,Academia Româna” este în sarbatoare … . Cel mai înalt for de cultura si stiinta din tara împlineste la 1 aprilie 150 de ani de la întemeiere.
Ne alaturam bucuriei si spunem din inima Academiei „LA MULTI ANI!”
Privit evenimentul, pentru multi poate fi gândit ca un moment al bilantului – pentru o aniversare, un lucru obisnuit, cerut. Privit însa ca o consemnare a institutiilor si personalitatilor care au adus o contributie esentiala la progresul natiunii române, pe care Academia le are înscrise în istoria sa, Biserica Româna Unita cu Roma, Greco-Catolica si personalitatile ei sunt bine întiparite acolo, sunt pentru eternitate. Este motivul pentru care, în cuvintele noastre, ne vom opri asupra raportului dintre Biserica Greco-Catolica si Academie.
Pâna sa fie fondata si sa poarte numele de „Academia Româna” (1879) – cea mai prestigioasa institutie de cultura a întregului neam românesc – s-a trecut prin câteva etape. Initial, ideea a fost a lui Ioan Maiorescu, tatal lui Titu Maiorescu, absolvent al Blajului, care, în 1860, recomanda înfiintarea unei academii „care sa concentreze activitatea eruditilor români pentru cultura limbii si scrisul istoriei nationale”.
La 1 aprilie 1866, la propunerea lui Constantin Alexandru Rosetti, Locotenenta Domneasca a aprobat înfiintarea „Societatii Literare Române”, dupa modelul academiilor occidentale, cu scopul de a stabili ortografia limbii române si de a redacta o gramatica si un dictionar.
Întemeietorii au fost nume prestigioase din toate tinuturile locuite de români, inclusiv Macedonia, veniti la Bucuresti în acest scop: Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Ion Heliade Radulescu, Ion C. Massim, Constantin Alexandru Rosetti, August Treboniu Laurian, ardelean stabilit la Bucuresti; un an mai târziu, Titu Maiorescu, Alexandru Roman, Iosif Hodos si Stefan Gonata. Din Ardeal a fost Blajul cu umasii Scolii Ardelene: Timotei Cipariu, eruditul canonic, istoric, lingvist si pedagog, membru în „Societatea Germana de Orientalistica” din Berlin, canonicul care avea una dintre cele mai bogate biblioteci de la noi, risipita în 1948, prin foc si apele Târnavei (cu exceptia cartilor date Clujului), la scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolica.
Parintele Timotei Cipariu era cunoscut si pentru marea lui dragoste fata de cultura, pentru puterea de munca si disciplina – a învatat singur douasprezece limbi vechi si moderne.
Cu Timotei Cipariu a fost George Baritiu, istoricul, publicistul si întemeietorul presei românesti din Transilvania, absolvent al „Institutului de Teologie” din Blaj. Constantin D. A. Sturdza îl caracteriza în cuvinte alese: „fruntas între fruntasi, neobosit la munca, neobosit la fapte, cu inima calda si tare pentru tot ce priveste neamul românesc”. Din Ardeal venea si Gavril Munteanu.
În 1867, noua societate devine „Societatea Academica Româna”, iar din 1879, printr-o lege speciala, se numeste „Academia Româna”.
Din cauza unei epidemii de holera, prima sedinta a „Societatii Literare Române” a avut loc la 24 august/5 septembrie 1867. La aceasta sedinta a fost aleasa conducerea: presedinte, Ion Heliade Radulescu, vicepresedinte, Timotei Cipariu si secretar, August Treboniu Laurian. S-a stabilit statutul, structura sectiunilor si calitatea membrilor: titulari, corespondenti si onorifici, din tara si strainatate.
Alexandru Papiu Ilarian, fostul elev al lui Simion Barnutiu, a inaugurat discursul de receptie si a deschis seria acestor discursuri, care astazi ne ofera o bogatie de gândire, sentimente si mesaje mereu actuale.
Discursul lui Alexandru Papiu Ilarian a fost închinat unuia dintre exponentii „Scolii Ardelene”, lui Gheorghe Sincai – „Viata si ideile lui Sincai din Sinca”. Comentatorul a fost George Baritiu. Cei doi barbati ai Blajului, fii de preoti greco-catolici, au impresionat prin comunicarea sufletelor, prin profunzimea analizei si capacitatea de a pune în lumina esentialul, prin bogatia culturii .
