„«Orice dauna adusa mediului este o dauna adusa întregii omeniri; o solutionare viabila a schimbarilor climatice nu poate face abstractie de milioanele de oameni saraci care sunt cei mai vulnerabili; razboaiele sunt o negare a drepturilor omului si o agresiune la adresa mediului; exista limite etice naturale peste care omul nu are voie sa treaca; ecologia mediului are nevoie de ecologia umana si de diferenta dintre barbat si femeie; libertatea religioasa si o baza materiala elementara sunt indispensabile pentru reusita Agendei ONU pentru o dezvoltare durabila. Constructia casei comune a omenirii presupune respectarea naturii create si a vietii umane, sacra în toate fazele ei».
Cu un discurs amplu, întrerupt de zeci de ori de aplauze, Papa Francisc s-a adresat vineri, 25 septembrie 2015, membrilor celei de-a 70-a Adunari Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, printre care se afla si presedintele României, Klaus Iohannis. Interventia Suveranului Pontif la sediul ONU din New York a avut loc în contextul calatoriei sale apostolice în Statele Unite ale Americii, de la 22 la 27 septembrie, cu ocazia Întâlnirii mondiale a familiilor de la Philadelphia.
Pontiful a ajuns la sediul ONU în jurul orei locale 8.30, fiind întâmpinat de secretarul general, Ban Ki-moon, cu care a avut ulterior un colocviu privat. Dupa salutul adresat staff-ului si personalului ONU, papa Francisc a avut o serie de întrevederi succesive cu presedintele celei de-a 70-a Adunari Generale ONU, danezul Mogens Lykketoft, cu presedintele precedentei Adunari Generale, ugandezul Kahamba Kutesa, si cu presedintele prin rotatie al Consiliului de Securitate ONU, rusul Vitaly Churkin.
În amplul sau discurs prezentat în spaniola de la tribuna ONU, Pontiful de origine argentiniana a elogiat rolul Natiunilor Unite în contextul crizelor internationale, a subliniat împlinirea a 50 de ani de la vizita efectuata la sediul ONU de predecesorul sau Paul al VI-lea si a mentionat vizitele lui Ioan Paul al II-lea (1979 si 1995) si Benedict al XVI-lea (2008).
Papa Francisc, al patrulea pontif în vizita la ONU, a criticat în acelasi timp mecanismele financiare internationale, a pledat pentru ocrotirea mediului în contextul ”Agendei 2030 pentru dezvoltare sustenabila” si a cerut garantarea libertatii religioase a minoritatilor, în special a crestinilor afectati de conflictele armate. În acelasi timp, Pontiful a sustinut existenta unui ”drept al mediului” si a manifestat sustinerea sa pentru reusita Agendei 2030 si a Conferintei despre mediu de la Paris.
Mecanisme de limitare a puterii
Suveranul Pontif a subliniat ca cei 70 de ani de activitate ai Organizatiei Natiunilor Unite, ”dincolo de ceea ce s-a realizat, dovedesc ca reforma si adaptarea la timpuri sunt mereu necesare pe parcursul catre obiectivul final, acela de a acorda tuturor tarilor, fara exceptie, o participare si o influenta reala si echitabila în decizii. Necesitatea unei mai mari echitati este valabila în mod special pentru institutiile cu o capacitate executiva efectiva, precum Consiliul de Securitate, Organismele financiare si grupurile sau mecanismele înfiintate în mod specific pentru a înfrunta crizele economice. Aceasta va ajuta la limitarea oricarei forme de abuz sau camata, mai ales fata de tarile în curs de dezvoltare. Organizatiile internationale trebuie sa vegheze la dezvoltarea sustenabila a tarilor si sa evite supunerea sufocanta a acestor tari unor sisteme de credit care, departe de a promova progresul lor, supun populatiile la mecanisme de si mai mare saracie, exclusiune si dependenta”.
