„Editia a opta a taberei ecumenice din Loreto a ajuns la final. Cu aceasta ocazie, am stat de vorba cu câtiva dintre participantii editiei. Le-am cerut sa îmi împartaseasca ce i-a impresionat si daca planuiesc sa vina la EcumenicCamp si în anii urmatori.
Henrietta, din Oradea, a fost la prima ei experienta în Loreto si a fost foarte impresionata de ce a trait aici, ba mai mult, doreste sa îsi invite si verisorul în taberele viitoare.
Tânara oradeanca spune ca a fost foarte impresionata de vizita la Casa Sfintei Fecioare: “Mi-a placut spiritul participantilor, si prin spirit vreau sa spun energiile lor. Momentele în care am cântat si ne-am rugat Domnului împreuna au fost impresionante”.
Tot din Oradea este si parintele Paul, care mi-a împartasit câteva opinii despre experientele sale din Tabara Ecumenica. Vizita la Sanctuarul Fecioarei Maria din Loreto a fost pentru acesta o experienta unica, cu toate ca parintele a mai participat pâna acum la câteva editii ale taberei. “Si pentru tinerii care vin prima data în Casa Sfânta este o experienta unica. În acel loc te simti acasa si te simti aproape de Dumnezeu”, spune preotul greco-catolic, vizibil atins de experienta sa în lucrul cu tinerii din Loreto.
Venit cu delegatia ortodoxa din Resita, Dragos este deja la a patra sa participare în cadrul taberei: “De-a lungul anilor s-a pastrat aceasta atmosfera unita între delegatii aici în Loreto, de aceea am ales sa vin în continuare. Îmi place mult aici!”, a spus participantul.
“Aceasta tabara reprezinta cel mai frumos lucru din viata mea, deoarece am reusit sa ma apropii de Dumnezeu, am legat prietenii cu persoane din România, Italia si alte tari.” Întrebat cum s-a simtit în timpul vizitei la Casa Sfânta, Dragos a spus ca acest eveniment reprezinta punctul culminant al taberei, pe care îl traieste de fiecare data cu mari emotii, în special pentru ca el a dus drapelul României la Bazilica în acest an.
Aflat la a doua sa participare în EcumeniCamp, Giuseppe din Italia, este foarte încântat de zilele petrecute în Loreto. Reusim sa ne întelegem în engleza, chiar daca folosim fraze uzuale. Italianul este foarte încântat de rugaciunile ecumenice, facute în acest an de crestini din delegatii romano-catolice, greco-catolice (cu participanti români si maghiari), dar si ortodoxe. “M-am rugat pentru unitate între crestini, pentru prietenii mei, dar si pentru a scapa de îndoieli” a spus Giuseppe.
Pe lânga rugaciunile în comun, discutii în grupuri si drumetii în împrejurimile localitatii, participantilor din acest an li s-a oferit sansa de a vizita diferite asezaminte locuite de persoane cu nevoi speciale.
Chiara, participanta din Italia, în cadrul vizitei sale la o institutie în care traiesc femei cu Sindromul Down,spunea ca:“fericirea nu are nevoie de vârsta ca sa fie traita”. De asemenea, Andreea, o tânara românca a vizitat împreuna cu grupul sau o institutie ce se ocupa de persoane ce sufera de boli cu transmitere sexuala. “Aceasta experienta ne-a oferit o noua perspectiva asupra vietii, sperantei si caritatii”, a spus Andreea.
Aceaste momente le-au oferit participantilor noi modalitati de a percepe viata si i-a facut sa realizeze cât sunt de norocosi ca au avut sansa de a participa la aceasta tabara.
Bianca Dacin
