Mesajul Sfântului Parinte Francisc pentru a XXXI-a Zi Mondiala a Tineretului – 2016,

„"Fericiti cei milostivi, pentru ca ei vor afla milostivire" (Mt 5,7)
Preaiubiti tineri,
Am ajuns la ultima etapa a pelerinajului nostru la Cracovia, unde anul viitor, în luna iulie, vom celebra împreuna a XXXI-a Zi Mondiala a Tineretului. În drumul nostru lung si angajant suntem condusi de cuvintele lui Isus luate din "predica de pe munte". Am început acest parcurs în 2014, meditând împreuna despre prima fericire: "Fericiti cei saraci în duh, pentru ca a lor este împaratia cerurilor" (Mt 5,3). Pentru 2015 tema a fost "Fericiti cei curati cu inima, pentru ca ei îl vor vedea pe Dumnezeu" (Mt 5,8). În anul care se afla în fata noastra vrem sa ne lasam inspirati de cuvintele: "Fericiti cei milostivi, pentru ca ei vor afla mila" (Mt 5,7).
1. Jubileul Milostivirii
Cu aceasta tema, ZMT de la Cracovia 2016 se insereaza în Anul Sfânt al Milostivirii, devenind un adevarat Jubileu al Tinerilor la nivel mondial. Nu este prima data când o adunare internationala a tinerilor coincide cu un An jubiliar. De fapt, în timpul Anului Sfânt al Rascumpararii (1983/1984), sfântul Ioan Paul al II-lea a convocat pentru prima data pe tinerii din toata lumea pentru Duminica Floriilor. Apoi, a fost în timpul Marelui Jubileu din 2000 când peste doua milioane de tineri din circa 165 de tari s-au reunit la Roma pentru a XV-a Zi Mondiala a Tineretului. Asa cum s-a întâmplat în aceste doua cazuri precedente, sunt sigur ca Jubileul Tinerilor la Cracovia va fi unul dintre momentele forte ale acestui An Sfânt!
Probabil unii dintre voi se întreaba: ce anume este acest An jubiliar celebrat în Biserica? Textul biblic din Levitic 25 ne ajuta sa întelegem ce anume însemna un "jubileu" pentru poporul lui Israel: la fiecare cincizeci de ani evreii auzeau rasunând trâmbita (jobel) care îi convoca (jobil) sa celebreze un an sfânt, ca timp de reconciliere (jobal) pentru toti. În aceasta perioada trebuia sa se recupereze o relatie buna cu Dumnezeu, cu aproapele si cu creatia, bazata pe gratuitate. De aceea, printre alte lucruri, se promova iertarea datoriilor, un ajutor deosebit pentru cel care era cazut în mizerie, îmbunatatirea relatiilor dintre persoane si eliberarea sclavilor.
Isus Cristos a venit sa vesteasca si sa realizeze timpul peren al harului Domnului, aducând saracilor vestea cea buna, prizonierilor eliberarea, orbilor vederea si celor asupriti libertatea (cf. Lc4,18-19). În El, în special în misterul sau pascal, sensul cel mai profund al jubileului îsi are împlinirea deplina. Când Biserica, în numele lui Cristos, convoaca un jubileu, suntem invitati cu totii sa traim un extraordinar timp de har. Biserica însasi este chemata sa ofere din belsug semne ale prezentei si apropierii lui Dumnezeu, sa trezeasca în inimi capacitatea de a privi la esential. Îndeosebi, acest An Sfânt al Milostivirii "este timpul pentru Biserica de a regasi sensul misiunii pe care Domnul i-a încredintat-o în ziua de Pasti: sa fie instrument al milostivirii Tatalui" (Omilie la Primele Vespere ale duminicii Divinei Îndurari, 11 aprilie 2015).
2. Milostivi ca Tatal
Motoul acestui Jubileu extraordinar este: "Milostivi ca Tatal" (cf. Misericordiae vultus, 13), si cu el se intoneaza tema urmatoarei ZMT. De aceea sa încercam sa întelegem mai bine ce anume înseamna milostivirea divina.