Ocrotirea mediului si excluziunea sociala
Pontiful a remarcat importanta dreptului în actualul context international pornind de la premisa ca ”dreptatea este o cerinta indispensabila pentru realizarea idealului de fraternitate universala. În acest context, este oportun a aminti ca limitarea puterii este o idee implicita a conceptului de drept. A da fiecaruia ceea ce este al sau, dupa definitia clasica a dreptului, înseamna ca nici un individ sau grup uman nu se poate considera atotputernic ori autorizat sa încalce demnitatea si drepturile altor persoane sau altor grupuri sociale. Distribuirea de fapt a puterii (politica, economica, militara, tehnologica, etc.) între o pluralitate de subiecti si crearea unui sistem juridic de reglementare a revendicarilor si intereselor, realizeaza limitarea puterii. Astazi, panoramica internationala ne prezinta, cu toate acestea, multe false drepturi si, în acelasi timp, ample sectoare fara protectie, victime mai degraba ale unui exercitiu gresit al puterii: mediul natural si vasta lume a femeilor si barbatilor exclusi. Sunt doua sectoare strâns legate între ele, pe care relatiile politice si economice dominante le-au transformat în elemente fragile ale realitatii. De aceea, e necesar a afirma cu tarie drepturile lor, consolidând protectia mediului si punând capat excluziunii”.
Existenta unui ”drept al mediului”
”Mai întâi de toate, a spus papa Francisc, e necesar sa se afirme ca exista un «drept al mediului» din doua motive. În primul rând, ca fiinte umane facem parte din mediu. Traim în comuniune cu acesta, pentru ca mediul însusi comporta limite etice pe care activitatea umana trebuie sa le recunoasca si sa le respecte. Omul, chiar si când este înzestrat cu «capacitati fara precedent» care «arata o particularitate care merge dincolo de domeniul fizic si biologic» (enc. Laudato si, 81), este în acelasi timp o portiune a acestui mediu. Are un trup format din elemente fizice, chimice si biologice, si poate supravietui si se poate dezvolta daca mediul ecologic îi este prielnic. Orice dauna adusa mediului, de aceea, este o dauna adusa umanitatii. În al doilea rând, pentru ca fiecare creatura, mai ales fiintele vii, are o valoare în sine, de existenta, de viata, de frumusete si de interdependenta cu celelalte creaturi. Noi, crestinii, împreuna cu celelalte religii monoteiste, credem ca universul provine dintr-o decizie de iubire a Creatorului, care îi permite omului sa se foloseasca în spirit de respect fata de creatie pentru binele semenilor sai si pentru slava Creatorului, fara sa faca abuz si cu atât mai putin fiind autorizat sa o distruga. Pentru toate credintele religioase, mediul este un bun fundamental (cf ibid., 81).
Papa Francisc a scos în evidenta mai departe, cu o subliniere tipica magisteriului sau, insuficienta abordarii chestiunilor de mediu în mod izolat, acestea fiind în strânsa legatura cu existenta zilnica a milioane de persoane. Mediul înconjurator aduce întotdeauna în atentie chestiunea exclusiunii sociale. ”Abuzul si distrugerea mediului – a afirmat Pontiful – sunt asociate, în acelasi timp, cu un proces de excluziune imposibil de oprit. Într-adevar, lacomia egoista de putere si de bunastare materiala conduce atât la a abuza de mijloacele materiale disponibile cât si la excluderea celor slabi si a celor mai putin capabili, fie pentru faptul ca au capacitati diferite (purtatori de handicap), fie pentru ca sunt lipsiti de cunostintele si instrumentele tehnice adecvate sau dispun de o insuficienta capacitate de decizie politica. Excluziunea economica si sociala este o negare totala a fraternitatii umane si un atentat foarte grav pe planul drepturilor omului si al mediului. Cei mai saraci sunt cei care sufera mai mult aceste atentate din trei motive grave: sunt eliminati de societate, sunt în acelasi timp obligati sa traiasca din gunoaie si trebuie sa sufere pe nedrept consecintele abuzului asupra mediului. Aceste fenomene constituie astazi «cultura rebutului» atât de raspândita si atât de consolidata în mod inconstient”.
