Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare,

care va fi pentru tot poporul. (Lc 2, 10)

Dragi credinciosi,
Nasterea Domnului nostru Isus Cristos aduce în fiecare casa si în fiecare persoana bucuria sfânta a Craciunului. „Bucuria evangheliei umple inima si viata celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasa mântuiti de El sunt eliberati de pacat, de tristete, de golul interior, de izolare. Cu Isus Cristos mereu se naste si se renaste bucuria” (1). Sufletul omului este mai bun, inima mai iertatoare, îngerii vin si pacea domneste. Aceste momente le-am trait pe când eram copii dar si acum, la acest ceas târziu al istoriei, simtim ca Domnul vine cu aceeasi buna mireasma spirituala, cu aceeasi lumina lina de sarbatoare pentru tot omul. Nasterea Domnului reprezinta si pentru Tara, pentru Tara noastra, un moment de bucurie si de încredere, de demnitate si de speranta, de aducere aminte si de propuneri pentru viitor, pentru ziua de mâine.
Cristos se naste, este ceasul bucuriei si ne amintim ca îngerul Gavril îi spune Mariei: „Bucura-te!” (Lc 1,28); de bucurie a saltat pruncul în sânul Elisabetei când a vizitat-o Maria (cf. Lc 1,41); de bucurie în credinta de Dumnezeu a tresaltat spiritul Mariei (Lc 1,47); plin de bucurie era Ioan Botezatorul când îl vestea pe Cel care trebuia sa vina (In 3,29); si, de bucurie în Spiritul Sfânt a tresaltat si Domnul (Lc 10,21). Isus Cristos se naste în lume ca sa ne aduca bucuria (cf. In 15,11), vine pentru ca aceasta bucurie sa ramâna si nimeni sa nu o ia de la noi (cf. In 16,22) iar noi, „plini de bucurie” (cf. Fapte 13,52), de bucuria Nasterii Domnului suntem chemati sa o transmitem altora (cf. Fapte 8,8) (2). Bucurati-va dragi credinciosi: Domnul ne aduce astazi pacea si bunaînvoire, încrederea si libertatea fiilor lui Dumnezeu, taria si curajul de a ne pastra credinta!

Dragii mei,
În acest spirit al bucuriei Îngerul le spune pastorilor: „nu va temeti. … vi s-a nascut azi Mântuitor, care este Cristos Domnul” (Lc 2, 10-11)! Va îndemn si eu împreuna cu îngerii dar si cu Sfântul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea: „nu va temeti sa-l primiti pe Cristos si sa acceptati puterea Sa! Deschideti larg portile inimilor voastre lui Cristos” (3)! Precum în urma cu 2000 de ani Domnul a venit într-o pestera, tot asa a venit si în urma cu 25 de ani când, prin jertfa tinerilor, ne-am dobândit libertatea si demnitatea si, tot astfel Domnul vine si astazi. Cristos Domnul „stie ce este în sufletul omului!” Domnul a stiut bine ce a fost în inima pastorilor dar a stiut si ce a fost în sufletul celor trei Crai de la rasarit când le-a primit darurile, precum a stiut bine si ce a fost în inima tinerilor din preajma Craciunului anului 1989 care i-au oferit alte daruri: sufletul, inima si viata lor.
Au trecut, dragi credinciosi, 25 de ani de la caderea zidului Berlinului, a „cortinei de fier”, de la caderea comunismului si în tara noastra. Ei, tinerii de la Timisoara sau Bucuresti, de la Sibiu sau Brasov de la Iasi sau Oradea l-au întâmpinat pe Mântuitorul cu jertfa lor, nu le-a fost frica deoarece stiau ca viata lor se împletea cu bucuria Nasterii Domnului. Da, nu le-a fost frica! În bucuria si taria lor de caracter noi ne traim astazi libertatea; în bucuria si daruirea lor noi astazi putem propovadui Evanghelia; în bucuria si jertfa lor astazi noi traim Craciunul.

