„

8 iulie 1882 – 5 iunie 1941

– 75 de ani de la stingerea din viata –

„Din firea sa, Mitropolitul Alexandru a fost un meditativ, un suflet aplecat spre contemplarea lui Dumnezeu si a lucrurilor Sale”.

Preot Ion Agârbiceanu

„…Sfios ca o rugaciune, cu gesturi blânde cu figura ce parea imaginea Sântului Francisc de Assisi zugravit de Giotto”.

P.S.

„O figura de sfânt si de ostas” intra în Eternitate la 25 ianuarie 1935, Mitropolitul Vasile Suciu …
Biserica era framântata de întrebarea: Cine va fi urmatorul Mitropolit?
La Sinodul electoral din 7 mai 1935, Alexandru Nicolescu, Episcop al Diecezei de Lugoj, a obtinut cele mai multe voturi, 48. Toti ceilalti candidati, mai putin: Iuliu Hossu, Episcop de Cluj-Gherla, 27 de voturi, Valeriu Traian Frentiu, Episcop de Oradea, 12 voturi si Alexandru Rusu, Episcopul Maramuresului, 10 voturi. Dupa numire si confirmare, la 6 septembrie 1936, Alexandru Nicolescu a fost înscaunat la Blaj.
Cuvântul sau la înscaunare a fost tulburator: „Am venit la Blaj sa ma consum ca o candela pe Altarul Bisericii si al neamului” …
Candela si jertfa pe Altarul Bisericii a fost întreaga viata, doar ca arderea a fost mai puternica în anii când i-a fost Parinte.
Prin aceasta alegere, Biserica Româna Unita cu Roma avea în fruntea ei un teolog de renume, un intelectual de rara cultura, dar mai presus de toate, un sfânt.
Candela si jertfa pe altarul Bisericii …
Mitropolitul Alexandru Nicolescu este originar din Tulghes, la 7 ani a ramas orfan de tata, iar la 14 ani i-a murit si mama. Studiile le-a început la „Gimnaziul Evanghelic” din Reghin si le-a continuat la Liceul Sfântul Vasile Blaj. Mitropolitul Victor Mihalyi de Apsa (1895-1918) i-a remarcat evlavia, inteligenta si placerea pentru studiu si a obtinut pentru tânarul seminarist o bursa la „Colegiul de Propaganda Fide” din Roma (1894-1904). Când l-a vazut pentru prima data, rectorul Colegiului a exclamat: „Omul acesta este un sfânt!”
A studiat Teologia si Filozofia, discipline în care si-a luat doctoratul la Roma. In 1904 a fost hirotonit de Mitropolitul Victor Mihalyi de Apsa.
Înapoiat la Blaj, este trimis preot-misionar în America de Nord, între 1907-1908, pentru românii greco-catolici din Cleveland, Ohio, dar si pentru românii din statele învecinate.
Revine la Blaj, unde va fi profesor de Teologie Morala si Pastorala la „Academia Teologica”, secretar al Mitropolitului si Canonic al Capitului Catedralei mitropolitane, iar din 15 martie 1916, Vicar General. Pentru perioada când administratia ecleziastica arhidiecezana a fost refugiata la Oradea, din cauza razboiului, Alexandru Nicolescu „a fost investit cu puteri delegate depline”.
Cariera sa ecleziastica „a continuat pe o traiectorie ascendenta”, în 1922 devine Episcop al Diecezei de Lugoj, urmatoarea treapta a fost cea de Mitropolit.
Parintelui Alexandru Nicolescu i s-au încredintat misiuni diplomatice importante pe lânga Sfântul Scaun: în 1918 a fost numit procuror al Bisericii Unite din Roma. În 1919 a facut parte din delegatia româna la Conferinta de Pace de la Paris-Versailles, unde a contribuit la trasarea actualelor frontiere din Vestul României.
În toate împrejurarile vietii a dovedit o forta morala proprie marilor caractere si marilor înaintasi – Timotei Cipariu si Ioan Micu Moldovan i-au fost modele alese. În timpul Primului Razboi Mondial a refuzat sa semneze Declaratia de loialitate fata de Austro-Ungaria. Dupa Unire, în calitate de senator de drept, a aparat cu fermitate si în spiritual adevarului Biserica Greco-Catolica. În 1940, fiind membru în Consiliul de Coroana, a refuzat sa recunoasca Diktatul de la Viena (1940).
Preotul „a fost lumina, o candela care a raspândit lumina pe Altar pâna când s-a sfârsit consumarea jertfei pentru care s-a aprins”.
Evocându-l, fostii elevi ai Blajului îi revad silueta ascetica intrând în Catedrala în cântecul lor puternic: „Pe stapânul si pe arhiereul nostru…”. Minute de tacere, putine, si Preotul lor, suflet în legatura permanenta cu Cerul, cu Dumnezeu, începea Sfânta Liturghie. Vocea, usor voalata, adâncea puterea rugaciunii. Predicile erau asteptate, îmbogateau credinta, cultura, formau caractere. Vocea mai stinsa cerea atentie pentru a nu se pierde nimic din bogatia si frumusetea expunerii, caci Preasfintia Sa stapânea deplin arta cuvântului.
Îl iubeau si îl respectau pentru preocuparile înalte si lumea superioara prezentate ca idealuri, pentru celebrarea zilnica a Sfintei Liturghii, pentru viata sfânta pe care o traia, pentru cultura, pentru delicatetea sufleteasca, pentru Reuniunile Mariane pe care le sustinea.