”Aceasta situatie dramatica de excluziune si inechitate, cu urmarile ei evidente, ma fac sa iau act, împreuna cu întregul popor crestin, si de raspunderea mea grava în aceasta privinta, drept care îmi înalt glasul, împreuna cu toti cei care aspira spre solutii urgente si eficace. Adoptarea «Agendei 2030 pentru dezvoltare durabila» la Summit-ul mondial care începe chiar astazi este un important semn de speranta. Nutresc încrederea ca si la Conferinta de la Paris despre schimbarile climatice se va ajunge la acorduri fundamentale si efective”.
Dreptul cere o vointa constanta si perpetua
Cu toate acestea, angajamentele luate în mod solemn nu sunt suficiente, este nevoie de ”o vointa constanta si permanenta”, dupa cum spune dictonul din vechime: ”iustitia est constans et perpetua voluntas ius suum cuique tribuendi”. Omenirea cere cu tarie de la toti guvernantii ”o vointa efectiva, practica, constanta, facuta din pasi concreti si masuri imediate, pentru a prezerva si ameliora mediul natural si a învinge cât mai devreme fenomenul excluziunii sociale si economice, cu urmarile lui triste de trafic cu fiinte umane, comertul cu organe si tesuturi umane, exploatarea sexuala a copiilor si fetitelor, munca de sclav, inclusiv prostitutia, traficul de droguri si de arme, terorismul si criminalitatea internationala organizata. Proportiile mari ale acestor situatii si numarul atât de mare al vietilor nevinovate afectate, încât trebuie sa evitam orice ispita de a cadea într-un nominalism declamator cu efect linistitor asupra constiintelor. Trebuie sa avem grija ca institutiile noastre sa fie eficiente cu adevarat în combaterea tuturor acestor flageluri”. Pontiful a îndemnat responsabilii din domeniul politic si economic sa nu piarda niciodata din vedere ca actiunea lor este cu adevarat eficienta ”numai când este înteleasa ca o activitate de prudenta, calauzita de un concept peren de dreptate si care tine cont întotdeauna ca, mai înainte si dincolo de planuri si programe, se afla femei si barbati în carne si oase, egali guvernantilor, care traiesc, lupta si sufera, si ca de multe ori se vad obligati sa traiasca în mizerie, privati de orice drept”.
Cei saraci, ajutati sa devina protagonisti ai propriului destin
Dar pentru ca aceste persoane sa scape de saracia extrema, e necesar sa fie pusi în conditia de a fi ei însisi ”protagonisti demni ai propriului destin”: ”dezvoltarea umana integrala si exercitiul deplin al demnitatii umane nu pot fi impuse. Trebuie sa fie construite si realizate de fiecare, de fiecare familie, în comuniune cu celelalte fiinte umane si într-o justa relatie cu toate mediile în care se dezvolta socialitatea umana – prieteni, comunitati, sate si comune, scoli, întreprinderi si sindicate, provincii, natiuni, etc. Aceasta presupune si cere dreptul la instructiune – inclusiv pentru fetite (excluse în unele locuri) – care se asigura în primul rând respectând si întarind dreptul primar al familiilor de a educa si dreptul Bisericilor si al celorlalte grupari sociale de a sprijini si colabora cu familiile în educatia fiicelor si a fiilor lor. Educatia astfel înteleasa este baza pentru realizarea «Agendei 2030» si pentru asanarea mediului. La rândul lor, ”guvernantii trebuie sa faca tot posibilul pentru ca toti sa dispuna de o baza minima materiala si spirituala pentru a face efectiva demnitatea lor si pentru a forma si mentine o familie, care este celula primara a oricarei dezvoltari integrale. Acest minimum absolut, la nivel material are trei cuvinte: casa, munca si pamântul; si unul singur la nivel spiritual: libertatea spiritului, care cuprinde libertatea religioasa, dreptul la educatie si celelalte drepturi individuale”.
