„În anii urmatori Conciliului Vatican II, Magisteriul a subliniat în repetate rânduri imperioasa necesitate ca institutiile catolice de învatamânt sa fie nu numai niste „tonomate de competente”, ci locuri de întâlnire si de dialog, în spiritul educatiei pentru viata si al eforturilor pentru binele comun. Instrumentum laboris „Educatia astazi si mâine. O pasiune care se reînnoieste” ofera o platforma ideala pentru întelegerea si analizarea provocarilor unei societati foarte fragmentate, aflate într-o continua cautare a unor puncte ferme de referinta.
În centrul misiunii învatamântului catolic este nevoie de crearea unui climat bazat pe valori, astfel încât actul educativ sa devina o marturie vie a apostolatului în folosul semenilor. În ciuda pluralismului cultural, demnitatea si unicitatea fiecarei persoane trebuie sa se regaseasca în miezul proiectului educational inspirat de valorile Evangheliei. Se prezinta asadar provocarea de a recrea o scoala catolica primitoare si fraterna, unde fiecare sa se simta binevenit, acceptat si iubit, unde nimeni sa nu ajunga marginalizat sau exclus, iar scoala sa-i contamineze pe toti – în egala masura pe cei dinauntru si pe cei dinafara – de aceasta bunatate si fraternitate, generând astfel pace, dreptate, mila si caritate.
Sunt evidentiate valorile crestine, care constituie fundamentul oricarei institutii catolice de învatamânt, încurajând un tip de cunoastere deschis transcendentei. Este vital ca educatorii sa-si pastreze intacte speranta si curajul de a da marturie, de a fi marturisitori ai valorilor Evangheliei, ca rezultat direct al unei pasiuni mereu reînnoite pentru Cristos si pentru educatie: „Cea mai mare criza a educatiei, din perspectiva crestina, este aceasta închidere fata de transcendenta. Este esential sa pregatim inimile pentru ca Domnul sa se arate, dar în totalitate; adica în totalitatea umanitatii, care contine si aceasta dimensiune a transcendentei. A educa uman, dar pastrând deschise orizonturile. Orice tip de închidere este în detrimentul educatiei.” În contextul actual, Congregatia pentru Educatia Catolica vede în educatie o sarcina complexa, vasta si urgenta. Scopul principal al acesteia este formarea persoanei umane în integralitatea sa, cu accent pe dimensiunea religioasa si spirituala. Este imperativ ca educatorul catolic sa-si asume o misiune specifica scolii crestine: aceea de a transmite copiilor si tinerilor, dincolo de cunostinte si de competente, valorile Evangheliei.
Înainte de toate, predarea, învatarea, studiul si cercetarea trebuie sa fie caracterizate printr-un angajament ferm si riguros fata de Adevar. Dincolo de necesitatea unei investitii în competente, accentul trebuie pus pe calitatile umane, astfel încât învatarea sa nu se limiteze la o simpla asimilare de continut informational, ci sa ofere accesul la dimensiunea spirituala a existentei.
Toate aceste aspecte au fost dezbatute în cadrul Congresului Mondial „Educatia astazi si mâine. O pasiune care se reînnoieste”, organizat la Roma, în intervalul 18-21 noiembrie 2015 de Congregatia pentru Educatia Catolica de la Vatican. Evenimentul, care s-a bucurat de participarea a peste 2 000 de invitati din toata lumea, s-a înscris în contextul aniversarii a 50 de ani de la Declaratia conciliara „Gravissimus educationis” si a 25 de ani de la publicarea Constitutiei apostolice „Ex corde Ecclesiae”.
În cadrul Congresului au fost dezbatute teme numeroase, între care centralitatea si diversitatea elevilor/studentilor, formarea profesorilor, pluralismul institutiilor educative si educatia integrala a persoanei într-o societate tot mai pronuntat multiculturala si multireligioasa. Interventiile s-au concentrat pe patru mari teme: identitatea si misiunea institutiilor catolice, subiectele pe care se axeaza în prezent educatia, formarea formatorilor si perspectivele actuale în educatie. Unul dintre principalele obiective ale Congresului a fost acela de a le oferi scolilor catolice un spatiu de dialog si dezbatere pe tema provocarilor create de criza contemporana a educatiei si de impactul acesteia asupra Bisericii. Au fost explicit încurajate gândirea critica si accesul educatorilor la modalitati de formare continua si tehnici de predare inovatoare.
