„Preasfintia Sa Mihai Fratila, episcop greco-catolic de Bucuresti, participant la Sinodul episcopilor catolici dedicat familiei de la Roma, desemnat de Preafericitul Parinte Cardinal Lucian Muresan, Arhiepiscopul major al Bisericii Române Unite pentru a-l reprezenta si a oferi marturia Bisericii greco-catolice, a tinut joi, 15 octombrie 2015 în Sala sinodala, în prezenta Sfântului Parinte Papa Francisc, urmatorul cuvânt:

Sfinte Parinte, frati si surori,

Provin din Biserica Greco-catolica Româna care a fost suprimata de comunisti pentru fidelitatea sa fata de Papa. Martiriul nu e pentru noi o paranteza istorica, ci o experienta creatoare pentru fidelitatea fata de Domnul. Pastorii nostri ne spuneau: „Cine se decide pentru Hristos nu trebuie sa dea înapoi în fata încercarilor si a persecutiilor. Adevarul se apara prin cruce, dar la sfârsit veti fi rasplatiti”.
As dori sa evoc în fata dumneavoastra doua chestiuni legate de numerele 74 si 78 din Textul de lucru al Sinodului.

1. Fidelitatea fata de Hristos în timpul unei mari crize de credinta

Rugaciunile cununiei dupa ritul bizantin fac aluzie la martiriu. Vorbind despre martiriu, papa Benedict a spus ca nu e o activitate eroica sau rod al capacitatilor noastre sau al antrenamentului nostru. Fiecare dintre noi trebuie sa astepte înradacinat în Hristos. Biserica primelor secole a reusit sa depaseasca o cultura straina de Evanghelie, dar nu prin strategii sau prin a-si micsora seriozitatea, ci prin dragostea fata de adevarul lui Isus si prin sângele martirilor.
Seriozitatea casatoriei nu e, deci, un apel la fatalism sau la pedeapsa, ci e invitatia la convertire. Nu trebuie sa ne descurajam în fata sondajelor care amintesc de pierderea gustului adevarului, fiindca maternitatea Bisericii nu depinde de asta. A ramâne atasati de Domnul cel rastignit presupune si judecata acestei lumi – cum o spune Sfântul Pavel – si, dincolo de orice greutate a vremurilor de fata, casatoria nu poate fi un ideal utopic, ci este viata reala de har pentru miri.

2. Claritatea cuvintelor pe care le folosim

Existenta sub comunism era marcata de falsitate si de jumatati de adevar, mai periculoase decât minciuna însasi. Era persecutat mult mai mult cel care recunostea ambiguitatile si-i întarea pe confratii mai slabi. Biserica noastra a învatat atunci sa foloseasca un limbaj lipsit de jumatati de masura care nu face altceva decât sa semene incertitudine în credinta. De aceea, aversiunea contra pacatului ramâne la noi în inima pastoralei casatoriei, încercând totodata sa definim bine constiinta, în lumina credintei.
Mântuirea e deschisa tuturor, dar nimeni nu obliga primirea sa. Este o misiune plina de profunzime sa apropii sufletele de maretia Împaratiei lui Dumnezeu, prin dragoste si raspunderea credintei, dar nu exista Biserica fara asceza. Poate ca asta nu aduce multa popularitate, dar o Biserica „accidentata”, si deci expusa atacurilor, este o Biserica care întelege urgenta conversiunii permanente si complete, în apararea vietii adevarate scrise de bucuria în Isus înduratorul.
Nu ne îndoim ca Maica Sfânta zdrobeste deja capul sarpelui din vechime si este adevarata eroina a marturiei noastre. Ei î-l încredintam pe Papa, îi încredintam Biserica întreaga si familia.
Sursa:http://www.e-communio.ro