Vechiul Testament, pentru a vorbi despre milostivire, foloseste diferiti termeni, dintre care cei mai semnificativi sunt hesed si rahamim. Primul, aplicat lui Dumnezeu, exprima fidelitatea sa neobosita fata de Alianta cu poporul sau, pe care El îl iubeste si-l iarta în veci. Al doilea, rahamim, poate fi tradus cu "maruntaie", amintind îndeosebi de sânul matern si facându-ne sa întelegem iubirea lui Dumnezeu fata de poporul sau ca aceea a unei mame fata de copilul sau. Asa ne-o prezinta profetul Isaia: "Uita oare o femeie de cel pe care-l alapteaza, fara ca sa aiba mila de fiul sânului ei? Chiar daca ea ar uita, eu nu te voi uita" (Is 49,15). O iubire de acest tip implica a face spatiu pentru celalalt înlauntrul nostru, a simti, a patimi si a ne bucura cu aproapele.
În conceptul biblic de milostivire este inclusa si concretetea unei iubiri care este fidela, gratuita si stie sa ierte. În acest text din Osea avem un exemplu foarte frumos al iubirii lui Dumnezeu, asemanata cu aceea a unui tata fata de fiul sau: "Când era tânar Israel, îl iubeam si din Egipt l-am chemat pe fiul meu. Dar cu cât [mai mult] îl chemam, cu atât [mai mult] mergeau dupa ei: […] Eu l-am învatat pe Efraim sa mearga; ei îl luau pe bratele lor si nu au cunoscut ca eu i-am vindecat. Cu legaturi omenesti îi trageam, cu corzi de iubire. Am fost pentru ei precum cei care îi ridica jugul pe umeri, desi eu ma înclinam asupra lor ca sa-i hranesc" (Os 11,1-4). În pofida atitudinii gresite a fiului, care ar merita o pedeapsa, iubirea tatalui este fidela si iarta mereu un fiu cait. Asa cum vedem, în milostivire este inclusa mereu iertarea; ea "nu este o idee abstracta, ci o realitate concreta cu care El reveleaza iubirea sa ca aceea a unui tata si a unei mame care se înduioseaza pâna în adâncul maruntaielor fata de propriul copil. […] Provine din interior ca un sentiment profund, natural, format din duiosie si din compasiune, din indulgenta si din iertare" (Misericordiae vultus, 6).
Noul Testament ne vorbeste despre milostivirea (eleos) divina ca sinteza a lucrarii pe care Isus a venit s-o împlineasca în lume în numele Tatalui (cf. Mt 9,13). Milostivirea Domnului nostru se manifesta mai ales atunci când El se apleaca asupra mizeriei umane si demonstreaza compasiunea sa fata de cel care are nevoie de întelegere, vindecare si iertare. Totul în Isus vorbeste despre milostivire. Mai mult, El însusi este milostivirea.
În capitolul 15 al Evangheliei lui Luca putem gasi cele trei parabole ale milostivirii: cea a oii ratacite, cea a monedei pierdute si cea cunoscuta ca parabola "fiului risipitor". În aceste trei parabole ne uimeste bucuria lui Dumnezeu, bucuria pe care El o simte când regaseste un pacatos si îl iarta. Da, bucuria lui Dumnezeu este sa ierte! Aici este sinteza întregii Evanghelii. "Fiecare dintre noi, fiecare dintre noi, este acea oaie ratacita, acea moneda pierduta; fiecare dintre noi este acel fiu care a irosit propria libertate urmând idoli falsi, miraje de fericire, si a pierdut totul. Însa Dumnezeu nu ne uita, Tatal nu ne paraseste niciodata. Este un tata rabdator, ne asteapta mereu! Respecta libertatea noastra, dar ramâne mereu fidel. Si atunci când ne întoarcem la El, ne primeste ca fii, în casa sa, pentru ca nu înceteaza niciodata, nici macar pentru un moment, sa ne astepte, cu iubire. Si inima sa este în sarbatoare pentru orice fiu care se întoarce. Este în sarbatoare pentru ca este bucurie. Dumnezeu are aceasta bucurie, când unul dintre noi pacatos merge la El si cere iertarea sa" (Angelus, 15 septembrie 2013).
