„

13 ian. 1873 – 25 ian. 1935

„În loc a se striga nepolitic, antinational si fara recunostinta contra Bisericii blajene, mai bine am lua învatatura de la dânsa”.

Nicolae Iorga

La 80 de ani de la stingerea din viata a Mitropoltului Vasile Suciu, considerat al treilea „întemeietor” al Blajului, dupa Inocentiu Micu-Klein si Mitropolitul Ioan Vancea, gândul si inima ne îndeamna sa-l cautam în amintire ca pe unul dintre cei mai mari oameni ai Bisericii noastre. Coplesit de asa o personalitate, Nicolae Iorga îl numea „Vasile Voda”…
A condus destinele Bisericii noastre timp de 15 ani…Cu respect si recunostinta ne plecam în fata Mitropolitului…Dar în acelasi timp si în fata Preotului care a fost…
Vasile Suciu va ramâne pentru totdeauna „Parintele” care stia sa linisteasa cele mai tainice framântari ale sufletului, stia si calea prin care se depaseau situatiile personale ca sa se atinga binele la scara sociala pe un timp incalculabil. Astfel, ctitorind „Institutul Recunostintei” – cu toate profilurile de scoli pentru instruirea si educatia fetelor, Mitropolitul avea în vedere imaginea unei societati în care sotia si mama urmau sa aiba un rol esential în formarea moralei crestine.
S-a nascut la 13 ianuarie 1873 în comuna Copacel-Fagaras. A urmat „Gimnaziul” din Blaj si Teologia la „Colegiul Urban de Propaganda Fide” din Roma. Tot la Roma, în 1895, a fost hirotonit preot celib. Profesorii sai i-au remarcat profunzimea credintei, inteligenta deosebita si dragostea pentru studiu.
S-a înapoiat la Blaj cu doua doctorate, în Filozofie (1894) si Teologie (1898).
Foarte apreciat de Mitropolitul Victor Mihalyi de Apsa (1893-1918), acesta îi încredinteaza mai multe responsabilitati. Il numeste profesor de teologie la „Seminarul Teologic”, catehet la „Preparandie” si bibliotecar la „Biblioteca Arhidiecezana”. Multumit de seriozitatea cu care îsi îndeplinea obligatiile, în 1910 sustine alegerea de canonic a tânarului preot. La moartea Mitropolitului, în ianuarie 1918, Vasile Suciu a fost ales Vicar Capitular, ca în ultimul an al Primului Razboi Mondial sa i se dea administrarea interimara a Bisericii Unite cu Roma.
La 9 mai 1918 sinodul de la Blaj îl alege Mitropolit, fiind primul plasat prin numarul de voturi – lista mai avea înscrise numele Episcopului Iuliu Hossu al Episcopiei de Gherla si pe cel al Episcopului Lugojului, Valeriu Traian Frentiu. Hirotonirea ca Arhiereu de Alba Iulia si Fagaras a avut loc în 1920, iar numirea oficiala ca Mitropolit a dat-o Regele Ferdinand.
Vasile Suciu a avut rol activ în organizarea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, în cadrul careia s-a proclamat Unirea Transilvaniei cu România; patriotismul adevarat si jertfa erau în spiritul Blajului.
Mitropolitul Vasile Suciu va fi întotdeauna model de credinta, de iubire si de devotement fata de Biserica Româna Unita cu Roma. Limpezimea cu care si-a cristalizat în suflet credinta a fost aceeasi de-a lungul tuturor anilor. A trait o viata sufleteasca foarte echilibrata, indiferent de împrejurari; rugaciunea si Sf.Euharistie i-au fost„pâinea zilnica”, izvorul puterii sale sufletesti. A fost foarte bolnav înspre sfârsitul vietii, suferea de ateroscleroza si diabet, ceea ce a dus la amputarea unui picior, dar nimic din toata aceasta suferinta nu s-a facut simtita în neobosita munca a Mitropolitului…Si a continuat sa lucreze pâna la sfârsit…„Rar suflet atât de împacat cu sine si cu hotarârile Providentei”, spuneau cei ce l-au cunoscut. Noi, cei de azi, spunem ca si Papa Benedict al XVI-lea: „Boala si durerea pot fi interpretate ca vizite ale lui Dumnezeu, o modalitate prin care El poate sa vina la noi, sa ne fie aproape…”