A preluat de la Sfântul Ignatiu de Loyola convingerea ca „Exercitiile spirituale” sunt lucrul cel mai bun „în progresul spiritual al persoanei în ceea ce o priveste pe ea însasi”, dar si în comunitate. Pentru renasterea spirituala a clerului, „stâlpul Bisericii noastre”, a facut tot ce a fost posibil pentru ca „Exercitiile spirituale”, la nivel arhidiecezan, sa fie foarte bine gândite si organizate , cu teme si meditatii care sa atinga tot ce este mai profund în suflet: relatia cu Dumnezeu, cu semenii, cu sine si servirea Bisericii. Multumirea nu întârzia sa se exprime: „Sufletul meu de arhiereu tresalta de bucurie împreuna cu îngerii Domnului vazând râvna cu care se tin aceste Exercitii spirituale în Provincia mitropolitana”.
În cei treisprezece ani cât a fost Episcop la Lugoj a însufletit viata spirituala, a cladit biserici de piatra si a înfrumusetat Catedrala „Coborârea Spiritului Sfânt” din Lugoj cu pictura celebrului artist Virgil Simionescu.
În 1923 a participat la „Congresul Catolic International” de la Washington si a vorbit entuziast despre Biserica Româna Unita cu Roma – pe lânga multimea preotilor au fost peste 100 de Episcopi si patru Cardinali.
Alexandru Nicolescu a iubit mult natura, a scris chiar lucrari de specialitate si a amenajat frumoasa gradina a resedintei episcopale din Lugoj. În adevar frumoasa, cu flori, arbusti si pomi, gradina în care Episcopul Martir si Sfânt Ioan Balan putea fi vazut recitându-si Rozariul.
Ca Mitropolit, a sfintit , în 1936, Biserica „Buna Vestire” – Catedrala cea Mica – din Târgu Mures, pe care a ctitorit-o, si tot în acel an, Biserica „Buna Vestire” din Brasov. A contribuit esential la construirea de biserici, case parohiale si scoli.
Preotul, Episcopul, Mitropolitul si înaltul om de cultura, Alexandru Nicolescu, continuator al spiritului „ Scolii Ardelene”, s-a remarcat prin lucrarile scrise si în publicistica. Este unul dintre fondatorii „Culturii crestine”, în care a publicat de-a lungul anilor peste 200 de studii si articole, de asemenea, a colaborat la „Unirea” si la „Observatorul” din Beius.
Dintre lucrarile originale notam: „Adevaruri eterne. Meditatii, predici, conferinte, cuvântari ocazionale”, Blaj,1915, „Teologia Morala”, volumul I,Principii, Blaj,1918, „Dumnezeu în natura”, Lugoj,1923, „Natura”, Lugoj, 1925, „Stropi de roua. Povete sufletesti date cu prilejul „Exercitiilor spirituale” de dr. Alexandru Nicolescu, Episcopul Lugojului, „Reuniuni Mariane”, în „Cultura crestina”,1918.
În 1937 prefateaza „Noului Testament” în traducerea Preasfintiei Sale Ioan Balan. Bucuria pentru aparitia volumului revine, motivat, în întregul articol: „Bun lucru a facut deci Preasfintia Sa Episcopul Lugojului Doctor Ioan Balan […] Nici nu se putea sa faca un lucru mai folositor”, si explicatia: „În Noul Testament este descrisa cea mai ideala si mai sfânta viata ce a fost traita cândva pe pamânt, pentru ca este viata unui Dumnezeu”.
A publicat si traduceri, dintre care retinem „Predicile de advent” ale lui Bourdaloue, Blaj,1920.
Candela si jertfa pe Altarul Bisericii …
Perioada plina de zbucium în care Mitropolitul Alexandru Nicolescu a fost în fruntea Bisericii a grabit „arderea”, prea fragil i-a fost trupul pentru sufletul sau mare … S-a stins din viata la 5 iunie 1941, cu foarte putin timp înainte de izbucnirea celui de al Doilea Razboi Mondial.
La „Palatul Mitropoliei”, unde a fost asezat sicriul, Biserica îsi plângea Pastorul … Cei peste 5000 de elevi ai Scolilor Blajului, descumpaniti, pierduti treceau în sir, apasati de povara durerii, ca sa-si ia ramas-bun de la Parintele lor ocrotitor …
În întreaga Provincie Mitropolitana clopotele bateau continuu … Desi eram copil, am intuit într-o clipa cât de iubit si pretuit a fost Mitropolitul nostru. Pastoralele si îndrumarile sale erau ascultate, întelese si urmate … Acum credinciosii se întorceau spre ele, cautau adevarurile stiute si curajul în fata acelui amenintator necunoscut la care trebuiau sa faca fata, de-acum fara Pastorul lor …
Presa acelui moment ne readuce ceva din pretuirea de care s-a bucurat Mitropolitul Alexandru Nicolescu: „Viata acestui mare preot a fost cea mai frumoasa si pilduitoare carte, din care au învatat mai mult cei care l-au vazut macar o data…” (Gazeta de Transilvania). Sau: „Era învatat fara emfaza, era credincios fara patetism, era bun fara ostentatie, neprihanit suflet închinat Bisericii Unite, exemplu de nobila daruire a altarului (Curentul).
Sintetizând toate gândurile durerii, Înalt Preasfintiei Sale. Iuliu Hossu a spus: „Mitropolitul Alexandru Nicolescu a fost vrednic urmas al marilor luceferi care au luminat cararea stramosilor în cursul veacurilor”.
Dumnezeule bun, binevoieste sa dai Mitropolitului Alexandru Nicolescu, care în viata Te-a cunoscut si a crezut în Tine, sa te laude fara încetare, fericit în Cer, în vecii vecilor!