„Sfântul Parinte Papa Francisc a primit azi în Sala Regia din Palatul Apostolic premiul orasului german Aachen ”Carol cel Mare” pentru contributia la sustinerea valorilor europene. La ceremonia decernarii au luat parte primarul orasului, Marcel Philipp, alaturi de presedintele Comitetului director al Asociatiei pentru atribuirea Premiului Carol cel Mare, Jürgen Linden. Au fost prezenti si au tinut un cuvânt de salut presedintele Parlamentului European, Martin Schulz, presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, si presedintele Consiliului European, Donald Tusk. Printre cei prezenti se numara si cancelarul german Angela Merkel.
În cuvântul sau, Sfântul Parinte a reafirmat intentia sa de ”a oferi prestigiosul premiu pentru Europa; nu facem un gest festiv ci folosim, mai degraba, aceasta ocazie pentru a dori împreuna un nou si curajos elan pentru acest iubit continent”. De altfel, întregul discurs al Sfântului Parinte a fost o adevarata pledoarie pentru Europa, de la initiativa fondarii unei uniuni de popoare pâna la visul unei Europe care sa depaseasca actuala faza de stagnare si închidere prin cultura dialogului si revizuirea modelului economic.
Papa Francisc: «Creativitatea, fantezia, capacitatea de a se ridica din nou si de a iesi din propriile limite apartin sufletului Europei. În secolul trecut, aceasta a dovedit omenirii ca un nou început era posibil: dupa anii tragici ai contrastelor, care au culminat cu razboiul cel mai teribil din câte se amintesc, a aparut, prin harul lui Dumnezeu, o noutate fara precedent în istorie. Cenusa ruinelor nu a reusit sa stinga speranta si cautarea celuilalt, care au înflacarat inima Parintilor fondatori ai proiectului european. Ei au pus bazele unei fortarete a pacii, ale unui edificiu construit de State care nu s-au unit prin impunere, ci prin libera alegere a binelui comun, renuntând pentru totdeauna la a se confrunta. Europa, dupa nenumarate dezbinari, s-a regasit în sfârsit pe sine si a început sa-si zideasca o casa».
Aceasta ”familie de popoare”, a remarcat papa Francisc, în ultima vreme a început sa nu mai simta drept proprii zidurile casei comune, înaltate uneori departându-se de proiectul initial al fondatorilor. În cadrul vizitei la Parlamentul European, a amintit Pontiful, ”mi-am permis sa vorbesc de o Europa bunica”, data fiind impresia generala ca Europa ar fi ”obosita si îmbatrânita, non fertila si nevitala, unde marile idealuri care au inspirat-o par sa-si fi pierdut forta de atractie; o Europa decazuta care pare sa fi pierdut capacitatea ei generatoare si creatoare. O Europa tentata de vointa de a asigura si stapâni spatii, mai mult decât de a genera procese de incluziune si transformare; o Europa care se retrage în transee în loc sa privilegieze actiuni care sa promoveze un nou dinamism în societate; un dinamism capabil sa implice si sa puna în miscare toti factorii sociali (grupuri si persoane) în cautarea de noi solutii la problemele actuale, care sa aduca roade în importante evenimente istorice; o Europa care, departe de a proteja spatiile, sa devina mama generatoare de procese” (cf exhort. ap. Evangelii gaudium, 223).
De aici, întrebarile pe care Papa Francisc le adreseaza în mod simbolic întregii Europe:
Papa Francisc: «Ce ti s-a întâmplat, Europa umanista, aparatoare a drepturilor omului, democratiei si libertatii? Ce ti s-a întâmplat, Europa pamânt de poeti, filosofi, artisti, muzicieni, scriitori? Ce ti s-a întâmplat, Europa mama de popoare si natiuni, mama de mari oameni si femei care au stiut sa apere si sa-si dea viata pentru demnitatea fiilor lor?».
În fata acestei situatii, a continuat papa Francisc, e necesar ”a ne distanta un pic de prezent pentru a asculta vocea strabunilor nostri”, printre care Parintii fondatori ai Europei ocupa un loc de importanta fundamentala. Acest demers ”ne permite sa ne inspiram din trecut pentru a înfrunta cu curaj complexul cadru multipolar din zilele noastre, acceptând cu determinare provocarea de a «aduce la zi» idea de Europa. O Europa capabila sa aduca la lumina un nou umanism bazat pe trei capacitati: capacitatea de integrare, capacitatea de dialog si capacitatea de generare.
”La renasterea unei Europe obosite, dar înca bogata în energie si potential, poate si trebuie sa contribuie Biserica”, a spus la finalul discursului Papa Francisc. ”Îndatorirea ei coincide cu misiunea ei: vestirea Evangheliei, care astazi mai mult ca oricând se traduce mai presus de toate într-un a merge în întâmpinarea ranilor omului, ducând prezenta puternica si simpla a lui Isus, milostivirea lui mângâietoare si încurajatoare. Dumnezeu doreste sa locuiasca între oameni, dar o poate face numai prin oameni si femei care, asemenea marilor evanghelizatori ai continentului, sunt atinsi de El si traiesc Evanghelia, fara sa caute altceva. Numai o Biserica bogata în marturisitori va putea sa verse înca o data apa limpede a Evangheliei la radacinile Europei. În acest sens, drumul crestinilor spre unitatea deplina este un mare semn al timpurilor, dar si o exigenta urgenta de a raspunde la chemarea Domnului «pentru ca toti sa fie una» (In 17,21).
Papa Francisc: «Cu gândul si inima, cu speranta si fara nostalgii zadarnice, ca fiu care îsi regaseste în mama Europa radacinile de viata si de credinta, visez un nou umanism european, ”un drum constant de umanizare”, care are nevoie de ”memorie, curaj si de o utopie sanatoasa si umana”. Visez o Europa tânara, capabila înca sa fie mama: o mama care sa aiba viata, pentru ca respecta viata si ofera speranta de viata. Visez o Europa care sa aiba grija de copil, care îl ajuta ca frate pe cel sarac si pe cel care soseste în cautare de primire pentru ca a pierdut totul si cere adapost. Visez o Europa care îi asculta si valorifica pe cei bolnavi si batrâni, pentru ca sa nu mai fie redusi la neproductive obiecte de rebut. Visez o Europa în care a fi migrant nu este un delict, ci o invitatie la o angajare mai mare cu demnitatea întregii fiinte umane. Visez o Europa în care tinerii sa respire aerul curat al onestitatii, sa iubeasca frumusetea culturii si a unei vieti simple, nepoluata de nenumaratele necesitati ale consumismului; în care a se casatori si a avea copii sunt o responsabilitate si o mare bucurie, nu o problema adusa de lipsa unui loc de munca insuficient de stabil. Visez o Europa a familiilor, cu politici cu adevarat eficace, bazate mai mult pe chipuri decât pe numere, mai mult pe nasterea fiilor decât pe cresterea bunurilor. Visez o Europa care promoveaza si tuteleaza drepturile fiecaruia, fara a uita de obligatiile fata de toti. Visez o Europa despre care sa nu se poata spuna ca angajamentul pentru drepturile omului a fost ultima ei utopie».
Sursa: http://ro.radiovaticana.va
