„Dupa cateheza precedentei audiente generale, dedicata sarbatorii în viata de familie, papa Francisc a continuat miercuri seria reflectiilor despre familie si a scos în evidenta chestiunea muncii, spunând ca atât viata de familie cât si munca fac parte din planul lui Dumnezeu. Ploile torentiale din cursul diminetii au pus la grea încercare miile de pelerini care au venit din lumea întreaga ca sa participe la audienta generala de miercuri, desfasurata nu în Piata Sfântul Petru ci în aula Paul al VI-lea.
Se spune de obicei, a remarcat Sfântul Parinte la cateheza, ca munca este necesara pentru întretinerea familiei, cresterea copiilor si asigurarea unei vieti demne pentru cei dragi. De aceea, cel mai frumos lucru care se poate spune despre o persoana serioasa si onesta este sa auzi spunându-se ca nu traieste pe spinarea altora si ca ”este un om muncitor”. În diferitele sale forme, începând cu treburile casei, munca are grija si de binele comun. Desigur, un asemenea stil de viata se învata mai întâi de toate în familie: ”familia educa în spiritul muncii prin exemplul parintilor, al tatalui si al mamei care lucreaza pentru binele familiei si al societatii”.
În Evanghelie – a continuat papa Francisc – Sfânta Familie din Nazaret apare ca o familie de muncitori si Isus însusi este numit «fiul lemnarului» (Mt 13,55) sau chiar «lemnarul» (Mc 6,3). Si Sfântul Paul nu va ezita sa-i avertizeze pe crestini: «Cine nu vrea sa munceasca, nici sa nu manânce» (2 Ts 3,10). În fond, aceasta este si o buna reteta pentru a slabi: Nu lucrezi? Nu manânci! Dar apostolul se refera în mod explicit la falsul spiritualism al unora care, de fapt, traiesc pe spinarea fratilor si surorilor «fara sa faca nimic» (2 Ts 3,11).
• «Efortul muncii si viata spiritului, în conceptia crestina, nu sunt nicidecum în contrast între ele. Este important sa întelegem acest lucru! Rugaciunea si munca pot si trebuie sa stea împreuna în armonie, dupa cum învata Sfântul Benedict. Lipsa muncii dauneaza si spiritului, dupa cum lipsa rugaciunii dauneaza si activitatii practice».
A munci este caracteristic persoanei umane, exprima demnitatea ei de fiinta creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. De aceea se spune ca munca este sacra. Din acest adevar decurge o urmare de mare importanta:
• «Gestiunea locurilor de munca este o mare responsabilitate umana si sociala, care nu poate fi lasata în mâinile câtorva sau descarcata pe seama unei ”piete” divinizate. A provoca pierderea de locuri de munca înseamna a cauza o mare paguba sociala. Ma întristez când vad ca nu este de munca, când vad oameni fara un loc de munca, care nu gasesc de munca si ca nu au demnitatea de a duce acasa o pâine. Si ma bucur foarte mult când vad guvernantii facând atâtea eforturi în favoarea muncii, pentru a gasi locuri de munca si pentru a cauta ca toti sa aiba de munca. Munca este sacra, munca da demnitate unei familii. Si trebuie sa ne rugam ca sa nu lipseasca munca într-o familie”.
Prin urmare, a reluat papa Francisc cateheza audientei generale, ”si munca, asemenea sarbatorii, face parte din planul lui Dumnezeu creatorul. În cartea Genezei, tema pamântului drept casa-gradina, încredintata grijii si muncii omului (2,8.15), este anticipata printr-un text foarte miscator: ”Când Domnul Dumnezeu a facut pamântul si cerul, nu era pe pamânt nicio planta a câmpului si nu rasarise iarba pe câmpie, pentru ca Domnul Dumnezeu nu daduse înca ploaie pe pamânt si nu era înca niciun om care sa lucreze pamântul. Un izvor iesea din pamânt si uda toata fata pamântului” (2,4b-6a).
