„Pictorului, sculptorului si graficianului român, apreciat mai ales pentru pictura monumentala bisericeasca creata, pictura ce inspira o atmosfera de solemnitate si poarta pecetea unei profunde credinte, îi aducem astazi, la 150 de ani de la nastere, omagiul nostru.
Miracolul penelului lui Octavian Smigelschi dainuie, putem chiar afirma ca traim un timp în care cautam sa-l cunoastem sau sa-l redescoperim.
Octavian Smigelschi a fost greco-catolic practicant, ceea ce ne îndreptateste sa presupunem ca nimic din creatia sa nu a ramas doar un fenomen artistic, ci, dimpotriva, prin fiecare linie, prin fiecare imagine si prin lumina proiectata, a transpus cu penelul bogatia lumii lui interioare învaluita în taina.
Credinta unora dintre marii creatori de arta se întrezareste în opera lor, unii chiar o marturisesc direct. Michelangelo Buonaroti, marele sculptor, pictor si poet al Renasterii, suflet cu uriase tensiuni interioare, credea ca arta sa este o jertfa care îi va aduce iertarea lui Dumnezeu si mântuirea: „Prind gusa ghemuit pe schelarie […], Cu barba-n Cer, cu pieptul de harpie, Pe gheb sustin povara cefei grele, Mi-i fata ca pestritele podele, Când pensula se scurge în prostie…”(Michelangelo Buonaroti, IX).
Si opera lui Octavian Smigelschi ne marturiseste ca nu este o simpla problema de tehnica, ci o dezvaluire a gândirii si a sufletului, a dorului de Înalt, a întrebarilor si a cautarilor, a raspunsurilor si a certitudinilor ca viata este plina de sens si vrednica de trait.
Sa privim în urma o viata, si recunoscatori ca îl avem, sa-l primim ca pe unul caruia îi datoram bucuria sufletului pentru emotiile si reflectiile traite când, oprind timpul în loc, stam în fata picturilor sale si lasam sa ne vorbeasca.
Octavian Smigelschi s-a nascut la 21 martie 1866, în Ludosul Mare din apropierea Sibiului. Tatal sau, Mihail Smigelschi, era descendent dintr-o familie nobila poloneza refugiata în Transilvania în urma Revolutiei de la 1848. Mama, Ana Sebastian, era aromânca. Viitorul pictor a avut doi frati, Victor si Vasile, preoti greco-catolici – Victor Smigelschi (1858-1918) a studiat Teologia la Budapesta si Viena, a fost Canonic si profesor de Studii biblice la „Seminarul Teologic” din Blaj, cunoscut autor si redactor al „Unirii”.
Viitorul pictor va urma scoala primara la Ludos, va continua sa studieze la „Scoala Maghiara de Stat” din Sibiu, în paralel, frecventeaza cursurile maestrului Carl Dorschlag, pictor berlinez, stabilit la Sibiu, remarcabil autor de portrete. Este perioada în care încep sa se cristalizeze înclinatiile ce-l vor defini: pasiunea pentru lectura, desen si muzica.
La absolvirea liceului, în cererea de bursa pentru continuarea studiilor, îsi cunostea deja vocatia: „…as putea încerca sa lupt pentru întruparea idealurilor mele, simtesc a poseda acele conditiuni, care sunt de lipsa pentru o înaintare în arta”, scria în cerere.
A obtinut o bursa de stat pentru „Scoala de profesori de desen” din Budapesta (1884-1889), unde l-a avut îndrumator pe Bertalan Szekely, cunoscutul pictor romantic format în scoala de pictura vieneza.
În perioada studiilor, Octavian Smigelschi a fost remarcat si premiat pentru lucrari cu accentuate note de originalitate: portretul în ulei al unui taran român si compozitia unui perete spaniol în stil japonez.
La finalul anilor de studii a fost profesor de desen la Banska Stiavnica, oras din centrul Slovaciei si, dupa înapoierea în Transilvania, la Dumbraveni-Sibiu.
A strabatut o parte a Europei în calatorii de studiu – Munchen, Viena, Dresda, Venetia, Florenta, Ravena si Roma au fost orasele cautate, ele fiind centre de arta în care si-a îmbogatit cunostintele. A fost atât de impresionat de pictura bisericeasca a maretelor catedrale, încât a simtit-o ca pe o chemare pe care a urmat-o cu însufletire.