Milostivirea lui Dumnezeu este foarte concreta si toti suntem chemati sa o experimentam personal. Când aveam saptesprezece ani, într-o zi în care trebuia sa ies cu prietenii mei, am decis sa trec mai întâi prin biserica. Acolo am gasit un preot care mi-a inspirat o încredere deosebita si am simtit dorinta de a deschide inima mea în Spovada. Acea întâlnire mi-a schimbat viata! Am descoperit ca atunci când deschidem inima cu umilinta si transparenta, putem contempla în mod concret milostivirea lui Dumnezeu. Am avut certitudinea ca în persoana acelui preot Dumnezeu deja ma astepta, mai înainte ca eu sa fac primul pas pentru a merge în biserica. Noi îl cautam, dar El ne anticipa mereu, ne cauta din totdeauna, si ne gaseste cel dintâi. Probabil vreunul dintre voi are o povara în inima sa si se gândeste: Am facut asta, am facut aia… Nu va temeti! El va asteapta! El este tata: ne asteapta mereu! Cât de frumos este a întâlni în sacramentul Reconcilierii îmbratisarea milostiva a Tatalui, a descoperi confesionalul ca loc al Milostivirii, a ne lasa atinsi de aceasta iubire milostiva a Domnului care ne iarta mereu!
Si tu, draga tinere, draga tânara, ai simtit vreodata asezându-se asupra ta aceasta privire de iubire infinita, care dincolo de toate pacatele, limitele, esecurile tale, continua sa aiba încredere în tine si sa priveasca existenta ta cu speranta? Esti constient de valoarea pe care o ai în fata unui Dumnezeu care din iubire ti-a dat totul? Cum ne învata sfântul Paul, "Dumnezeu si-a aratat iubirea fata de noi [prin faptul] ca, pe când eram înca pacatosi, Cristos a murit pentru noi" (Rom 5,8). Dar întelegem cu adevarat forta acestor cuvinte?
Stiu cât de draga va este tuturor crucea de la ZMT – dar al sfântului Ioan Paul al II-lea – care înca din 1984 însoteste toate Întâlnirile voastre mondiale. Câte schimbari, câte convertiri adevarat au aparut în viata atâtor tineri din întâlnirea cu aceasta cruce goala! Probabil v-ati pus întrebarea: de unde vine aceasta forta extraordinara a crucii? Iata asadar raspunsul: crucea este semnul cel mai elocvent al milostivirii lui Dumnezeu! Ea ne atesta ca masura iubirii lui Dumnezeu fata de omenire este de a iubi fara masura! În cruce putem atinge milostivirea lui Dumnezeu si ne putem lasa atinsi de însasi milostivirea sa! Aici as vrea sa amintesc episodul celor doi raufacatori rastigniti alaturi de Isus: unul dintre ei este îngâmfat, nu se recunoaste pacatos, îl batjocoreste pe Domnul. În schimb celalalt recunoaste ca a gresit, se adreseaza Domnului si îi spune: "Isuse, aminteste-ti de mine când vei intra în împaratia ta!". Isus îl priveste cu milostivire infinita si îi raspunde: "Astazi vei fi cu mine în paradis" (cf. Lc 23,32.29-43). Cu care dintre cei doi ne identificam? Cu acela care este îngâmfat si nu recunoaste propriile greseli? Sau cu celalalt, care recunoaste ca are nevoie de milostivirea divina si o implora cu toata inima? În Domnul, care si-a dat viata pentru noi pe cruce, vom gasi mereu iubirea neconditionata care recunoaste viata noastra ca un bine si ne da mereu posibilitatea de a reîncepe.
3. Bucuria extraordinara de a fi instrumente ale milostivirii lui Dumnezeu
Cuvântul lui Dumnezeu ne învata ca "Este mai mare fericire a da decât a primi" (Fap 20,35). Tocmai pentru acest motiv, a cincea fericire îi declara fericiti pe cei milostivi. Stim ca Domnul ne-a iubit cel dintâi. Dar vom fi cu adevarat fericiti, numai daca vom intra în logica divina a darului, a iubirii gratuite, daca vom descoperi ca Dumnezeu ne-a iubit infinit pentru a ne face capabili sa iubim ca El, fara masura. Cum spune sfântul Ioan: "Iubitilor, sa ne iubim unii pe altii pentru ca iubirea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si-l cunoaste pe Dumnezeu. Cine nu iubeste nu l-a cunoscut pe Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este iubire. […] În aceasta consta iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit si l-a trimis pe Fiul sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Iubitilor, daca Dumnezeu ne-a iubit astfel, si noi trebuie sa ne iubim unii pe altii" (1In 4,7-11).
