„"Beatam Teresiam de Calcutta Sanctam esse decernimus et definimus ac Sanctorum Catalogo adscribimus…". Ropote de aplauze spontane au izbucnit în Piata San Pietro când papa Francisc, la începutul Sfintei Liturghii prezidata astazi în fata bazilicii vaticane la 10.30, a proclamat-o Sfânta pe Fericita Tereza de Calcutta, Maica Tereza, cum i se spune înca la 19 ani de la moarte în lumea întreaga, ”generoasa împartitoare a milostivirii divine”. Succesorul Sfântului Apostol Petru a proclamat-o Sfânta pe cea care si-a dat viata pentru a-i sluji pe cei din urma, tot mai numerosi în societatea contemporana plina de generozitate dar si de contradictii.
Vibranta, predica papei Francisc de la Sfânta Liturghie, la care au participat aproximativ 120 de mii de persoane. Zeci de mii de participanti erau din rândul asociatiilor de voluntariat, care au încheiat astazi celebrarile jubiliare în contextul Jubileului milostivirii. Vizibila, prezenta multor grupuri de pelerini, catolici dar si de alta religie, din Albania, India, Mexic, Nigeria si altele. La Sfânta Liturghie au concelebrat aproximativ 70 de cardinali, 400 de episcopi si peste 1.700 de preoti.
Facând referinta la lecturile Sfintei Liturghii, proclamate în aceasta duminica, a 23-a din ritul roman sau latin, papa Francisc a subliniat ca Dumnezeu a facut cunoscut oamenilor ceea ce îi place si asteapta de la ei: ”mila vreau, nu jertfe”. Orice fapta de milostenie facuta aproapelui din dragoste fata de Dumnezeu, este placuta înaintea lui. Redam mai jos, în traducerea noastra de lucru, predica Sfântului Parinte:
«”Cine poate cunoaste ce vrea Domnul?” (Înt 9,13). Aceasta întrebare din Cartea Întelepciunii, pe care am ascultat-o în prima lectura, ne prezinta viata noastra ca un mister, a carui cheie de întelegere nu este în mâinile noastre. Protagonistii istoriei sunt întotdeauna doi: Dumnezeu, pe de o parte, si oamenii, de cealalta. Datoria noastra este aceea de a percepe chemarea lui Dumnezeu si apoi de a primi vointa sa. Dar pentru a o primi fara ezitare ne întrebam: care este vointa lui Dumnezeu?
În acelasi text sapiential gasim raspunsul: ”Oamenii au învatat cele placute tie” (v. 18). Pentru a verifica chemarea lui Dumnezeu, trebuie sa ne întrebam si sa întelegem ce îi place lui. De atâtea ori profetii au vestit ce anume este placut Domnului. Mesajul lor gaseste o sinteza admirabila în expresia: ”Mila vreau, nu jertfe” (Os 6,6; Mt 9,13). Lui Dumnezeu îi este placuta orice fapta de milostenie, pentru ca în fratele pe care îl ajutam, recunoastem chipul lui Dumnezeu pe care nimeni nu poate sa-l vada (cf In 1,18). Si de fiecare data când ne aplecam spre necesitatile fratilor, noi i-am dat sa manânce si sa bea lui Isus, l-am îmbracat, sprijinit si vizitat pe Fiul lui Dumnezeu (cf Mt 25,40). Altfel spus, am atins trupul lui Cristos.
Suntem chemati, asadar, sa traducem în viata concreta ceea ce cerem în rugaciune si marturisim prin credinta. Nu exista alternativa la caritate: cei care se dispun la slujirea fratilor, chiar daca nu o stiu, sunt cei care îl iubesc pe Dumnezeu (cf 1 In 3,16-18; Iac 2,14-18). Viata crestina, cu toate acestea, nu este o simpla ajutorare care oferita în ceasul nevoilor. Daca ar fi astfel, ar fi cu siguranta un frumos sentiment de solidaritate umana care aduce un beneficiu imediat, dar ar fi steril pentru ca nu are radacini. Angajamentul pe care Domnul îl cere, dimpotriva, este cel al unei vocatii la caritate prin care orice discipol al lui Cristos pune în slujirea sa propria viata, pentru a creste zi de zi în iubire.
Am ascultat în Evanghelie ca ”o mare multime mergea dupa Isus” (Lc 14,25). Astazi, acea ”mare multime” este reprezentata de lumea vasta a voluntariatului, adunata aici cu ocazia Jubileului milostivirii. Voi sunteti acea multime care îl urmeaza pe Învatator si care face vizibila iubirea sa concreta fata de orice persoana. Va repet si voua cuvintele apostolului Paul: ”Am avut o mare bucurie si consolare datorita iubirii tale, pentru ca prin tine, frate, au fost alinate inimile sfintilor” (Flm 7). Câte inimi sunt alinate de voluntari! Câte mâini sprijina! Câte lacrimi usuca! Câta iubire este revarsata în slujirea discreta, smerita si dezinteresata! Aceasta laudabila slujire da glas credintei – da glas credintei – si vadeste milostivirea Tatalui care se face aproape de cei care sunt în nevoi.