Pentru completarea studiului picturii bisericesti, a vizitat Tara Româneasca si Moldova, cu deosebire manastirile Tismana, Curtea de Arges, Bistrita, dar si altele.
Urmeaza o perioada în care a pictat icoane si iconostase în numeroase biserici din Transilvania, biserici greco-catolice, ortodoxe, luterane si evanghelice, în mai multe localitati: Racovita, Stâncel, Ilva Mare, Magura Ilvei. Rodna, Mihalt, Radesti si, în Banat, biserica din Ciacova si Timisoara-Fabric.
Peste tot predominanta în Ardeal a fost si este pictura apuseana. Octavian Smigelschi a creat însa într-o maniera proprie, dând nastere unui stil nou, neobizantinismului românesc, unind armonios naturalismul apusean de sorginte clasica, trecut prin filtrul Renasterii, prin care au fost reînsufletite figurile sacre, cu note bizantine. O astfel de armonie nu a mai fost atinsa nici pâna astazi. Talentul si sensibilitatea creatoare i-au fost sprijin si în deschiderea spre modernitate.
La 38 de ani Octavian Smigelschi este consacrat în pictura religioasa, este considerat initiatorul picturii nationale bisericesti. În acelasi timp a fost si pictor de sevalet, realizând o bogata pictura profana, plasata între academism, naturalism si simbolism, complexa ca tematica si tehnica.
În 1903 are doua expozitii de arta religioasa si desene cu caracter laic, la Blaj si Sibiu. Recunoscut ca valoare, va fi ajutat sa deschida o expozitie si la Budapesta.
În acelasi an se prezinta la doua concursuri pentru executarea picturilor la Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj – planul si cartoanele proiectului sunt impresionante – si la Catedrala Mitropolitana Ortodoxa din Sibiu. Pentru aceasta din urma s-au prezentat în fata unei comisii severe 15 concurenti, români, germani si maghiari, a reusit Smigelschi caruia i s-a încredintat lucrarea interiorului. A pictat icoanele de pe iconostas si cupola; în centrul cupolei este Isus, Împaratul lumii, înconjurat de îngeri, pe pandantivele cupolei sunt reprezentati cei patru Evanghelisti. Picturile lui Smigelschi sunt în fresca în stilul Art Nouveau promovat de scoala de la Budapesta.
Figura Sfinte Fecioare de pe cupola reprezinta „culmea artistica pe care a atins-o Smigelschi în Catedrala din Sibiu”, afirma istoricul de arta Virgil Vataseanu. Modelul pentru Preacurata si îngeri a fost chiar mama pictorului, o femeie de rara frumusete, dupa cum marturiseste Anamaria Smigelschi, nepoata pictorului, artist plastic, grafician si scriitoare: „El este cel care «ne-a sfintit familia», împrumutând chipul bunicii mele Maicii Domnului din Catedrala Sibiului, dar si tuturor Madonelor si îngerilor zugraviti de el”.
O alta lucrare care l-a consacrat este pictura „Gimnaziului Catolic” din Budapesta.
Octavian Smigelschi ne-a lasat „nepictata” si imaginea unei vieti. E rândul nostru sa luam „penelul” si sa însemnam ceea ce nu este drept a fi uitat: fermitatea credintei, rigoarea muncii si iubirea familiei; a avut cinci copii carora le-a imprimat în suflet credinta, iar prin Harul lui Dumnezeu, le-a fost daruit talentul artistic.
Bolnav de inima, s-a stins din viata aceasta la 10 noiembrie 1912, la abia 46 de ani. Este înmormântat la Blaj.
La zeci de ani de la stingerea sa din viata, dupa tacere si uitare, a început, datorita unor personalitati ale culturii noastre si a Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, prin implicarea directa a Preasfintiei Sale Virgil Bercea, o actiune pentru cunoasterea pictorului uitat, actiune pe care o putem cuprinde sub genericul: „Pictorul Octavian Smigelschi, între uitare, redescoperire si restituire 1866-1912”.
La Oradea, la 19 iunie 2014, s-a deschis Expozitia cu titlul „Octavian Smigelschi 1866-1912, între traditie si inovatie”. Tot atunci a avut loc si o lansare de carte: „Octavian Smigelschi. Album” a domnului Alexandru Constantin Chituta.
La 150 de ani de la nastere, pentru Octavian Smigelschi, o rugaciune, pentru opera daruita, recunostinta… Si pentru lumina pe care a raspândit-o, un loc în sufletul nostru.