„Golgota, darul suprem al milostivirii divine: Via Crucis la Colosseum”,

„"Dumnezeu este milostivire": acesta este titlul dat de cardinalul Gualtiero Bassetti, arhiepiscopul de Perugia, meditatiilor scrise pentru Via Crucis din Vinerea Sfânta, de la Colosseum, care va fi prezidata de papa Francisc.

Aparut în librariile italiene marti, 22 martie, textul meditatiilor din acest an pune în lumina modul în care milostivirea lui Dumnezeu este canalul prin care harul divin ajunge la noi. Reflectiile pentru cele 14 statiuni contin si gânduri ale preotilor italieni Primo Mazzolari si David Maria Turoldo si, de asemenea, ale sfântului Ioan Paul al II-lea. Din meditatiile Caii Sfintei Cruci din acest an nu lipsesc gândurile dedicate crestinilor persecutati, evreilor ucisi în lagarele de exterminare, familiilor destramate si ostentatiilor detinatorilor de putere din zilele noastre.
Colega noastra Tiziana Campisi, de la Serviciul de Documentare al postului nostru de Radio, a facut o sinteza a meditatiilor pentru Calea Sfintei Cruci de la Colosseum, scrise de arhiepiscopul italian de Perugia, Gualtiero Bassetti.
În imigranti chipul lui Cristos
Calea parcursa de Cristos pe Golgota este darul suprem al milostivirii facut de Dumnezeu oamenilor. În drumul jubiliar urmat de Biserica în acest an, Calea Crucii meditata de cardinalul Gualtiero Bassetti doreste sa arate aceasta iubire imensa care ajunge chiar pâna la "scandalul crucii", opunându-se meschinariei omenesti si participând la suferintele lumii. Trupul lui Isus, biciuit si umilit, indica calea justitiei, "justitia lui Dumnezeu care transforma suferinta cea mai înfricosatoare în lumina învierii". Însa, asemenea lui Pilat, exista si cei carora le este teama sa-si piarda privilegiile si nu aleg Adevarul lui Dumnezeu sau cei care se tem de cei diferiti, de cel care este strain, migrant, refuzând sa recunoasca în ei chipul lui Cristos.
Evrei ucisi în lagar si crestini persecutati
Meditatiile care însotesc parcursul de-a lungul celor 14 statiuni nu ocolesc nici reflectiile despre mentalitatea potrivit careia suferinta constituie adesea pentru om o absurditate, mentalitate atât de opusa libertatii si fortei interioare izvorâte din revelatia divinitatii lui Cristos, chiar si atunci când cade sub greutatea Crucii. Privind în jur, la numeroasele suferinte cu care se confrunta omenirea, sfâsietoare întrebare "de ce?" devine rugaciune pentru toti cei care s-au confruntat sau care se confrunta cu persecutiile, "pentru evreii morti în lagarele de concentrare, pentru crestinii ucisi în zilele noastre din ura fata de credinta si pentru victimele oricarui tip de persecutie."
Suferinta familiilor destramate
Pe drumul Crucii, Isus îsi întâlneste mama, acest moment îndreptând reflectiile catre familie, "celula inalienabila a existentei" si "arhitrava de neînlocuit a relatiilor umane", în vreme ce în gestul Veronicai se poate recunoaste iubirea intensa care contrazice orice limita a daruirii de sine în vederea slujirii aproapelui.
Cea de-a doua cadere a lui Isus sub greutatea Crucii ne învata ca pacatul este de multe ori pentru noi prilej de poticnire, mântuirea nevenind niciodata de la sine. Meditând asupra celei de-a treia caderi a lui Isus pe drumul Golgotei, cardinalul Bassetti face referinta la familiile destramate, la cele aflate în dificultati economice din cauza lipsei locurilor de munca, la numerosii tineri care lucreaza în conditii de precaritate. Catre Dumnezeu se înalta ruga de a nu-i lasa singuri pe cei deznadajduiti fie din cauza destramarii propriei familii, fie din cauza angoasei privind viitorul.
Copii abuzati
În schimb, rugaciunea contemplativa bazata pe reflectia la momentul în care Isus a fost dezbracat de hainele sale îl face pe autorul meditatiilor sa se gândeasca la copiii profanati în intimitatea lor, la cei care au suferit abuzuri sau care nu sunt respectati în demnitatea lor. Însa, de la Crucea lui Isus se rasfrânge atotputernicia care se despoaie de sine si întelepciunea care se smereste pâna la limita nebuniei Crucii. Imaginea celor doi tâlhari, rastigniti împreuna cu Isus, conduce reflectia autorului meditatiilor Caii Sfintei Cruci nu doar la cei care vor sa scape de Cruce prin eliminarea suferintei si logica culturii debarasarii, ci si la numerosii drepti care accepta vointa lui Dumnezeu si-si îndreapta privirea spre înalt, "deschizându-se culturii iubirii si a iertarii".
Propasirea celor puternici
Isus moare pe Cruce, însa moartea sa prin rastignire reprezinta "trairea la cel mai înalt nivel a marturiei credintei", dupa cum arata si numerosii martiri din vremurile recente, printre care se numara Maximilian Kolbe si Edith Stein. La finalul parcursului pamântesc a lui Isus, forta credintei ce izbucneste în marturisitorii lui Cristos poate fi recunoscuta si azi în numeroasele persoane care, asemenea lui Iosif din Arimatea îsi exprima credinta prin gesturi discrete si sobre de primire si de gratuitate si de iubire fata de aproapele, contrastând cu cei care-si scot în evidenta avutiile.
Meditatiile Caii Sfintei Cruci din 2016 se încheie cu o reflectie asupra mormântului lui Isus care, desi se închide nu lasa ca moartea sa aiba ultimul cuvânt, caci în întunericul acelui mormânt silentios din Ierusalim Domnul lucreaza pentru a genera haruri înnoite în rândul umanitatii.

Sursa:http://ro.radiovaticana.va