„Episcopia Greco-Catolica de Oradea, în parteneriat cu Asociatia “Ce 40 de Mucenici” si Primaria Municipiului Oradea va invita la lansarea cartii
„Martori si martiri în temnitele comuniste”, autor Cornel Onaca, fost detinut politic.
Lansarea va avea loc luni, 15 decembrie 2014, de la ora 17.00, în Sala “General Traian Mosoiu” a Primariei Municipiului Oradea.
Volumul va fi prezentat de catre prof. univ. dr. Blaga Mihoc.
Prezenta dumneavostra ne onoreaza si ne bucura.
Cornel Onaca – martor al al suferintelor Gulagului românesc
Cornel Onaca este absolvent al Scolii de Ofiteri, a fost înaintat la gradul de sublocotenent si repartizat la Militia Judetului Bihor – Oradea. Aici, a luat cunostinta despre existenta unei organizatii anticomuniste din care faceau parte ofiteri si subofiteri proveniti din fosta Jandarmerie si Politie. De la început a agreat ideea si planul prezentat de vechii membri ai organizatiei „Vlad Tepes II”. La data de 3 iulie 1951, în urma unei tradarii, a fost arestat pentru: „Uneltire contra ordinei sociale” în baza faimosului articol 209, din fostul Cod penal. A fost condamnat la 12 ani temnita grea, iar la rejudecarea recursului i s-a majorat pedeapsa la 15 ani munca silnica. Va fi eliberat dupa patru ani si trei luni, dupa ce va trece prin închisorile din Oradea, Cluj, Jilava, Poarta Alba, Peninsula, Baia Sprie, Cavnic, Satu Mare, din nou la Cluj si Oradea, Ocnele Mari, Spitalul Vacaresti si Penitenciarul Timisoara.
Primul contact cu abuzurile exercitate de regimul comunist îl are la Securitatea Oradea, unde este închis într-un „beci neaerisit … un miros pestilential, un beci neluminat, un aer viciat, statut de pivnita. pe jos era ciment. Peretii aveau tencuiala cazuta si pete mari de igrasie. Celula nu avea fereasta si doar o spartura deasupra usii de 50-60 cm lungime si 15-18 cm latime. Nu avea nicio sursa de încalzire si de aerisire. Nu era iluminata, traind atât ziua, cât si noaptea în întuneric”. Aici va cunoaste faimoasa Celula nr. 7, celula de pedeapa, „Neaga”, cu apa pe jos, fara pat, unde detinutii erau tinuti dezbracati si desculti. „Am intrat cu picioarele goale, pe cimentul rece, cu apa pâna la glezne”, marturiseste Cornel Onaca. Foamea, frigul, anchetele dure, presiunile, mizeria din celule, lipsa posibilitatii de a face un dus, au fost caracteristicile acestei perioade de anchete. „Mâncarea consta dintr-o portie mica de terci dimineata, alternând cu o bucatica de marmelada (un cub de 50 gr.) ori cu surogat de cafea neagra sau mai bine zis o spalatura de apa neagra fiarta, turnata în gamela peste terci. La prânz si seara, o gamela cu zeama fiarta pe organe de animale, arpacas, mazare furajera si bucatica de pâine – 250 gr. pe zi”, îsi aminteste Cornel Onaca.
Penitenciarul Oradea a fost o adevarata surpriza, prin conditiile abrutizante gasite aici în perioada 1954-1955. Celule reci, cu pereti grosi de aproape un metru, cu ferestre zabrelite, fara nicio sursa de încalzire, au facut ca sederea aici sa fie una dintre cele mai cumplite. „Temperatura din celule era mult sub zero grade iarna”, povesteste Cornel Onaca. Numarul mare de detinuti dintr-o celula, opt în loc de doi, faceau traiul greu de suportat. Rautatea si meschinaria gardienilor nu are limite. Cei încarcerati erau luati în derâdere, erau bruscati, gardienii foloseau un limbaj suburban. „Erau de o mediocritate revoltatoare, de un cinism ce sfida regulile morale ale societatii. Pentru o nimica toata sau pentru o fapta închipuita ti se facea raport, fiind pedepsit cu izolare într-o celula fara pat, fiind obligat sa dormi pe cimentul gol, pedeapsa ce varia de la 3 la 10 zile. Bruscarile, înjuraturile, lovirile erau metode aplicate dupa bunul plac, scornite de minti bolnave sau dispuse de superiorii acestora”, povesteste Cornel Onaca.
Initial, plimbarile la Penitenciarul Oradea se faceau zilnic, apoi au devenit tot mai rare, însa, la fel ca si mersul la baie, totul „se facea în pas alergator, fugind pe celularul lung al pavilionului … Multi dintre noi, în special cei batrâni si bolnavi, slabiti si istoviti, se pravaleau în goana fortata, cazând unul peste altul, fiind apoi pedepsiti cu suspendarea plimbarii ori a baii”.
Regimul de munca fortat la care au fost supusi detinutii politici în lagarele de munca, a fost unul greu de îndurat, pentru niste fiinte distrofice. La Peninsula, Cornel Onaca si colegii sai trebuiau sa sparga zilnic 10-12 roabe de piatra, o norma imposibil de realizat. La Baia Sprie, detinutii au fost siliti sa munceasca în mina de plumb, pe care regimul dinaintea celui comunist a închis-o, deorece nu prezenta nicio securitate în exploatare, existând pericol de surpare. Însa comunistii au decis sa o exploateze, cu o forta de munca care nu-i costa nimic.
Eliberarea din temnitele Gulagului românesc nu a însemnat regasirea libertatii, în anul 1957, Cornel Onaca s-a înscris la Facultatea de Stiinte Juridice din Cluj-Napoca, fiind exmatriculat, la scurt timp, din cauza dosarului. Ulterior, a absolvit Facultatea de Stiinte Economice.
Vicepresedinte Asociatia „Cei 40 de Mucenici”