Pentru toate aceste motive, masura si indicatorul cel mai simplu si potrivit al îndeplinirii noii «Agende» de dezvoltare va fi accesul efectiv, practic si imediat, pentru toti, la bunurile materiale si spirituale indispensabile: o locuinta proprie, o munca demna si remunerata cum se cuvine, o alimentatie adecvata si apa potabila; libertate religioasa si, în general, libertatea spiritului si educatia. În acelasi timp, acesti piloni ai dezvoltarii umane integrale au un fundament comun, care este dreptul la viata si, într-un sens mai amplu, cel pe care am putea sa-l numim dreptul la existenta al însesi naturii umane”.
Ecologia mediului si ecologia umana
Pontiful a spus în cuvântul sau la Natiunile Unite ca ”împreuna cu distrugerea a unei mari parti a biodiversitatii, criza ecologica poate pune în pericol existenta însasi a speciei umane. Urmarile nefaste ale unei proaste guvernari iresponsabile a economiei mondiale, condusa numai de ambitia de câstig si de putere, trebuie sa constituie un apel la o reflectie severa despre om: «Omul nu se creeaza de unul singur. Este spirit si vointa, dar si natura» (Benedict XVI, Discurs la Parlamentul R. F. Germania, 22 septembrie 2011; citat în enc. Laudato si, nr. 6). Creatia se vede amenintata «acolo unde noi însine suntem ultima instanta (…). Si risipa creatiei începe acolo unde nu mai recunoastem nici o instanta deasupra noastra, dar ne vedem numai pe noi însine» (idem, Întâlnirea cu Clerul diecezei de Bolzano-Bressanone, 6 august 2008, citat în ibid.). De aceea – a continuat papa Francisc – ocrotirea mediului si lupta împotriva exclusiunii sociale cer recunoasterea unei legi morale înscrisa în însasi natura umana, care cuprinde deosebirea naturala între barbat si femeie si respectul absolut al vietii în toate fazele si dimensiunile ei. Fara recunoasterea unor limite etice naturale inviolabile si fara punerea imediata în practica a pilonilor dezvoltarii umane integrale, idealul de «a salva viitoarele generatii de flagelul razboiului» (Carta Natiunilor Unite, Preambul) si de «a promova progresul social si un nivel de viata mai ridicat în cadrul unei libertati mai mari» (ibid.), risca sa devina un miraj imposibil de ajuns sau, mai rau, cuvinte goale folosite ca pretext pentru tot felul de abuzuri si coruptie sau pentru a promova o colonizare ideologica prin impunerea unor modele si stiluri de viata anormale, straine de identitatea popoarelor si, în cele din urma, iresponsabile”.
Razboiul, negare a drepturilor si agresiune asupra mediului
”Razboiul este negarea tuturor drepturilor si o agresiune dramatica asupra mediului. Daca se vrea o autentica dezvoltare umana integrala pentru toti oamenii, e necesar sa continue fara încetare efortul de a evita razboiul între natiuni si între popoare”. În aceasta privinta Pontiful a spus ca este necesar sa se asigure ”stapânirea necontrastata a dreptului si recursul neîncetat la negocieri, la bunele oficii si la arbitraj, dupa cum propune Carta Natiunilor Unite, adevarata norma juridica fundamentala”. Aceasta arata, atât în Preambul cât si în primul articol, fundamentele constructiei juridice internationale: pacea, solutionarea pasnica a controverselor si dezvoltarea relatiilor amicale între natiuni. ”Într-un contrast puternic cu aceasta norma – a subliniat papa Francisc – este tendinta mereu prezenta a proliferarii armelor, în special a celor de distrugere în masa, cum pot fi cele nucleare. O etica si un drept bazate pe amenintarea distrugerii reciproce – si, potential, a întregii umanitati – sunt contradictorii si constituie o frauda fata de întreaga constructie a Natiunilor Unite, care ar deveni «Natiunile unite de frica si neîncredere». Este necesar a se angaja pentru o lume fara arme nucleare, aplicând pe deplin Tratatul de non-proliferare, în litera si în spirit, spre o interzicere totala a acestor instrumente”. Papa Francisc a salutat pozitiv recentul acord în privinta chestiunii nucleare într-o ”regiune sensibila din Asia si Orientul Mijlociu”, dovada a posibilitatilor bunei vointe politice si a dreptului, cultivate cu sinceritate, rabdare si constanta.
