„

De Andrea Tornielli

A plecat în vârful picioarelor, pe neasteptate, în ziua în care Biserica o sarbatoreste pe Fecioara Maria, Regina: în dimineata de 22 august 2016, la ora 8.00, episcopul emerit de Civitavecchia, Girolamo Grillo, a murit în Romania, la orfelinatul sorei Maria Ionela, Casa "Sfântul Iosif" din Odorhei în Transilvania, unde obisnuia sa petreaca niste saptamâni în timpul verii. Aseara s-a plimbat, în pofida dificultatilor de deplasare, si a recitat Completoriul. Împlinise 86 de ani la 18 august.
Nascut în Calabria la Parghelia, dupa ce a terminat studiile filozofice si teologice decide sa frecventeze Facultatea de Stiinte Sociale de la Universitatea Pontificala Gregoriana si la Louvain în Belgia (1952-1956), pentru a putea ajuta mai bine tinutul sau. De aceea, elaboreaza doctoratul sau cu o cercetare sociologica despre "Reforma funciara în Sila: legi economico-sociale si verificarile lor inductive", la sugestia parintelui Luigi Sturzo si a economistului Ugo Papi, rector al Universitatii "La Sapienza".
La Roma are functia de secretar al "Saptamânilor Sociale ale Catolicilor din Italia", apoi intra în Secretariatul de Stat, unde presteaza serviciu lui Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea si Ioan Paul al II-lea. Devine unul dintre colaboratorii lui Giovanni Benelli, substitut al Secretariatului de Stat al Papei Montini, în ani cruciali pentru viata Bisericii si a politicii italiene, pe care Grillo le traieste dintr-un punct de observatie privilegiat.
În 1977, în momentul în care Benelli paraseste Sfântul Scaun pentru a deveni arhiepiscop si cardinal la Firenze, Grillo la numai 47 de ani este ales episcop de Cassano allo Ionie, unde începe slujirea sa cu o scrisoare pastorala cu titlul semnificativ de factura sociologica: "O dieceza din sud se confrunta cu Cristos". Dupa cinci ani este transferat în dieceza de Civitavecchia-Tarquinia, unde ramâne timp de 25 de ani.
Este aici, în 1995, când viata sa este tulburata si radical schimbata de Fecioara Maria care plânge, sarmana statueta de ghips care în gradina familiei Gregori varsa lacrimi de sânge. Episcopul Grillo, mai putin simpatizant fata de aceste fenomene, este la început sceptic. Deschide spre ipoteza supranaturalului numai pentru ca îi este cerut în mod explicit de secretarul de stat Angelo Sodano, care îi telefoneaza în numele lui Ioan Paul al II-lea. Papa polonez stie despre acea Fecioara Maria care provine de la Medjugorje. Crede în supranaturalitatea evenimentului. Si Grillo este constrâns sa cedeze în fata evidentei, când statueta, careia i s-a facut radiografie la Policlinica Gemelli si nu contine trucuri sau stratageme, lacrimeaza sânge în timp ce este în mâinile sale, în prezenta surorii, a cumnatului episcopului si a unei sore. Cu acea ocazie, Grillo se simte deodata rau si este chemat cardiologul sau de încredere, care dupa ce îl aduce în stare buna constata personal prezenta unei noi dâre slabe dar foarte vizibile de sânge provenite din ochiul Fecioarei Maria.
Din sceptic episcopul se transforma într-un sustinator al supranaturalitatii lacrimarii, continuând sa aiba un aliat în Vatican: Papa Wojtyla. Pontiful, astazi sfânt, va pune semnatura sa pe un document pastrat astazi la Congregatia pentru Doctrina Credintei, în care se atesta ca el a venerat statueta gazduita în apartamentul sau si a încoronat-o.
Restul vietii lui Grillo este marcat de aceste evenimente. Episcopul va continua sa adune marturii si sa promoveze cultul Fecioarei Maria. Dupa ce a încetat slujirea sa episcopala la Civitavecchia-Tarquinia, Grillo este numit de Benedict al XVI-lea canonic la "Santa Maria Maggiore" si vine sa traiasca la Roma. Continuând în fiecare vara sa o viziteze pe sora românca ce îi ajuta pe orfani si de decenii hranindu-se numai cu Euharistia.
(Dupa Vatican Insider, 22 august 2016)
Sursa:http://www.ercis.ro