• «Nu este romanticism, este revelatia lui Dumnezeu, iar noi avem responsabilitatea de a o întelege si de a o asimila pâna la capat. Enciclica Laudato si’, care propune o ecologie integrala, cuprinde si urmatorul mesaj: frumusetea pamântului si demnitatea muncii sunt facute ca sa fie unite. Pamântul devine frumos când este lucrat de om. Amândoua merg împreuna».
”Atunci când munca se desprinde de legamântul lui Dumnezeu cu barbatul si femeia – a spus Sfântul Parinte – când se separa de calitatile lor spirituale, când este luata ostatic de logica profitului singur si dispretuieste afectiunea vietii, înjosirea sufletului contagiaza totul: si aerul, apa, iarba, hrana… Viata civila se corupe si habitatul se distruge. Consecintele se abat mai ales asupra celor mai saraci si a familiilor mai sarace. Organizarea moderna a muncii arata uneori o tendinta periculoasa de a considera familia o piedica, o povara, o pasivitate, pentru productivitatea muncii. Dar sa ne întrebam: care productivitate? Si pentru cine? Asa zisul ”oras inteligent” este fara îndoiala bogat în servicii si în organizare, dar, de exemplu, este ostil fata de copii si batrâni”.
• ”Uneori, cel care planifica este interesat de gestiunea fortei de munca individuala, care trebuie asamblata si utilizata sau eliminata în functie de convenienta economica. Familia este un mare banc de încercare. Când organizarea muncii o tine ostatic, sau de-a dreptul îi împiedica drumul, atunci suntem siguri ca societatea umana a început sa lucreze împotriva ei”.
Familiile crestine, a încheiat Pontiful, primesc din aceasta conjunctura o mare provocare si o mare misiune. Ele aduc pe teren realitatile fundamentale din creatia lui Dumnezeu: identitatea si legatura omului si a femeii, nasterea fiilor, munca care domesticeste pamântul si face lumea locuibila. Pierderea acestor chestiuni fundamental este o afacere foarte serioasa si în casa comuna sunt deja prea multe crapaturi. Daca uneori asociatiile de familii pot fi comparate cu David în fata lui Goliat, sa nu uitam cum s-a sfârsit aceasta confruntare. ”Este nevoie de credinta si istetime: Dumnezeu sa ne ajute sa primim cu bucurie si speranta chemarea sa, în acest moment greu al istoriei, chemarea la munca pentru a da demnitate noua însine si familiei noastre”.
Dupa cateheza audientei generale, papa Francisc a salutat grupurile de pelerini din diferite tari. Adresându-se polonezilor, Sfântul Parinte a subliniat ca ”vacanta este o ocazie de odihna, pentru refacerea fortelor trupesti si sufletesti în vederea obligatiilor si îndatoririlor care ne asteapta, dar si pentru a medita la semnificatia muncii în viata noastra personala, familiala si sociala. Amintiti-va, de aceea, ca munca poate fi o cale de sfintenie, daca este îndeplinita ca o continuare a lucrarii creatoare a lui Dumnezeu si este o expresie a iubirii fata de ceilalti, mai ales fata de cei din propria familie”.
În fine, dorindu-le pelerinilor ca ”vizita la mormintele apostolilor sa creasca în toti simtul apartenentei la familia noastra, care este Biserica”, papa Francisc a mentionat ca în aceasta zi este amintit în calendarul roman Sfântul Ioan Eudes, preot. ”Devotiunea sa la Preasfintele Inimi a lui Isus si a Mariei – a spus Pontiful – sa va învete pe voi, dragi tineri, necesitatea mijlocirii lor pe drumul spiritual; sa va încurajeze pe voi, dragi bolnavi, sa înfruntati cu credinta ceasurile de suferinta si sa va stimuleze pe voi, dragi soti recent casatoriti, sa educati cu iubire copiii pe care Domnul va binevoi sa vi-i daruiasca!”.
Primiti la încheiere si Binecuvântarea Apostolica a papei Francisc, invocata la încheierea audientei generale, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toti cei care o primesc în spirit de credinta.
Sursa:http://ro.radiovaticana.va