Congresul si-a asigurat eficienta prin rapoarte, mese rotunde, conferinte, marturii si exemple de buna practica, atât la nivel preuniversitar, cât si universitar si legal-administrativ. Sesiunea inaugurala a început cu salutul oficial al Eminentei Sale Cardinalul Giuseppe Versaldi, prefectul Congregatiei pentru Educatia Catolica, si a fost urmat de multiple interventii pe tema celor doua importante documente ale Magisteriului. În ultima zi a Congresului, participantilor li s-au alaturat reprezentantii scolilor si ai universitatilor catolice din Roma, cu totii interesati de mesajul pe care Sfântul Parinte Francisc l-a adresat institutiilor catolice de învatamânt din lumea întreaga. Sfântul Parinte Papa Francisc a marcat prin discursul sau un pas important al noii evanghelizari, îndemnându-ne sa iesim în lume fara teama si mereu disponibili.
Discursul Suveranului Pontif m-a înaltat spiritual si mi-a întarit speranta ca, în ciuda unei lumi contemporane dominate de saracie spirituala, de mizerie morala si de brutalitate, mai exista – cu ajutorul lui Dumnezeu si al celor ce cred cu adevarat în puterea Sa – posibilitatea formarii semenilor în sensul veritabilei demnitati umane. Înconjurata de colegii mei, educatori catolici veniti din toate colturile lumii, mi-a fost reconfirmata convingerea ca, împreuna cu Cristos si împartasind idealurile Evangheliei, nu vom ramâne singuri nicicând. Prin propriile fapte si prin intermediul exemplului personal dat în viata de fiecare zi, educatorul catolic este un punct de reper pentru atâtea suflete aflate în formare.
Am retinut câteva idei subliniate de Sfântul Parinte: sa parasim tot ceea ce înseamna confort personal, sa luptam pentru eradicarea dezordinii morale, sa le demonstram tinerilor pe care-i formam ca un suflet care-L urmeaza pe Cristos va fi fericit si nu va cunoaste boala, depresia, tristetea. Indiferent daca scoala catolica se afla într-o metropola impunatoare sau într-un sat neînsemnat, educatorii catolici sunt chemati sa semene în inimile elevilor germenii pacii, ai dreptatii si ai milostivirii, ai iertarii si ai sperantei: „Lasati locurile unde se afla multi educatori si mergeti la periferie. Cautati acolo. Sau cel putin parasiti zona de mijloc! Cautati-i acolo pe cei nevoiasi, pe cei saraci. Iar ei au ceva ce tinerii din cartierele mai bogate nu au – nu din vina lor, ci pentru ca este o realitate sociologica: ei au experienta supravietuirii, dar si a cruzimii, a foamei, a nedreptatilor. Ei au o umanitate ranita. Iar eu cred ca mântuirea noastra vine din ranile unui om ranit pe cruce. Din aceste rani, ei extrag întelepciune, în cazul în care exista un profesor bun care sa-i calauzeasca.” Sfântul Parinte insista asupra nevoii de a ne gasi centrul în Cristos, de a iesi din propria zona de confort, având curajul de a ne îndrepta spre periferie, de a lupta împotriva marginalizarii si a excluziunii, îndemnându-ne sa facem ceea ce a facut Don Bosco într-o perioada în care copiii strazii erau extrem de numerosi: „Educatie de urgenta. Educatie multicolora.” Scoala catolica trebuie sa îsi concentreze atentia asupra unei noi evanghelizari, purtând mesajul divin cu pasiune, devotament si deschidere. Se cauta o „educatie de urgenta” prin intermediul unor cai noi:
? educatia informala; Sfântul Parinte subliniaza: Este necesar sa ne deschidem unor noi orizonturi, sa cream noi modele […] exista trei limbaje: limbajul capului, limbajul inimii, limbajul mâinilor. Educatia trebuie sa se desfasoare pe aceste trei directii”;
? educatia incluziva: „O educatie devine incluziva pentru ca toata lumea are un loc al sau; este incluziva si din punct de vedere uman. […] Adevarata Scoala trebuie sa predea concepte, obiceiuri si valori”;
? educatia riscului: „Un educator care nu stie sa-si asume riscuri, nu este potrivit pentru a educa. […] Adevaratul educator trebuie sa fie un maestru al riscului, dar al unui risc rezonabil”.