Dragi credinciosi,
Domnul vine! Din pacate, în locurile unde s-a nascut, a copilarit si si-a împlinit sacra sa misiune Isus nu este pace. Pe acele meleaguri unde odata „îngerii cântau iar pastorii laudau si preamareau pe Dumnezeu” (cf. Lc 2,14-20), în Tara Sfânta, domnesc prea multe ideologii si ambitii omenesti care atenteaza la siguranta si libertatea persoanei umane. În Noaptea Sfânta de Craciun suntem chemati sa fim uniti în rugaciune si în sfânt colind cu toti cei care trec prin grele încercari în Tara Sfânta dar si în Siria, Irak, Nigeria, Sudan sau Ucraina, pentru pace si buna întelegere între oameni si natiuni, între familii si popoare.
Dragii mei, „fiti cu mintea întreaga si privegheati în rugaciuni. … dar, mai presus de toate, sa aveti o dragoste statornica între voi” (1Pt 4,7-8): raspundeti raului cu binele, neîncrederii cu speranta, dezolarii cu credinta, razbunarilor cu iubirea (cf. Lc 6,35). Noi, cei care am primit bucuria, noi cei care l-am primit pe Isus în viata noastra, trebuie sa-l oferim si altora, sa daruim bucuria aceasta neasemuita si celor care înseteaza dupa ea pentru ca: „noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul; … iar noi am cunoscut si am crezut iubirea” (cf. 1 Ioan 4, 14-16) (4). Uniti cu Isus, cautam ceea ce el cauta, iubim ceea ce el iubeste. În fond, ceea ce cautam este slava Tatalui, traim si actionam „spre lauda gloriei harului sau” (Ef 1,6) (5).

Dragi credinciosi,
Vedem ca Isus se naste într-o lume în care singuratatea persoanei umane devine o constanta, în care parca uitam sa ne povestim lucrarile Luminii unii altora, în care foarte multi tineri români, dar nu doar români si nu doar tineri, sunt la munca prin Europa sau prin lumea larga, într-o lume în care avem tot mai multi copii ramasi singuri, fara parinti, cu bunicii sau cu neamurile, într-o lume în care numarul celor saraci devine tot mai mare. Este o realitate pe care nu putem sa o ascundem, pentru ca ea aduce atâta suferinta si neliniste, încât, de la un punct încolo, doar credinta în Dumnezeu, doar nadejdea în taria celor sfinte pot darui inimii însingurate o cale si un adevar care sa o lumineze.
Da, Isus vine din nou pentru fiecare în parte, pentru fiecare acolo unde el este. Iar daca Domnul este atât de bun, la rândul nostru si noi trebuie sa fim buni cu cei singuri, sa-i respectam pe cei plecati printre straini, sa mângâiem pe copii si pe cei vârstnici, sa-i ajutam pe cei nevoiasi: „sa ne iubim unii pe altii” (cf. Io 13,34). Sa nu uitam ca Isus Cristos, prin venirea sa în lume, prin patima, moartea si învierea Sa ne-a recâstigat demnitatea si libertatea de „fii ai lui Dumnezeu” (6). Aceasta demnitate si aceasta libertate sunt infinit de pretioase pentru ca se împartasesc din sfintenie si, drept fireasca urmare, ele trebuie promovate si aparate împotriva oricaror violente si discriminari spre binele tuturor din întreaga lume (7).
Craciunul este Sarbatoarea bucuriei fiind Sarbatoarea aducerii-aminte de Nasterea lui Cristos; Craciunul este Sarbatoarea curajului si comemorarii celor dragi, victime ale comunismului si ale altor atâtea orori ale istoriei omenirii; Craciunul este Sarbatoarea Buneivestiri pentru tot poporul si a respectului pentru cei încercati si în suferinta; Craciunul este Sarbatoarea Adevarului care vine si Sarbatoarea demnitatii si libertatii fiintei umane, Craciunul este Sarbatoarea Nasterii Domnului, a colindelor, a noastra, a tuturor.

La tot omul de bunavointa si fiecaruia în parte va urez:

Sarbatori Fericite cu pace si bucurii de Nasterea Domnului!

La multi Ani cu sanatate!

——————————————————-
(1) Papa Francisc, Evangelii Gaudium, 1
(2) Cf. Evangelii Gaudium, 5
(3) Ioan Paul al II-lea, 22 octombrie 1978
(4) Cf. Papa Benedict al XVI-lea, 21 octombrie 2014
(5) Cf. Papa Francisc, Evangelii Gaudium, 267
(6) Cf. Conciliul Vatican II, Dignitatis Humanae, 3
(7) Cf. Papa Francisc, Discurs la Parlamentul Europei, 25 noiembrie 2014