„"Învinge indiferenta si cucereste pacea" este titlul Mesajului Papei Francisc pentru cea de-a 49-a Zi Mondiala a Pacii, din 1 ianuarie 2016. Mesajul a fost prezentat marti, 15 decembrie, în jurul orei prânzului, la Sala de Presa a Sfântului Scaun.
La prezentare au intervenit, prin luari de cuvânt si raspunsuri la întrebarile jurnalistilor, cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, presedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate si Pace; doctor Flaminia Giovenalli, subsecretar în cadrul aceluiasi departament; mons. José Raúl Vera López, episcop de Saltillo (Mexic) si Vittorio V. Alberti, oficial în cadrul Consiliului Pontifical pentru Dreptate si Pace. În continuare, va prezentam o sinteza a Mesajului pentru cea de-a 49-a Zi Mondiala a Pacii.
1. Primul dusman al pacii este indiferenta oamenilor, generata de respingerea lui Dumnezeu. Mesajul Pontifului începe cu îndemnul la angajarea cu încredere în favoarea pacii deoarece, daca este adevarat ca pacea este un dar al lui Dumnezeu – care nu este niciodata indiferent fata de umanitate – la fel de adevarat este ca realizarea pacii este încredintata barbatilor si femeilor de bunavointa.
2. În ciuda actelor de terorism, a razboaielor si a formelor de violenta care au caracterizat ultimii ani, situatie emblematica pentru asa-numitul "al treilea razboi mondial pe bucati", Pontiful a însiruit o serie de motive datatoare de sperante, facând referinta la unele evenimente internationale recente, precum Conferinta Internationala asupra Climei (Cop21); întâlnirea la vârf de la Addis Abeba si Agenda 2030 privind dezvoltarea sustenabila, ce reprezinta încercari ale liderilor mondiali de depasire a intereselor individualiste si a indiferentei privitoare la chestiuni deosebit de critice.
Anul care a trecut a fost special si pentru Biserica, data fiind împlinirea a 50 de ani de la doua importante documente ale Conciliului Vatican al II-lea (Nostra aetate si Gaudium et spes), acestea reprezentând o expresie a dorintei de dialog, solidaritate si însotire în raportul Bisericii cu familia umana, idee întarita de Papa Francisc si prin proclamarea Jubileului Milostivirii. Capacitatea de a ierta si de a respinge indiferenta, prin deschiderea fata de ceilalti, se afla la baza vocatiei în privinta fraternitatii si a vietii comunitare, fara de care am fi mai putin umani. Asadar, pentru a cuceri pacea, este necesara învingerea indiferentei.
3. Indiferenta a existat întotdeauna în istoria omului – recunoaste Papa Francisc – chiar daca în zilele noastre a depasit sfera individuala, dând viata fenomenului "globalizarii indiferentei". Prima forma de indiferenta în societatea umana este indiferenta fata de Dumnezeu, din care deriva indiferenta fata de aproapele si indiferenta fata de creatie, generând comportamente de închidere si detasare.
4. Însa, în ce mod este amenintata pacea de indiferenta globalizata? Uitarea si negarea lui Dumnezeu – evidentia Benedict al XVI-lea, în 2011, la Assisi – care-l determina pe om sa nu mai recunoasca nicio regula mai presus de sine, luându-se pe sine ca precept, au generat o cruzime si o violenta fara masura. Indiferenta fata de aproapele, care îsi are originea în indiferenta fata de Dumnezeu, asuma aspectul inertiei si al dezinteresului, care alimenteaza persistenta situatiilor de nedreptate si genereaza un grav dezechilibru social care, la rândul lor, creeaza violente si nesiguranta.
5. Pentru a iesi din globalizarea indiferentei, este necesar un parcurs de convertire a inimii care, prin harul lui Dumnezeu, trebuie sa devina în masura sa se deschida altora în spirit de solidaritate autentica. O solidaritate care – dupa cum aminteste Ioan Paul al II-lea în enciclica "Sollecitudo rei socialis" – este decizia ferma si perseverenta de angajare pentru binele comun".
6. Însa, pentru a învinge indiferenta, este necesar sa se dea viata unei reale culturi a solidaritatii si milostivirii. Acest obiectiv necesita angajarea persoanelor care au responsabilitati cu caracter educativ si formativ: în primul rând familia, mediu privilegiat pentru transmiterea credintei si a valorilor iubirii, fraternitatii, convietuirii, a împartirii unii cu ceilalti, a atentiei si grijii fata de celalalt; educatorii, chemati sa inspire valori de libertate, respect reciproc si solidaritate; actorii comunicatiei sociale, care au obligatia de a se pune în slujba adevarului.
7. Ca o demonstratie a faptului ca pacea este rod al unei culturi a solidaritatii, milostivirii si compasiunii, Papa Francisc a citat unele exemple de implicare laudabila, precum: organizatii neguvernamentale si asociatii de caritate din cadrul Bisericii si dinafara acesteia, care acorda ajutor migrantilor; operatori din mass-media care informeaza opinia publica si solicita trezirea constiintelor si toti cei care fac eforturi în apararea drepturilor omului. În Mesaj, Papa îi aminteste pe toti cei care actioneaza în spiritul milostivirii si al solidaritatii, multumind familiilor si comunitatilor ecleziale care au pus în practica îndemnul de a gazdui o familie de refugiati.
8. Jubileul Milostivirii reprezinta o ocazie de a contribui la edificarea pacii prin intermediul unui profund examen de constiinta care sa ne faca pe fiecare sa recunoastem cum se manifesta indiferenta în propriile vieti, pentru a ne angaja în mod concret la îmbunatatirea realitatii în care se traieste, pornind de la propria familie, de la vecini si de la mediul de munca.
Si statele sunt îndemnate la gesturi concrete, la acte de curaj în favoarea persoanelor celor mai fragile din cadrul societatii, precum detinutii, migrantii, somerii si bolnavii.
De asemenea, Papa Francisc nu s-a limitat la invocarea abolirii pedepsei cu moartea si la posibilitatea amnistierii, ci solicita totodata conditii de viata demne pentru migranti si respect pentru femeile din câmpul muncii.
Sfântul Parinte încheie Mesajul pentru cea de-a 49-a Zi Mondiala a Pacii adresând un triplu apel responsabililor de state si încredintând propriile sperante mijlocirii Maicii Domnului.
În apel, Papa solicita: respingerea noilor conflicte si razboaie care distrug bogatiile materiale, culturale si sociale ale popoarelor, nu doar integritatea lor morala si spirituala; sustinerea stergerii sau a gestiunii sustenabile a datoriei internationale a tarilor sarace si sustinerea adoptarii unor politici de cooperare care sa respecte valorile populatiilor locale fara a leza dreptul la viata al copiilor pe cale sa se nasca.
Sursa:http://ro.radiovaticana.va