Sfântul Parinte a deplâns întreruperea pactului educational astazi, în urma careia „si educatia a devenit prea selectiva si elitista”: „Pactul educational dintre familie si scoala s-a rupt! E nevoie de un nou început. Pactul educational dintre familie si stat s-a rupt de asemenea. Educatorii se afla printre cei mai prost platiti lucratori: ce înseamna acest lucru? Înseamna ca statul pur si simplu nu are niciun fel de interes. Daca ar fi avut, lucrurile nu ar fi stat astfel. Pactul educational s-a rupt. Si aici trebuie sa intervenim noi, sa cautam noi modalitati.”
Suveranul Pontif ne invita sa ne mobilizam mai mult pentru a „recrea educatia”, în ideea în care „nu vom putea schimba lumea, daca nu schimbam educatia”. Suntem chemati de Sfântul Parinte sa semanam în rândul copiilor si al tinerilor virtuti, fara a ne lasa învinsi de îngrijorari inutile, pentru ca „Cine seamana larg, larg culege! Cine seamana putin, putin culege!”. Sa ne abandonam fiinta în mâinile lui Isus, pe care sa-L invocam cu încredere totala; El ne va sustine în efortul constant de a semana si ne va garanta sansa unei recolte bogate.
Congresul a confirmat convingerea ca exista o legatura strânsa între identitatea si misiunea institutiilor de învatamânt (scoli si universitati catolice). Misiunea învatamântului catolic deriva, astazi ca si în trecut, din însasi identitatea Bisericii, încorporata în mandatul de evanghelizare: „Mergeti în toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura” (Marcu 3:16,15). Prin urmare, în loc de afisarea unor atitudini reactive de izolare defensiva fata de societatea secularizata care alimenteaza valorile individualismului competitiv si care legitimeaza si chiar încurajeaza inegalitatea si pare sa sfideze educatia în valorile sale cele mai profunde (primatul persoanei, valoarea comunitatii, binele comun, preocuparea pentru cei nevoiasi, cooperarea si solidaritatea), scolile si universitatile catolice sunt chemate sa ia o atitudine proactiva care sa vizeze reafirmarea valoarea persoanei umane: „Acolo unde exista rigiditate, nu poate exista umanism, iar acolo unde nu exista umanism, nu poate intra Cristos! Usile îi sunt închise! Drama închiderii în sine îsi are radacinile în rigiditate. Iar oamenii îsi doresc altceva […], îsi doresc un dialog. Dar atunci când pactul educational este încalcat si apare rigiditatea, nu mai exista loc pentru dialog.”
Citând documentul Conciliului, Sfântul Parinte Francisc ne reaminteste: „Biserica recunoaste faptul ca extraordinara importanta a educatiei în viata umana si incidenta sa din ce în ce mai semnificativa în progresul social contemporan sunt profund legate de îndeplinirea mandatului primit de la divinul sau Fondator, si anume acela de a transmite tuturor oamenilor misterul mântuirii.” Educatia va fi lipsita de eficienta daca nu îsi propune, înainte de toate, sa creeze o noua paradigma. Cu cât ne asumam mai profund misiunea de educatori crestini, cu atât vom simti mai acut nevoia de a fi uniti cu Cristos. Elevii nostri, seminte ale transformarii în societate, cauta nu doar niste profesori, ci niste adevarati marturisitori.
O alta provocare pentru educatia catolica a prezentului este aceea de a darâma zidurile: „Cel mai mare esec pe care îl poate avea un educator este acela de a face educatie «în interiorul zidurilor». Educatia în interiorul zidurilor: zidurile unei culturi selective, zidurile unei culturi de siguranta, zidurile unui sector social afluent si care se rezuma la atât.”
