„„Omenirea nu va gasi pacea atâta timp cât nu se va întoarce cu încredere spre milostivirea Mea.” (Jurnal, Sora Faustina)

A trecut mai bine de o saptamâna de la întâlnirea tinerilor cu Sfântul Parinte de la Cracovia ( 25-31 Iulie) si înca ma trezesc cu ecoul îndemnurilor adresate de Papa de a-L privi pe Isus în ochi, pentru ca Isus are încredere în noi. ( “Jesus trusts in you”- este una dintre brosurile pe care pelerinii, tineri si tineri adulti, le-au primit în rucsacurile colorate – surprinzator: rosii, galbene, albastre. Cartea contine în formula sintetica si facila informatii legate de istoria locului si a evenimentului care în acest an a purtat emblema Divinei Îndurari).
Isus are încredere în noi pentru ca ne cunoaste – cu bune si cu rele- dar stie ca sacrificiul Lui pe Cruce nu a fost în zadar si, an de an, sub diverse forme si modalitati, ne sopteste: “Nu va temeti ! Eu am învins moartea!” De un anumit tip de moarte vorbea si Sf. Parinte în seara de odoratie ce a precedat momentul culminant al Întâlnirii, Liturghia duminicala. Moartea generata de “ comoditate”, de lipsa de implicare, de nepasare si indiferenta, de inertia existentiala controlata si guvernata de tehnologie, conflicte, droguri.
Am fost aruncati – la propriu – într-o mare de oameni (peste 2 milioane), tineri din toate colturile pamântului, diferiti si totusi “frati”caci ceea ce ne unea, reusind sa depaseasca barierele limbii, culturii , înfatisarii, a fost El – eternul milostiv, gata sa ne primeasca pe fiecare în bratele sale. A fost ca o petrecere a fratelui mai mare unde toti si-au gasit câte un loc în spatiul imens din Campusul Misericordiei. S-a cântat, s-a dansat, s-a trait clipa din plin cu vecinii straini de lânga tine, s-au facut schimburi de obiecte simbolice, tricouri, s-au scris mesaje care sa ramâna marturii peste timp ale spiritului de unitate si fraternitate, posibile pentru o cauza comuna.
Am fost un grup mixt – din parohii catolice si greco-catolice din Timis, Arad, Bihor, Zalau, Satu-Mare (Calea Neocatecumenala) – copii, tineri, adulti. Pentru cine nu a mai fost la un astfel de eveniment, pelerinajul în sine este un tur de forta fizica ( caldura, kilometri multi, greutati transportate, lipsa confortului cu care esti obisnuit) dar si spiritual – daca reusesti sa te ancorezi în Cuvântul Domnului.
Neajunsurile fizice se estompeaza în fata harurilor pe care Spiritul Sfânt le pregateste fiecaruia. Nu cred ca e posibil ca cineva sa se întoarca la fel cum a plecat. Ceva se schimba în tine si, oricât ai fi fost de pietrificat sau îndepart de Dumnezeu, esti partas la “minunile” zilnice care au loc chiar sub ochii tai, în ceilalti-pentru ca e mai usor sa le observi.
Polonia – o tara binecuvântata de Dumnezeu prin alegerea unui fiul de-al sau drept papa ( Karol Wojtyla) dar si a unei fiice – sora Faustina ca mesagera a raspândirii devotiunii Divinei Îndurari , ascunde radacini crestine timpurii ( început de sec.X). Ostrow Lednicki este locul unde a fost descoperit primul bazin baptismal si unde, odata cu botezul regelui Miesko I,Polonia se transforma în tara crestina.
Interesanta a fost si vizita la muzeul din Pola Lednickie care gazduieste o serie de lucruri personale ale Papei Paul al II-lea, lucruri pe care fratele dominican Jan Gora reusea sa le obtina la fiecare vizita pe care o avea cu Suveranul Pontif prin metode mai putin ordodoxe, devenite legendare. Centrul pastoral de aici, care aduna anual peste 100.000 de tineri la Scoala credintei (Szkola Wiary ), este dominat de un peste metalic urias ( 36m x 9), simbolizând poarta Mileniului III, pe sub care trec toti tinerii participanti la scoala de vara.
Cu siguranta Polonia este o tara care merita sa fie cercetata si turistic dar pentru noi, anul acesta, ea ramâne un reper, simbol al unei întâlniri care îti marcheaza destinul.
Dumnezeu este cel care te cheama, te alege si-ti cere doar sa dai mai departe ceea ce tu primesti gratis: Iubirea Lui infinita si neconditionata. Întorsi la realitatile noastre sufocante, mesajul primit si pastrat în suflet ca o “amprenta”, reprezinta oxigenul nostru dadator de viata, speranta, generozitate.
A-l urma pe Isus, spunea Papa Francisc, implica o doza de curaj, de nebunie.
“E nevoie sa te decizi sa schimbi divanul comoditatii cu o pereche de pantofi care sa te ajute sa parcurgi drumuri la care nu te-ai gândit sau nici macar nu le-ai visat (…).Iubirea lui Dumnezeu ne invita sa purtam Vestea cea Buna în mediile în care traim, oferind viata noastra Lui si celor din jurul nostru. Asta înseamna sa fii curajos, asta înseamna sa fii liber!”(discurs papa Francisc, Întâlnirea Tinerilor, seara de adoratie)