Mitropolitul a fost un îndrumator spiritual permanent al preotilor. A pus un pret deosebit pe organizarea Exercitiilor spirituale ale acestora, straduindu-se sa le aduca în zilele de reculegere pe cei mai de seama preoti-predicatori. Meditatiile prezentate au fost publicate sub titlul „Stiinta mântuirii de veci”.
Remarcabil om de cultura umanista si teolog, a scris opere de specialitate cu valoare actuala: „Teologia dogmatica fundamentala, „Teologia dogmatica speciala”, „Principiile morale sau etice ale religiunii crestine pentru scoalele medii si pedagogice” etc. A fost preocupat de presa Blajului, fiind redactor al „Unirii”si colaborator al „Culturii crestine”.
Cum era firesc, gândirea Mitropolitului îmbratisa întreaga Biserica– persoanele consacrate si laicii–, în dorinta de a face traita frumos credinta si cunoscuta Biserica Greco-Catolica. La 2 februarie 1921 a creat „Congregatia Surorilor Maicii Domnului”, carora le-a încredintat un orfelinat si educatia elevelor din scolile Blajului, la început, apoi, la Cluj, si pe cea a studentelor greco-catolice.
În 1927, sub coordonarea Mitropolitului se organizeaza si în România Actiunea Catolica, sub denumirea AGRU – Asociatia Generala a Românilor Uniti, Asociatie care doar în câtiva ani ajunge sa existe în aproape toate parohiile Bisericii noastre, implicând puternic laicatul greco-catolic pe plan spiritual, cultural si civic.
Timpul pastoririi Mitropolitului Vasile Suciu se remarca prin însemnate realizari spirituale si materiale în Biserica noastra: în 1927 a fost încheiat Concordatul cu Sfântul Scaun, în 1930 a reusit sa obtina înfiintarea Episcopiei Române Unite de Maramures. În toata aceasta perioada a avut în atentie Vicariatul Greco-Catolic de Bucuresti, iar la Cluj , prin Sfântul Scaun s-a obtinut Biserica Minoritilor si s-a ridicat „Academia Teologica Unita”, unde azi functioneaza Academia de Muzica „Gheorghe Dima”. Episcopia Româna Unita cu Roma de Cluj-Gherla avea în fruntea ei pe viitorul Cardinal, Martir si Sfânt Iuliu Hossu… O privire asupra Diecezelor de atunci ne spune mult: toate aveau Episcopi pe viitorii Martiri si Sfinti !!!
Un loc cu totul deosebit pentru Mitropolitul Vasile Suciu îl aveau scolile noastre confesionale – Florile darurilor. A continuat sa ridice scoli la Blaj: pentru baieti, „Liceul Comercial” si „Scoala Normala”, iar pentru fete, „ Institutul Recunostintei”- liceu teoretic, liceu comercial si industrial, scoala normala, scoala de menaj si scoala de aplicatie. Impunatorul edificiu s-a construit cu ajutor primit de la Papa Pius al XI-lea si prin donatiile obtinute de la fostii elevi ai Blajului.
Cu gândul la teologii nostri de la Roma, Mitropolitul Vasile Suciu a sfintit piatra de temelie a Colegiului „Pio Romeno”.
Cunoscându-l si pretuindu-l, în Mitropolit Nicolae Iorga a vazut „o figura de sfânt si de ostas…” Nu suntem noi cei care hotarâm ce este…Daca încercam sa o facem, ne oprim la preotul plin de sfintenie, care a trait o viata austera, modesta si de rara simplitate…La Mitropolie, în toti anii a avut un singur ajutor…Acum suntem însa la un impas: asa erau toti preotii nostri! Vasile Suciu a fost unul dintre cei multi, el nu si-a facut decât datoria, o datorie din iubire fata de Cristos si Biserica Sa…
La 25 ianuarie 1935, Mitropolitul Vasile Suciu s-a stins din viata…Cu timpul, deplasarea fiindu-i dificila, mergea cu o trasura acolo unde obligatiile îl chemau…In viata, poate cel mai frumos gest de recunostinta l-a primit de la elevii din Blaj. Acestia, când trecea trasura cu Mitropolitul, ridicau „tipaii”( pâinea data gratuit de Mitropolie), cu ambele mâini, deasupra capului, iar el, Preotul si Mitropolitul, primea zâmbind si fericit dragostea lor…
Un gând de multumire, dorinta de a cunoaste viata si jertfa Mitropolitului Vasile Suciu si o rugaciune…
„Cu sfintii odihneste, Cristoase, sufletul adormitului servului Tau…”