Instrumentum laboris s-a încheiat cu un chestionar, care a fost trimis unui numar semnificativ de institutii catolice de învatamânt (conferinte episcopale, congregatii religioase, scoli si universitati, asociatii, grupuri de parinti si alte parti interesate), care s-a materializat în cartea 233 Testimonios. Educar hoy y mañana. Una pasión que se renueva. (233 de marturii. Educatia astazi si mâine. O pasiune care se reînnoieste), lansata în cadrul Congresului. Fratele salezian Juan Antonio Ojeda Ortiz, doctor în educatie, directorul academic al OIEC, organizator principal al Congresului si coordonator al cartii, ne-a adresat un cuvânt de multumire specialistilor care am contribuit cu materiale proprii la aceasta aparitie editoriala. Cu aprobarea Excelentei Sale Aurel Perca, responsabil cu educatia în Conferinta Episcopilor Catolici din România, urmatorii reprezentanti ai învatamântului catolic din tara noastra au trimis materiale spre publicare în cartea Testimonios: Preasfintitul Episcop Aurel Perca, Preasfintitul Episcop Virgil Bercea, prof. dr. Miorita Baciu Got, sr. dr. Giovanna Muha, sr. dr. Rodica Miron si prof. dr. Gál László. Pe parcursul lucrarilor, România a beneficiat de un important sprijin logistic din partea doamnei Yolanda Sobrino Poves, secretara Congresului Mondial „Educatia astazi si mâine. O pasiune care se reînnoieste”.
În acelasi interval de timp, s-a desfasurat la Roma cea de-a XIX-a Adunare Generala a OIEC, în cadrul careia domnul Philippe Richard din Franta (directorul Centrului Universitar Catolic din Burgogne, anterior reprezentantul OIEC la ONU) a fost ales în functia de secretar general al Oficiului International al Educatiei Catolice (OIEC), cu sediul la Bruxelles – organizatie ce reprezinta învatamântul catolic la UNESCO, ONU si Consiliul Europei, promovând proiectul educativ crestin bazat pe valorile Evangheliei.
Dupa Congresul OIEC, am participat la Adunarea Generala a Comitetului European al Educatiei Catolice (CEEC-Bruxelles), în cadrul careia ne-am bucurat de interventia în plen a Excelentei Sale Angelo Vincenzo Zani, secretarul Congregatiei pentru Educatia Catolica, care ne-a vorbit despre proiectele institutiei pe care o reprezinta, dar si despre misiunea educatorului catolic în modernitate.
Pentru o mai buna diseminare a problematicii Congresului, va semnalez cele doua interviuri pe care le-am acordat posturilor Radio Vatican si Radio Maria în timpul lucrarilor, primul dintre acestea regasindu-se în mediul online la adresa: http://ro.radiovaticana.va/news/2015/11/21/educa%C5%A3ia_catolic%C4%83,_la_50_de_ani_de_la_conciliul_vatican_ii/1188479.
În concluzie, pentru a fi buni educatori catolici, trebuie sa-i urmam sfatul Papei Francisc, care ne îndeamna sa nu ne temem de nou, caci suntem chemati spre schimbare si spre nobila datorie de a-i educa zi de zi pe copii si pe tineri. Îl rugam pe Domnul sa reverse harul Sau asupra noastra, pentru a putea fi o marturie a dragostei Lui acolo unde ne poarta Providenta, dar mai ales la catedra. Sa dam mereu marturie despre credinta curata, semanata în sufletele noastre de parintii si de profesorii nostri. Domnul este alaturi de noi si ne sprijina cu harul sau. Ajutându-ne unii pe altii, suntem datori sa lucram împreuna si sa ne daruim întreaga pasiune unei veritabile relansari a educatiei catolice.
Iar în momentele de cumpana ori de îndoiala, sa nu uitam cuvintele de încurajare ale Sfântului Parinte, care ne reaminteste ca rasplata educatorului crestin nu poate fi cuantificata, depasind cu mult sfera materialului: „Si va multumesc, va multumesc foarte mult voua, educatorilor – prost platiti cum sunteti –, va multumesc pentru ceea ce faceti. Trebuie sa reeducam multe civilizatii. Trebuie sa reeducam Europa. Îmi spunea rectorul iezuit al unui colegiu cât efort trebuie depus pentru schimbarea mentalitatilor, pentru o reeducare pe calea pe care Biserica si-o doreste astazi. Si astfel se poate ajunge chiar si la inimile acelora care nu cred. […] De ce? Pentru ca aceasta este consecinta pasiunii fata de educatie: «umanizarea» oamenilor.”
presedinta SNEC-România