Dupa ce v-am explicat în mod foarte rezumativ cum exercita Domnul milostivirea sa fata de noi, as vrea sa va sugerez cum putem fi concret instrumente tot ale acestei milostiviri fata de aproapele nostru.
Îmi vine în minte episodul fericitului Piergiorgio Frassati. El spunea: "Isus ma viziteaza în fiecare dimineata în Împartasanie, eu îi restitui vizita în modul mizerabil în care pot, vizitându-i pe saraci". Piergiorgio era un tânar care a înteles ce anume însemna a avea o inima milostiva, sensibila fata de cei mai nevoiasi. Lor le dadea mult mai mult decât lucruri materiale; se dadea pe sine însusi, oferea timp, cuvinte, capacitate de ascultare. Îi slujea pe saraci cu mare discretie, nearatându-se niciodata. Traia realmente Evanghelia care spune: "Tu, însa, când dai de pomana, sa nu stie stânga ta ce face dreapta ta pentru ca pomana ta sa fie în ascuns si Tatal tau, care vede în ascuns, te va rasplati" (Mt 6,3-4). Gânditi-va ca el cu o zi înainte de moartea sa, grav bolnav, dadea dispozitii despre modul în care trebuiau ajutati prietenii sai lipsiti. La înmormântarea sa, rudele si prietenii au ramas uluiti datorita prezentei atâtor saraci necunoscuti de ei, care au fost urmati si ajutati de tânarul Piergiorgio.
Mie îmi place mereu sa asociez fericirile evanghelice cu capitolul 25 din Matei, când Isus ne prezinta faptele de milostenie si spune ca pe baza lor vom fi judecati. De aceea va invit sa redescoperiti faptele de milostenie trupeasca: a da de mâncare celor flamânzi, a da de baut celor însetati, a-i îmbraca pe cei goi, a-i primi pe cei straini, a-i asista pe bolnavi, a-i vizita pe cei închisi, a-i îngropa pe cei morti. Si sa nu uitam faptele de milostenie sufleteasca: a-i sfatui pe cei care se îndoiesc, a-i învata pe cei nestiutori, a-i avertiza pe pacatosi, a-i mângâia pe cei mâhniti, a ierta ofensele, a suporta cu rabdare persoanele deranjante, a-l ruga pe Dumnezeu pentru cei vii si pentru cei morti. Cum vedeti, milostivirea nu este "cumsecadenie", nici simplu sentimentalism. Aici este verificarea autenticitatii faptului de a fi discipoli ai lui Isus, a credibilitatii noastre ca si crestini în lumea de astazi.
Voua tinerilor, care sunteti foarte concreti, as vrea sa va propun pentru primele sapte luni din 2016 sa alegeti o fapta de milostenie trupeasca si una sufleteasca pe care s-o puneti în practica în fiecare luna. Lasati-va inspirati de rugaciunea sfintei Faustina, umila apostola a Divinei Îndurari în timpurile noastre:
"Ajuta-ma, o, Doamne, sa fac în asa fel încât […]
ochii mei sa fie milostivi, în asa fel încât eu sa nu nutresc niciodata suspiciuni si sa nu judec pe baza aparentelor exterioare, ci sa stiu sa percep ceea ce este frumos în sufletul aproapelui meu si sa-i fiu de ajutor […]
auzul meu sa fie milostiv, sa ma aplec asupra necesitatilor aproapelui meu, urechile mele sa nu fie indiferente la durerile si la gemetele aproapelui meu […]
limba mea sa fie milostiva si sa nu vorbeasca niciodata nefavorabil despre aproapele, ci sa aiba pentru fiecare o vorba de întarire si de iertare […]
mâinile mele sa fie milostive si pline de actiuni bune […]
picioarele mele sa fie milostive, în asa fel încât eu sa alerg în ajutorul aproapelui, învingând indolenta mea si oboseala mea […]
inima mea sa fie milostiva, în asa fel încât sa particip la toate suferintele aproapelui" (Jurnal, 163).
