„Între istoricii ecleziastici de odinioara, numele lui Bunyitay Vincze (1837-1915) ocupa un loc special, nu doar în istoriografia maghiara ci si în cea româneasca. Meritele lui, pe tarâmul stiintei istorice, sunt legate de scoaterea la lumina a datelor privitoare la trecutul Oradiei si al Bihorului, atât al institutiilor bisericesti romano-catolice (Episcopia si Capitlul) cât si la celor românesti (ortodoxa si greco-catolica).
La 26 martie 1915, Bunyitay Vincze, eruditul si studiosul prelat romano-catolic trecea la cele vesnice, fiind înmormântat în cimitirul Olosig.
Din biografia sa se desprinde cu usurinta o viata pe care si-a dedidat-o slujirii Bisericii si stiintei istorice. S-a nascut la 11 ianuarie 1837 în Satoraljaújhelyen (comitatul Zemplen) în nord-estul Ungariei. Studiile gimnaziale le începe la Kosice si le finalizeaza la Eger, urmând apoi studiile de teologie la Eger. A fost sfiintit preot în Dieceza romano-catolica de Oradea în anul 1860, fiind numit vice-paroh în Oradea, apoi paroh în Sâniob si în Belfir. De la vârsta de 35 de ani s-a preocupat cu strângerea datelor istorice, si pentru a-i usura munca de cercetare, episcopul l-a numit bibliotecar episcopal. A cercetat prin arhivele din tara si strainatate, opera si prestigiul sau îmbogatindu-se substantial. Ajunge astfel prelat papal, canonic si pe patul de moarte, a primit chiar numirea de episcop.
Prima sa lucrare de istorie intitulata „Manastiri necunoscute” (aparuta la Strigoniu în 1880) l-a consacrat ca si cercetator. De numele sau se leaga multe lucrari valoroase de istorie, opera lui de capatâi, fiind „Istoria Diecezei de Oradea” (tiparita în trei volume 1883-1884, volumul al patrulea fiind aparut postum la Debretin în 1935).
Odata cu tiparirea lucrarii „Românii din Bihor si unirea religioasa” (Budapesta, 1889) Bunyitay Vincze s-a preocupat si de natiunea româna, temeinicia si acribia-i caracteristica fiind o piatra de hotar în redarea si interpretarea documentelor de arhiva privitoare la românii de pe teritoriul Bihorului si la cel mai important pas facut pentru refacerea unitatii bisericesti. În prefata cartii sale, istoricul maghiar mentiona urmatoarele: „Înfiintarea Episcopiei românesti greco-catolice de Oradea s-a datorat Împaratesei Maria Tereza ca atributiune monarhica apostolica, acest fapt fiind de o importanta deosebita. Nu doar ca si institutie bisericeasca, ci si ca un bastion de educatie si nationalitate.”
În a doua parte a vietii, Bunyitay Vincze s-a dedicat operelor de caritate. A daruit 20.000 de coroane la înfiintarea fundatiei „Bunyitay” si 200 de coroane pentru muzeul oradean. Însa, principal sau demers s-a orientat spre ajutorarea comunitatilor din comitat. În 1903 a finantat construirea unui orfelinat în Belfir, administrat de calugaritele vincetine. În acest scop a înfiintat o fundatie donând 2000 de coroane pentru sustinerea cladirii, 28.000 pentru sustinerea calugaritelor si 4000 de coroane pentru orfani. Tot în Belfir a construit o scoala, fiind cel mai mare binefacator al acestei comunitati. Cea mai mare realizare a sa a fost construirea bisericii din Újiráz (Hajdu-Bihor,Ungaria) pe care a împodobit-o cu motive populare maghiare, donatia sa fiind de 100.000 de coroane.
*
La centenarul nasterii sale, Biblioteca Judeteana „Gheorghe Sincai” Bihor, va invita sa luati parte la o expozitie documentara comemorativa care va fi vernisata, joi, 26 martie 2015 ora 17.00 în sala mare a Bibliotecii (parter).