Urmarea lui Isus este un angajament serios si în acelasi timp plin de bucurie. Cere radicalitate si curaj pentru a-l recunoaste pe Învatatorul divin în cel mai sarac si eliminat de viata si a se pune în slujirea lui. De aceea, voluntarii care îi slujesc pe cei din urma si pe cei nevoiasi din iubire fata de Isus nu se asteapta la nicio multumire si nicio gratificare, dar renunta la toate acestea pentru ca au descoperit adevarata iubire. Fiecare dintre noi poate sa spuna: ”Dupa cum Domnul mi-a iesit în întâmpinare si s-a aplecat spre mine în momentul încercarii, tot la fel merg si eu în întâmpinarea lui si ma îndrept spre cei care si-au pierdut credinta sau traiesc ca si cum Dumnezeu n-ar exista, spre tinerii fara valori si idealuri, spre familiile în criza, spre cei bolnavi si cei de la închisoare, spre refugiati si imigranti, spre cei slabi si lipsiti de aparare în trup si suflete, spre minorii abandonati în voia soartei, precum si spre cei batrâni care au fost lasati singuri. Oriunde ar fi o mâna întinsa care cere ajutor pentru a se ridica în picioare, acolo trebuie sa fie prezenta noastra si prezenta Bisericii care sprijina si daruieste speranta. Iar aceasta, trebuie facuta cu memoria vie a mâinii pe care Domnul a întins-o spre mine când eram la pamânt.
Maica Tereza, în toata existenta ei, a fost împartitoare generoasa a milostivirii divine, facându-se disponibila fata de toti prin ospitalitate si apararea vietii umane, a vietii pe cale de a se naste si a celei abandonate si eliminate. S-a angajat în apararea vietii proclamând fara încetare ca «cel care înca nu s-a nascut este cel mai slab, cel mai mic, cel mai sarman». S-a înclinat spre persoanele epuizate, lasate sa moara la marginea drumului, recunoscând demnitatea pe care Dumnezeu le-a dat-o; a facut sa se auda vocea ei în fata celor puternici ai pamântului ca sa-si recunoasca vinovatiile în fata crimelor saraciei creata de ei însisi. Milostivirea a fost pentru ea sarea care dadea gust întregii sale activitati, si lumina care lumina în întunericul celor care nici nu mai aveau lacrimi ca sa-si plânga saracia si suferinta.
Misiunea ei în periferiile oraselor si în periferiile existentiale ramâne în zilele noastre ca o marturie graitoare a apropierii lui Dumnezeu fata de cei mai saraci dintre saraci. Astazi încredintez aceasta figura emblematica de femeie si persoana consacrata întregii lumi a voluntariatului: ea sa fie modelul vostru de sfintenie! Cred ca vom avea, probabil, dificultati în a-i spune «Sfânta Tereza»: sfintenia ei este atât de aproape de noi, atât de blânda si rodnica încât vom continua sa-i spunem firesc «Maica Tereza». Aceasta neobosita slujitoare a milostivirii sa ne ajute sa întelegem tot mai mult ca unicul nostru criteriu de actiune este iubirea gratuita, libera de orice ideologie si de orice legatura, o iubire revarsata asupra tuturor fara deosebire de limba, cultura, rasa sau religie. Maicii Tereza îi placea sa spuna: «Poate ca nu vorbesc limba lor, dar pot sa le zâmbesc». Sa ducem în inima zâmbetul ei si sa-l daruim celor pe care îi întâlnim pe cale, mai ales celor care sufera. Vom deschide astfel orizonturi de bucurie si speranta pentru atâta omenire lipsita de încredere si care are nevoie de întelegere si blândete».
Angelus. Rugaciunea papei Francisc pentru o calugarita ucisa în Haiti
La încheierea Sfintei Liturghii, în Piata Sfântul Petru, papa Francisc a recitat rugaciunea ”Îngerul Domnului” împreuna cu cei peste 150 de mii de credinciosi prezenti la ceremonia de canonizare a Maicii Tereza. În cuvântul sau, Pontiful a multumit calugarilor si calugaritelor din congregatiile fondate de Sfânta Tereza de Calcutta, voluntarii si numeroasele delegatii oficiale – din Albania, fosta R. Jugoslava a Macedoniei, Kosovo, India, regina Sofia a Spaniei, dar si din Italia – care au participat la Sfânta Liturghie. Pornind de la exemplul Maicii Tereza, Pontiful i-a mentionat ”pe cei care s-au dedicat slujirii fratilor în contexte dificile si riscante”, în special ”pe numeroasele calugarite care îsi dau viata fara a se cruta”:
”Sa ne rugam în mod special pentru calugarita misionara spaniola, sora Isabel, care a fost ucisa acum doua zile în capitala R. Haiti, o tara atât de încercata, pentru care doresc sa înceteze asemenea acte de violenta si sa fie mai multa siguranta pentru toti. Sa le amintim si pe celelalte surori care, recent, au suferit violenta în alte tari”.
Papa Francisc a invitat la prânz 1.500 de saraci
Dupa Sfânta Liturghie, papa Francisc a invitat la prânz 1.500 de persoane în dificultate. Masa, pe baza de pizza napolitana, este oferita în antreul Aulei Paul al VI-lea. Invitatii, a facut cunoscut printr-un comunicat de presa elemozinarul Sfântului Parinte, mons. Konrad Krajewski, sunt oameni saraci din diferite orase italiene, în special cei care sunt îngrijiti de Surorile Maicii Tereza la Milano, Bologna, Florenta, Napoli si Roma. Invitatii au participat mai întâi la Sfânta Liturghie si la canonizarea Maicii Tereza în Piata San Pietro. Prânzul va fi servit de aproximativ 300 de calugarite si calugari din congregatiile fondate de Sfânta Tereza, ajutati de alti voluntari. Pizza a fost pregatita de o pizzerie napolitana care a adus în Cetatea Vaticanului personalul propriu si trei cuptoare mobile.
Sursa:http://ro.radiovaticana.va
