„Luni, 15 decembrie 2014 a fost o zi speciala pentru întreaga urbe oradeana, eveniment datorat unui om ce si-a valorificat memoriile într-o carte, aflata la a doua editie, care descrie suferintele si prigoana îndurata sub regimul comunist: Cornel Onaca, „Martori si martiri din temnitele comuniste.” Oradea, Editura Primus, 2014.
Evenimentul s-a desfasurat în sala mare a Primariei Oradea la care au participat peste 200 de persoane. Lansarea de carte a fost moderata de domnisoara dr. Cristiana Puscas si a debutat cu un moment poetic al actorului Eugen Tugulea care a recitat câteva poezii scrise de Radu Gyr si Nichifor Crainic, auditoriul fiind introdus astfel în emotia vremii de persecutie comunista.
Cuvintele Episcopului dr. Virgil Bercea, cel care a facut posibila ca editia a II-a a cartii sa poata vedea lumina tiparului, au evidentiat valoarea morala a domnului Cornel Onaca: „De fiecare data când ma întâlnesc cu domnul Onaca ramân foarte impresionat. Si sunt în stare sa-i sarut mâinile si picioarele pentru ca a stiut sa ramâna drept. […] Am scris la aceasta carte o scurta prefata. Si am scris-o cu sufletul si vreau sa va spun ca trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu ca mai sunt aceste persoane între noi. Sa le dea Bunul Dumnezeu sanatate. […] Cei care au trait aceste experiente au datoria morala sa ne lase o carte scrisa. Îi multumim domnului Onaca ca ne-a lasat aceasta carte care va ramâne peste timp. […] Este o carte marturie care vorbeste despre un timp. […] Daca vom uita riscam sa repetam anumite greseli. Nu trebuie sa uitam, mai ales tinerii, învatati de la cei care ne pot darui ceva. Aceste persoane au fost o lumina pentru ei însisi, în Hristos, o lumina, si aceasta lumina pot sa ne-o daruiasca si noua.”
Profesorul universitar dr. Blaga Mihoc, a prezentat, cu acribia caracteristica omului de stiinta, evenimentele tulburatoare traite de Cornel Onaca: „Aceasta carte are rostul de a-i face pe cei de astazi si pe cei care vor veni, sa nu uite chiar daca sunt tentati sa ierte, asa cum au iertat suferitorii fara prihana. […] Credem ca domnul Conel Onaca este unul dintre acestia, în stare sa faca acest lucru”. În completare, dl. dr. Silviu Sana a evidentiat perspectiva crestina asupra temnitei si suferintei, valorificând lectia de viata pe care autorul a învatat-o de la cei cu care fusese închis: „Aceasta «drumetie» spirituala a lui Cornel Onaca a fost sustinuta constant, prin grija Providentei, care nu l-a uitat niciodata, de oamenii pe care i-a întâlnit […]: un teolog romano-catolic maghiar l-a învatat sa faca „Rozarul” în limba latina; preotul ortodox Teodor Codila din Toboliu i-a vorbit despre cinste si adevar, despre credinta si iubirea de oameni; calugarul greco-catolic Ioan Rata i-a încredintat gânduri despre Iuliu Maniu; preotul romano-catolic Ioan Butnaru i-a fost model, învatându-l pacea, prietenia, bunavointa, iertarea; Otto Farenkopf, iezuit si Nicolae Pura, fost rector al Academiei Teologice Greco-Catolice din Cluj, i-au modelat cunostiintele religioase, întârindu-l în credinta si existenta lui Dumnezeu; lotul preotilor greco-catolici de la Oradea (Episcop Iuliu Hirtea, Gavril Stan, Vasile Hossu, Virgil Maxim) l-au îndreptat definitiv spre practicarea unui crestinism autentic.”
Cuvântul de final i-a revenit autorului cartii, mesajul transmis fiind legat de motivul arestarii sale, detentia si perioada de dupa eliberare, aducând în final multumiri familiei care l-a sprijinit si tuturor celor care au contribuit la aparitia cartii: „Cartea reeditata dupa circa 14 ani este în alt mod decât cel initial. Nu am dorit sa fac literatura, ci am scris aceasta carte asa cum am trait-o eu. […] Am fost arestat împreuna cu înca patru colegi de serviciu pentru simplul motiv ca nu am dorit si nu am acceptat colaborarea cu Securitatea. Adica nu am acceptat rolul miselnic de a deveni informator. Acest fapt m-a costat si am fost anchetat cu un grup restrâns de subofiteri, condamnat la 12 ani temnita grea. Dupa condamnare, a urmat periplul închisorilor comuniste din tara grele si foarte grele, unde am cunoscut oameni de cea mai buna calitate, oameni instruiti care au condus destinele acestei tari înainte de regimul comunist”.