care nu au nevoie de convertire” (v.7). Va fac o întrebare: v-ati gândit vreodata ca ori de câte ori ne apropiem de scaunul de spovada, este bucurie si se face sarbatoare în ceruri? V-ati gândit la acest lucru? E frumos!
Aceasta ne inspira o mare speranta pentru ca nu exista pacat în care am cazut din care, prin harul lui Dumnezeu, sa nu ne putem ridica; nu exista persoane irecuperabile, nimeni nu este irecuperabil pentru ca Dumnezeu nu înceteaza niciodata sa ne vrea binele, chiar si când pacatuim! Fecioara Maria, Scaparea pacatosilor, sa faca sa izvorasca în inimile noastre încrederea care s-a aprins în inima fiului ratacit: ”Ma voi ridica, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am pacatuit” (v. 18). Pe aceasta cale noi putem sa-i aducem bucurie lui Dumnezeu iar bucuria sa poate deveni bucuria sa si sarbatoarea noastra».
Dupa rugaciunea ”Angelus”, papa Francisc a facut un apel la pace în Gabon:
”As vrea sa va îndemn la o rugaciune speciala pentru Gabon, tara care trece printr-o grava criza politica. Îi încredintez Domnului victimele ciocnirilor si rudele lor. Ma alatur episcopilor din aceasta scumpa tara africana pentru a invita partile implicate sa respinga orice violenta si sa aiba mereu ca obiectiv binele comun. Îi încurajez pe toti, în special pe cei catolici, sa fie constructori de pace în spirit de respect fata de legalitate, în dialog si fraternitate”.
De asemenea, Sfântul Parinte a mentionat beatificarea, duminica, în Kazahstan, a unui preot prigonit pentru credinta:
”Astazi, la Karaganda, în Kazahstan, este proclamat Fericit Ladislau Bukowinski, preot si paroh, prigonit din cauza credintei. Cât de mult a suferit acest om! În viata sa a aratat întotdeauna o mare iubire fata de cei mai slabi si nevoiasi si marturia sa apare ca un compendiu al faptelor de milostenie trupeasca si sufleteasca”.
(ins voce: Saluto i fedeli della Romania…) Salutând din nou pelerinii români, dupa ce adresase cu o zi înainte un îndemn pastoral deosebit de important la cateheza jubiliara, papa Francisc a invocat asupra tuturor binecuvântarea sa apostolica.