„Primul moment din agenda de sâmbata a calatoriei apostolice efectuata de papa Francisc în Armenia a fost vizita de omagiu la Memorialul ”Marelui Rau” de la Tziternakaberd, ”Colina rândunelelor”, în apropiere de capitala tarii. Memorialul a fost ridicat în amintirea masacrului din 1915 la care a fost supusa populatia armeana în timpul ocupatiei otomane. Inaugurat în 1967, situl de importanta esentiala pentru identitatea Armeniei a fost extins în 1995 cu un muzeu care pastreaza amintirile si documentele despre aceasta tragedie. Pontiful Roman, însotit de patriarhul Karekin al II-lea, a fost primit la Memorial de presedintele tarii, Serj Saksyan, mergând împreuna pe aleea din fata monumentului. Pontiful a pastrat câteva momente de reculegere si a depus o coroana de flori.
În fata Flacarii vesnice a fost recitata rugaciunea Tatal Nostru, urmata de doua lecturi biblice: una din Scrisoarea catre Evrei, în care autorul recunoaste meritul destinatarilor de a fi îndurat o mare încercare, si una din Evanghelia dupa Sf. Ioan, în care Isus spune discipolilor sai: ”Tot ce veti cere în numele meu, voi face”. La încheiere, Sfântul Parinte a pronuntat Rugaciunea de mijlocire:
”Isuse Cristoase, care îi încununezi pe sfintii tai si împlinesti vointa credinciosilor tai si privesti cu iubire si blândete la fapturile tale, asculta-ne din cerurile sfinteniei tale, prin mijlocirea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, pentru rugaciunile sfintilor tai si ale celor pe care-i amintim astazi. Asculta-ne, Doamne, si fie-ti mila, iarta-ne, rascumpara si iarta pacatele noastre. Fa-ne vrednici de a te preamari, cu simtaminte de multumire, împreuna cu Tatal si cu Duhul Sfânt, acum si pururi, în vecii vecilor. Amin”.
Succesiv, Sfântul Parinte, patriarhul Karekin si presedintele Sarksyan au mers împreuna pe terasa muzeului. Tot aici, întâlnirea miscatoare cu mai multi copii si descendenti ai armenilor persecutati care au fost gazduiti în 1923 la resedinta pontificala de la Castelgandolfo.
În amintirea vizitei, papa Francisc a varsat apa la radacina unui copac din gradina Memorialului. Înainte de a pleca, vizibil patruns de emotia si atmosfera spatiului, Sfântul Parinte a semnat în Cartea de onoare si a scris aceste cuvinte: ”Aici ma rog, cu durere în inima, pentru ca sa nu se mai întâmple niciodata asemenea tragedii, pentru ca umanitatea sa nu uite si sa învinga raul prin bine. Dumnezeu sa daruiasca iubitului popor armean si lumii întregi pace si mângâiere! Dumnezeu sa pastreze amintirea poporului armean! Memoria nu trebuie diluata, nici uitata: memoria este izvor de pace si de viitor”.
Sursa: http://ro.radiovaticana.va