Mesajul Divinei Îndurari constituie asadar un program de viata foarte concret si exigent pentru ca implica fapte. Si una dintre faptele de milostenie cele mai evidente, dar probabil printre cele mai greu de pus în practica, este aceea de a ierta pe cel care ne-a ofensat, care ne-a facut rau, cei pe care-i consideram ca dusmani. "Cât de dificil pare de atâtea ori sa iertam! Si totusi, iertarea este instrumentul pus în mâinile noastre fragile pentru a ajunge la seninatatea inimii. A lasa sa cada supararea, mânia, violenta si razbunarea sunt conditii necesare pentru a trai fericiti" (Misericordiae vultus, 9).
Întâlnesc atâtia tineri care spun ca s-au saturat de aceasta lume asa de divizata, în care se ciocnesc sustinatori din factiuni diferite, exista atâtea razboaie si exista chiar cei care folosesc propria religie ca justificare pentru violenta. Trebuie sa-l imploram pe Domnul sa ne daruiasca harul de a fi milostivi cu acela care ne face rau. Ca Isus care pe cruce se ruga pentru cei care l-au rastignit: "Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac" (Lc 23,34). Singura cale pentru a învinge raul este milostivirea. Dreptatea este necesara, si cât de mult, dar singura nu e suficienta. Dreptatea si milostivirea trebuie sa mearga împreuna. Cât as vrea ca sa ne unim toti într-o rugaciune corala, din adâncul inimilor noastre, implorând ca Domnul sa aiba mila de noi si de lumea întreaga!
4. Cracovia ne asteapta!
Lipsesc putine luni pâna la întâlnirea noastra în Polonia. Cracovia, orasul sfântului Ioan Paul al II-lea si al sfintei Faustina Kowalska, ne asteapta cu bratele si inima deschise. Cred ca Providenta Divina ne-a condus sa celebram Jubileul Tinerilor chiar acolo, unde au trait acesti doi mari apostoli ai milostivirii din timpurile noastre. Ioan Paul al II-lea a intuit ca acesta era timpul milostivirii. La începutul pontificatului sau a scris enciclica Dives in misericordia. În Anul Sfânt 2000 a canonizat-o pe sora Faustina, instituind si Sarbatoarea Divinei Îndurari, în a doua duminica a Pastelui. Si în 2002 a inaugurat personal la Cracovia sanctuarul lui Isus Milostiv, încredintând lumea Îndurarii Divine si dorind ca acest mesaj sa ajunga la toti locuitorii pamântului si sa umple inimile de speranta: "Trebuie aprinsa aceasta scânteie a harului lui Dumnezeu. Trebuie transmis lumii acest foc al milostivirii. În milostivirea lui Dumnezeu lumea va gasi pacea si omul fericirea!" (Omilia pentru dedicarea sanctuarului Îndurarii Divine la Cracovia, 17 august 2002).
Preaiubiti tineri, Isus milostiv, reprezentat în efigia venerata de poporul lui Dumnezeu în sanctuarul din Cracovia dedicat lui, va asteapta. El are încredere în voi si conteaza pe voi! Are atâtea lucruri importante de spus fiecaruia si fiecareia dintre voi… Nu va fie frica sa va îndreptati spre ochii sai plini de iubire infinita fata de voi si lasati ca sa ajunga la voi privirea sa milostiva, gata sa ierte orice pacat al vostru, o privire capabila sa schimbe viata voastra si sa vindece ranile sufletelor voastre, o privire care satura setea profunda care locuieste în inimile voastre tinere: sete de iubire, de pace, de bucurie si de fericire adevarata. Veniti la El si nu va fie frica! Veniti pentru a-i spune din adâncul inimilor voastre: "Isuse, ma încred în tine!". Lasati-va atinsi de milostivirea sa fara limite pentru a deveni la rândul vostru apostoli ai milostivirii prin fapte, cuvinte si rugaciune, în lumea noastra ranita de egoism, de ura si de atâta disperare.
Duceti flacara iubirii milostive a lui Cristos – despre care a vorbit sfântul Ioan Paul al II-lea – în locurile vietii voastre zilnice si pâna la marginile pamântului. În aceasta misiune, eu va însotesc cu urarile mele si rugaciunile mele, va încredintez pe toti Fecioarei Maria, Mama Milostivirii, în aceasta ultima bucata a drumului de pregatire spirituala pentru apropiata ZMT de la Cracovia si va binecuvântez pe toti din inima.
Din Vatican, 15 august 2015
Solemnitatea Ridicarii la cer a Sfintei Fecioare Maria

Franciscus

Sursa:http://www.ercis.ro