„Preasfintitul Vasile Bizau a celebrat duminica, 10 aprilie, Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie în Bazilica „Sfântul Anton” din Padova. Aici s-au adunat comunitatile românesti greco-catolice prezente în Italia pentru a participa la cea de-a X-a editie a pelerinajului care-i reuneste an de an pe credinciosi pentru a-i fortifica în credinta si speranta ca nu sunt singuri acolo, ca ei sunt, de fapt, o comunitate si Biserica se îngrijeste de ei. Dupa traditie, în fiecare an, se strâng aici, la bazilica Sfântului Anton, credinciosi români veniti din toate colturile Italiei pentru a se ruga împreuna, iar sarbatoarea este încununata de faptul ca Liturghia Euharistica este prezidata de un episcop din România, care se deplaseaza special pentru acest eveniment.
În cadrul pelerinajului de duminica, înainte Sfânta Liturghie, pelerinii si preotii au putut participa la conferinta cu tema Milostivirea în Sfânta Taina a Marturisirii, coordonata de parintele Marinel Muresan, Bologna.
Ceremonia a avut un fast aparte, întrucât raspunsurile liturghiei au fost date de un grup de studenti ai Colegiului Pio Romeno, care s-au deplasat de la Roma la Padova însotiti de rectorul colegiului, pr. Gabriel Buboi.
La începutul omiliei, dupa ce a salutat credinciosii si preotii prezenti, Preasfintitul Bizau, a transmis salutul Cardinalului Lucian Muresan: „Port cu mine din România salutul Preafericitului Lucian Muresan, împreuna cu binecuvântarea sa pentru fiecare dintre dumneavoastra, pentru familiile dumneavoastra, pentru toti credinciosii greco-catolici care sunt în Italia”.
În cuvântul sau de învatatura, PS. Vasile (dupa ce a contextualizat evanghelia duminicii -a patra din post- care ne prezinta acest tata iubitor de familie ce nu gaseste rezolvare la medici pentru boala fiului sau si vine la Isus, rugându-l din toata inima si prezentându-i situatia sa disperata), a reluat cuvintele lui Isus, care sunt un repros pentru fiecare dintre noi: „O, neam necredincios si îndaratnic, pâna când voi fi cu voi, pâna când va voi suporta pe voi? Isus vede putina credinta în toti oamenii –afirma ierarhul-, vede înca o imaturitate a credintei chiar si în apostolii sai si de aceea, în duminica trecuta, dupa ce Isus a marturisit patima si învierea Sa, apostolii n-au putut sa-l înteleaga”.
Si a continuat: „Astazi, din nou, Isus vesteste patima si moartea sa si suntem chemati sa patrundem acest mister al vietii sale împreuna cu viata noastra, a mortii si a învierii noastre. Este un repros pe care Isus ni-l aduce tuturor atunci când vede în viata noastra nehotarâre, atunci când apelam la Dumnezeu doar în ultimele momente când nu mai avem ce face, atunci când îl luam pe Dumnezeu ca si un ultim ajutor si nu ca si pe un prim ajutor, ca si un tovaras, un prieten si un fundament al vietii noastre.
Isus spune apostolilor în Evanghelia dupa Ioan: Fara mine nu puteti face nimic. Fara Dumnezeu nu vom putea sa învingem raul care este în lume si care lucreaza adeseori si în sufletele noastre; acolo unde sufletul nu se ancoreaza în credinta si-n virtute, devine rob al raului. Acelas repros al lui Isus îl putem regasi azi în toate aceste tendinte ale lumii în care traim, în toate ideologiile si învataturile gresite care tind sa-L scoata pe Dumnezeu din viata sociala, care tind sa puna evanghelia deoparte: O, neam necredincios… În acelas timp, Isus savârseste aceasta minune vazând credinta, în samânta ei, în sufletul acestui tata. Deoarece credinta din sufletul nostru este posibilitate de miracol. Credinta din sufletul omului îi deschide acestuia poarta spre a depasi obstacolele pe care le crede de nedepasit, privind doar cu ratiunea si în momentul de fata. Credinta din sufletul omului îl ajuta, de asemenea, sa priveasca în viitor cu speranta si sa îsi construiasca viata împreuna cu Cristos, în Biserica, în har”.
Atunci când apostolii îl întreaba pe Isus: Doamne, noi de ce n-am putut sa-l vindecam?, Isus ne spune tuturor ca raul nu poate fi învins decât cu rugaciune si cu post. „În mod deosebit, iubiti credinciosi si credincioase, raul moral nu poate fi învins decât prin comuniunea profunda a omului cu Dumnezeu, prin rugaciune. Timpul pe care-l acordam lui Dumnezeu atunci când ne rugam este darul pe care Dumnezeu ni-l face în a merge înainte si a rezolva problemele care nu le vedem realizabile acum”, a spus ierarhul.
„În perioada aceasta a Postului Mare, privind spre Sarbatoarea Învierii, sa îi marturisim Domnului si sa punem în fata lui toate greutatile vietii noastre… sa punem în fata lui familiile noastre si situatia în care suntem fiecare dintre noi… tot ceea ce inima ne spune si ce azi nu vedem posibil de realizat, sa avem încredere ca Dumnezeu ne însoteste si prin Isus Cristos, ne vindeca”. Acesta este îndemnul pe care preasfintitul l-a rostit celor prezenti în bazilica din Padova, spre sfârsitul omiliei, si a încheiat cu aceleasi cuvinte ale lui Isus cu care si-a si început cuvântul de învatatura: Totul este posibil pentru cel care crede sau nimic nu este imposibil pentru cel care crede”.
Rectorul Bazilicii, Arhimandritul Enzo Poiana, cu origini românesti, a multumit Preasfintiei Sale, preotilor si tuturor pelerinilor care au ales în acest An al Milostivirii sa fie împreuna în bazilica marelui sfânt, a carui cult este atât de raspândit printre credinciosii români.
La Sfânta Liturghie a fost prezent si Consulul României la Trieste, domnul Cosmin Dumitrescu.
Pentru toti cei prezenti, a fost pregatita o agapa frateasca.
Sursa: http://episcopiamm.ro