Persecutiile anticrestine si antireligioase
”În acest sens, nu lipsesc dovezi grave ale urmarilor negative provocate de interventii politice si militare necoordonate între membrii comunitatii internationale. De aceea, desi doresc sa nu fie nevoie, nu pot sa nu reiterez apelurile mele repetate în ce priveste situatia dureroasa din întregul Orient Mijlociu, din nordul Africii si din alte tari africane, unde crestinii, alaturi de alte grupuri culturale sau etnice si de acea parte a membrilor religiei majoritare care nu accepta sa fie atinsa de ura si nebunie, au fost constrânsi sa fie martori la distrugerea locurilor lor de cult, a patrimoniului lor cultural si religios, a caselor si bunurilor lor, si au fost pusi sa aleaga între a fugi sau a plati adeziunea la bine si la pace cu însasi viata lor sau cu sclavia. Aceste realitati trebuie sa constituie un serios apel la un examen de constiinta din partea celor raspunzatori pentru conducerea afacerilor internationale. Nu doar în cazurile de persecutie religioasa sau culturala, dar în orice situatie de conflict, precum în Ucraina, Siria, Irak, Libia, Sudanul de Sud si în regiunea Marilor Lacuri, mai înainte de interesele de parte, chiar si legitime, se afla chipuri concrete. În razboaie si conflicte se afla persoane, fratii si surorile noastre, barbati si femei, tineri si batrâni, copii si fetite care plâng, sufera si mor. Fiinte umane care devin material de rebut în timp ce nu se face altceva decât sa se enumere problemele, strategiile si discutiile”.
Suveranul Pontif a facut referinta în discursul sau la Scrisoarea trimisa în 9 august 2014 secretarului general ONU în care afirma ca ”întelegerea cea mai elementara a demnitatii umane (obliga) Comunitatea internationala, în particular prin normele si mecanismele dreptului international, sa faca tot posibilul pentru a opri si preveni ulterioare violente sistematice asupra minoritatilor etnice si religioase” si pentru a oferi protectie populatiilor nevinovate.
Alte forme de conflict
În partea finala a discursului sau, papa Francisc a mentionat alte forme de stari conflictuale care desi ”nu sunt explicitate întotdeauna, comporta în tacere moartea a milioane de persoane”. Dintre acestea, Pontiful a mentionat traficul de droguri care, prin natura sa, este însotit de traficul cu fiinte umane, spalarea banilor, traficul de arme, exploatarea minorilor si alte forme de coruptie. ”Coruptie care a patruns la diferite niveluri în viata sociala, politica, militara, artistica si religioasa, dând nastere, în multe cazuri, la o structura paralela care pune în pericol credibilitatea institutiilor noastre”.
Daca lumea contemporana, a spus papa Francisc la încheiere, experimenteaza o continua ”fragmentare sociala”, timpul de fata îndeamna generatia actuala sa aleaga actiuni care sa dea nastere unui nou dinamism în societate si care sa aduca roade în importante si pozitive evenimente istorice. ”Nu ne putem permite sa amânam anumite «agende» pe mai târziu. Viitorul ne cere decizii critice si globale în fata conflictelor mondiale care maresc numarul celor exclusi si al celor nevoiasi”.
Sacralitatea vietii umane si a naturii create
Constructia ”casei comune a tuturor oamenilor trebuie sa continue sa se înalte pe o justa întelegere a fraternitatii universale si pe respectarea sacralitatii fiecarei vieti omenesti, a fiecarui barbat si a fiecarei femei, a celor saraci, a celor batrâni, a copiilor, a celor bolnavi, a celor pe cale de a se naste, a somerilor, a celor abandonati, a celor care sunt considerati buni de eliminat, pentru ca sunt considerati nimic altceva decât numere dintr-o statistica sau alta. Casa comuna a tuturor oamenilor trebuie sa se construiasca si pe întelegerea unei anumite sacralitati a naturii create”.
Sursa:http://ro.radiovaticana.va