„Comunitatea greco-catolica din Eparhia de Oradea sarbatoreste, sâmbata si duminica, hramul Catedralei ”Sfântul Nicolae”, cea mai mare catedrala greco-catolica din tara, a carei zidire a fost începuta, la 1800, de episcopul Ignatie Darabant, coautor al primului memoriu Supplex Libellus Valachorum.

”De la bun început, Sfântul Nicolae a fost si este ocrotitorul nostru, al catedralei si al eparhiei de Oradea. Este de bun augur pentru toti cei care traiesc sau trec prin Oradea sa stie ca avem moastele Sfântului ierarh Nicolae, în primul rând cele puse, la sfintire, în altar, dar avem si o donatie de moaste ale sfântului primite, în 1995, de la monseniorul Piero Marini si pe care le scoatem, o data pe an, în procesiune cu ocazia hramului bisericii,” a declarat, pentru AGERPRES, preotul Ovidu Duma.

Parintele paroh povesteste o întâmplare adevarata relatata de tatal unui copil de 3- 4 ani, ca marturie a harului vindecator al Sfântului Nicolae.

”Dincolo de povestioarele cu Sfântul Nicolae milostiv pe care le stim cu totii, cea cu fetele sarace salvate de pungile cu galbeni aruncate pe geam batrânului tata, vreau sa spun ca Sfântul Nicolae este facator de minuni si este taumaturg, adica vindecator. Rugaciunile catre sfânt, pe parcursul veacurilor, au fost de mare folos. În urma cu sase sau sapte ani, am aflat direct de la cei implicati un eveniment foarte frumos.

Doi soti din Bucuresti erau la tratament în Baile 1 Mai cu copilasul lor, cu probleme. Noaptea, facuse o temperatura foarte mare si zicea întruna: ”Nicolae, Nicolae, Mos Nicolae!”. Au venit parintii în oras, sa-l duca la spitalul de copii din Rogerius si tatal l-a întrebat pe taximetrist: Dle, este vreo biserica pe aici cu hramul Sfântul Nicolae? Au ajuns în fata bisericii, noapte, dupa ora 12, desigur ca era închisa, au stat doar câteva minute, mi-au povestit a doua zi, au stat, au facut o rugaciune si au plecat în treaba lor. Când au ajuns la spital, copilul nu mai avea temperatura, din punct de vedere medical, era perfect sanatos. Si aceasta relatare o stiu din gura tatalui, care a venit a doua zi la biserica, cu sotia, au stat pâna dupa liturghie, s-au prezentat, mi-au povestit acest caz, s-au recules la icoana Sfântului Nicolae, le-am scos moastele si le-am dat o binecuvântare. Mi-au spus ca ei considera ca în viata lor a avut loc o minune,” îsi aminteste parintele.

Moastele Sfântului Nicolae, o bucatica de os din degetul aratator al mâinii drepte, sunt scoase în procesiune la vecernia de sâmbata, 5 decembrie si vor ramâne expuse în catedrala pentru credinciosi pâna în seara zilei de duminica, 6 decembrie.

Arhiepiscopul Piero Marini, fostul liturgist al papei Ioan Paul al II-lea, va fi prezent la Oradea, pe 12 decembrie, unde, împreuna cu cei 150 de preoti greco-catolici din eparhie, alaturi de episcopul greco-catolic Virgil Bercea si cel romano-catolic Bocskei Laszlo, se va celebra debutul Anului Sfânt al Milostivirii, proclamat de Papa Francisc.

Programul special al hramului va cuprinde sâmbata Paraclisul Maicii Domnului, o liturghie si meditatia parintelui Mihai Vatamanelu, acatistul Sfântului Ierarh Nicolae, vecernia mare cu litie si sfântul maslu. Sarbatoarea va continua a doua zi, când episcopul Virgil Bercea va oficia o liturghie arhiereasca cu primirea treptelor lectoratului si ipodiaconatului, urmata de utrenie si liturghie.

Anul acesta, odata cu Sarbatoarea Intrarii în Biserica a Maicii Domnului, 21 noiembrie, s-au împlinit 10 ani de când credinciosii greco-catolici au reintrat în posesia Catedralei Sfântul Nicolae din Oradea, dupa 57 de ani de întrerupere.

Parintele paroh Duma afirma ca este cea mai mare catedrala greco-catolica din România, mai spatioasa chiar decât cea din Cluj-Napoca ori Blaj, a carei zidire a fost începuta, în 1800, de catre episcopul Ignatie Darabant si finalizata, în 1810, de episcopul Samuil Vulcan. Promotor al emanciparii românilor prin cultura, Ignatie Darabant a fost unul dintre autorii primei petitii nationale românesti Supplex Libellus Valachorum si cel care a prezentat-o, în anul 1791, împaratului Leopold al II-lea si Consiliului de Stat din Viena.

Surse istorice atesta ca Oradea a devenit în acea vreme o veritabila capitala politica a românilor transilvaneni, mai apoi, în deceniile urmatoare, si una culturala, fapt recunoscut în 1920 si de Nicolae Iorga, într-o conferinta la Oradea, care spunea ca curtea episcopala a lui Darabant si Samuil Vulcan, ”a îndeplinit misiune de Academie stiintifica româneasca patronând întreaga opera culturala româneasca, fara deosebire de confesiune”.

Catedrala are o lungime de 57 de metri, latimea de 24 de metri, planul în forma de cruce, tavan boltit si o cupola centrala pictata cu scene biblice. Turnul maret, ce se ridica la 67 de metri, fiind cel mai înalt turn din centrul Oradiei, a trecut prin doua incendii, ultimul în 1907, când a fost restaurat în actuala forma si i s-a pus un somptuos coif baroc.

Decoratia interioara este ”bogata si realizata magistral”, afirma specialistii, pictura facuta în urma cu 107 ani de catre pictorul budapestan Szirmai Antal mai rezista si azi.

Iconostasul, de o frumusete aparte, nu este cel original, care se afla astazi în biserica ortodoxa din localitatea Vadu Crisului, fiind înlocuit, dupa incendiul din 1907, cu cel actual, deosebit, pentru ca este pictat pe tabla. Specialistii din Italia care au verificat starea picturii au ramas impresionati de calitatea acesteia.

Remarcabile sunt si câteva obiecte de patrimoniu primite din partea Reginei Maria Tereza. Printre acestea, doua trepiede monumentale aurite ce flancheaza altarul, sfesnice si policandre unicat, facute din bronz, îmbracate în foita de aur. Unul dintre cele doua trepiede îl reprezinta pe Mântuitor, în spatele lui fiind ilustrat regele Iosif al II-lea, primul copil din cei 16 ai Reginei Maria Tereza si care a domnit dupa mama sa, iar celalalt o reprezinta pe Maica Domnului, iar în plan secund, chipul Reginei Maria Tereza.

Chiar si pe timp de noapte, iluminatul arhitectural scoate în evidenta elegantele linii baroce, dar si vitraliile de mari dimensiuni, recent realizate în Italia, dupa metoda traditionala, din sticla de Murano, reprezentând scene din viata lui Isus Cristos.

”Zi de zi, ceas de ceas, sa ne punem credinta si nadejdea în Bunul Dumnezeu. Desigur, si sfintii bineplacuti înaintea Domnului sunt importanti, ca mijlocitori ai rugaciunilor noastre, dar nu trebuie sa uitam ca pe primul loc trebuie sa-l punem pe Isus Cristos, pe Dumnezeu,” a mai spus parintele paroh.

corespondent pentru judetul Bihor