Biserica Blajului a dat Academiei nume de mare prestigiu, notam doar câteva, care ne vin spontan în minte: Timotei Cipariu, George Baritiu, August Treboniu Laurian, Gheorghe Silasi, Ovid Densusianu, Alexandru Roman, Ioan Micu Moldovan, Ioan Bianu, teolog al Blajului, care a consacrat Bibliotecii Academiei 56 de ani de munca neîntrerupta, Augustin Bunea, Iosif Vulcan, George Cosbuc, Liviu Rebreanu, Ioan Agârbiceanu, Alexandru Borza, Iuliu Hatieganu, Sigismund Toduta, Mitropolitul Vasile Suciu, Cardinal Iuliu Hossu, Cardinal Alexandru Todea si Eminenta Sa Cardinal Lucian Muresan.
Oamenii de cultura ai Bisericii Române Unite cu Roma s-au afirmat în toate sectiunile Academiei si … au daruit necontenit valori – ale Scolii Ardelene si tot ce a urmat. Sa ne oprim o clipa ca sa le multumim, nu neaparat pentru tot, pentru ca e asa de mult …, dar macar pentru faptul ca scriem cu litere latine … .
Activitatea lor în Academie, munca directa si responsabilitatea, le-au înteles ca pe un apostolat în serviciul culturii si al neamului. Discursurile de receptie sustin afirmatia, chiar daca oferim un singur exemplu.
La invitatia presedintelui Academiei, Constantin I. Istrati, adresata lui George Cosbuc, la intrarea în Academie: „V-ati scoborât la Bucuresti, între noi, de pe înaltimile frumoase ale plaiurilor Nasaudului […] Acum, prin munca voastra, va ridicati la punctul cel mai înalt pe care poate sa vi-l prezinte cultura româna, ocupând un scaun în mijlocul nostru. Bun venit, noului si distinsului nostru coleg George Cosbuc”, poetul a raspuns „multumesc pentru frumoasele cuvinte, mai frumoase decât, poate, le merit […] si prin ele sa ma iei oarecum de mâna si sa ma pui la rând pe brazda Academiei. Aceste cuvinte sunt pentru mine ca o punere de mâna pe capul meu, ca sa coboare asupra mea harul acelui Spirit care lumineaza si conduce opera Academiei. Va multumesc ca m-ati gasit vrednic sa fiu partas în mijlocul Dumneavoastra, ca sa fiu si eu o particica de suflet în sufletul cel mare al Academiei”. Tulburator cuvânt, fiul Parintelui Sebastian , preotul greco-catolic din Hordou, poetul George Cosbuc, nu a putut sa intre în Academie fara evocarea rugaciunii, a momentului sfânt al unei hirotoniri … .
Erudita, dreapta, cinstita este contributia Bisericii Greco-Catolice în cadrul Academiei. De 150 de ani se poate vorbi de permanenta Bisericii noastre în Academie, doar ca „operele” care au fost gândite sa-i fie daruite s-au scris multi ani prin închisori, în inimi si gând,în timp ce Blajul, citadela a spiritualitatii si culturii, era pustiit, si darul concret ce ar dori sa fie oferit are astazi forma jertfei.
Oricând si oriunde s-ar afla cineva la Academie, nu se poate sa nu regaseasca amprentele Bisericii noastre. Emblema aleasa în unanimitate pentru Academie a fost propusa de George Baritiu, o reprezinta pe Zeita Minerva – zeita întelepciunii – în picioare, având în mâna stânga lancea, iar în dreapta, Pamântul sub forma unei sfere, deasupra careia se afla Victoria înaripata; lânga ea scutul pus ca sa nu se vada simbolul antic al gândirii, meduza si bufnita. Aceasta sigla este pusa pe toate actele emise de Academie si pe publicatii.
Cu prilejul unei zile sarbatoresti, Ioan Bianu a spus cuvinte testamentare: „Tot sufletul, toate puterile mintii le-am dat, fara crutare, de a servi scopul vietii mele, de a servi dezvoltarea culturii neamului”. Îndemnul se cere urmat … .
Dupa momentul aniversar, „Academia Româna” îsi va urma destinul si idealurile, iar noi îi dorim sa le împlineasca cu oameni asemanatori lui Ioan Bianu … .
Si înca o data, „Academiei Române” , aflata astazi în plina sarbatoare, îi spunem cu bucurie si cu tot sufletul „LA MULTI ANI!”.