„În cadrul Sfintei Liturghii din Duminica Orbului, celebrata în 5 iunie în Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea, 35 de elevi apartinând clasei a III-a A din cadrul Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” si din Parohia Catedralei noastre, au trait minunea deschiderii ochilor spre o noua experienta cu Isus în Sfânta Împartasanie.
Clopotele anunta momentul întâlnirii duminicale în rugaciune. Prima dimineata de duminica a lunii iunie anunta, printr-o soapta, dorinta de a fi o zi speciala pentru comunitatea greco-catolica din Oradea. Zeci de copii, condusi de parinti, prieteni si multe rudenii, se apropiau de centrul orasului cu pasi tot mai firavi, vrând parca sa prevesteasca minunea ce aveau sa o traiasca alaturi de mult iubitul lor episcop Virgil. Cu voci subtiri si tremuratoare marcheaza începutul Liturghiei prin intonarea cântecelor deja pregatite. Asezati în fata altarului, îmbracati cu totii în alb, straluceau mai puternic decât lumânarelele cu care au acompaniat în procesiune soborul preotesc.
Preasfintia Sa Virgil îi îndemna, în cuvântul de învatatura, sa deschida ochii si sa-i tina atintiti asupra lor, a celor din jur: colegi, parinti sau dascali si asupra Domnului. Si iata ca asteptarea lor se împlineste în aceasta uimitoare si minunata întâlnire cu Isus în Sfânta Împartasanie.
La sfârsitul celebrarii euharistice, în aceeasi clima de sarbatoare marcata de daruri ceresti si mai apoi omenesti, copiii au tinut sa spuna al lor cuvânt, astfel:

Preasfintia Voastra,
Dragi credinciosi
Pentru noi este ziua multumirilor si în primul rând dorim sa-I multumim lui Isus, care cu atâta dragoste a venit în sufletele noastre. Va multumim din suflet, Preasfintite Episcop, ca ati facut posibila acesta unire a noastra cu El azi.
Aceasta Împartasanie nu marcheaza sfârsitul catehezei, ci este începutul experientei noastre, adica a fiecaruia dintre noi, cu Isus – prietenul si fratele nostru cel mai bun. Nu suntem destul de mari pentru a întelege acest mister, dar credem în Isus cel Înviat care împreuna cu noi, în timpul Liturghiei, se ofera Tatalui Sau si devine hrana noastra pentru viata vesnica.
Vom încerca sa traim fiecare întâlnire cu Isus ca fiind: prima, unica si singura, exact ca si astazi. Dar, daca vârsta ne tradeaza atentia uneori de la cele întâmplate aici, noi va aducem aminte de cuvintele întelepte ale unui tata rostite fiului sau pe nume Ion Creanga: „Daca-i copil, sa se joace; daca-i cal, sa traga; si daca-i popa, sa citeasca” iar voi, dragii nosti, sa ne treceti cu vederea!
Multumim acum în mod special parintilor si îi asiguram ca de acum înainte vom contribui la îmbogatirea caselor noastre ori de câte ori ne întoarcem de la Biserica cu daruri multe de la Isus.

Va multumim tuturor.
Cristos a Înviat!

Se cuvin multumiri celor care s-au implicat în pregatirea acestor copii, doamnelor învatatoare Bianca Dobrata si Flavia Pintea, parintilor preoti care s-au ocupat de pregatirea lor, parintele Traian Dobrata si Ovidiu Duma, precum si domnului profesor George Demian.