„Duminica, 19 octombrie, va fi beatificat Papa Paul al VI-lea, chiar în ziua încheierii celei de-a Treia Adunari Extraordinare a Sinodului Episcopilor. Amintim ca Sinodul Episcopilor este un organism consultativ dorit chiar de Paul al VI-lea, imediat dupa Conciliul Vatican al II-lea. Este asadar evident ca alegerea acestei date nu este întâmplatoare ci este, cumva, asemenea unui act de multumire fata de acest om iluminat si umil care a calauzit cu fidelitate, bunatate si statornicie barca lui Petru, într-un anotimp cu adevarat dificil pentru viata Bisericii.
Miracolul gratie caruia Papa Montini va fi ridicat la cinstea altarelor este vindecarea, în 2001, în Statele Unite ale Americii, unui fat în luna a cincea care se afla în conditii foarte critice. Diagnosticul medical evidentia un ridicat risc de moarte pentru fat în sânul matern sau posibile grave malformatii. Între timp, aceasta mama a întâlnit o calugarita italianca care-l cunoscuse personal pe Papa Montini, sfatuind-o sa-i ceara mijlocirea pentru sanatatea fatului si pentru buna reusita a sarcinii.
Printre diferitele ipoteze, medicul care avea cazul în îngrijire, a sfatuit-o pe mama sa faca întrerupere de sarcina. Însa, aceasta mama eroica, a decis cu multa credinta si curaj, sa continue sarcina. Copilul s-a nascut prin cezariana, la opt luni. Sanatatea copilului a fost monitorizata de medici timp de doisprezece ani pâna când comisia medicala a Congregatiei pentru Cauzele Sfintilor a certificat vindecarea inexplicabila.
Acest miracol dobândeste o mare semnificatie daca luam în consideratie tenacitatea cu care Papa Paul al VI-lea a aparat viata înca din momentul conceperii. Enciclica "Humanae vitae" a reprezentat într-adevar un bastion al apararii vietii, declarând cu fermitate opozitia Bisericii fata de metodele contraceptive, fata de avortul intentionat, fata de sterilizarea perpetua sau temporara atât a barbatului cât si a femeii si fata de toate actiunile care împiedica procreatia, atât precedent actului conjugal cât si în cadrul acestuia.
Totodata, aceasta vindecare cu totul inexplicabila din punct de vedere medical pare sa confirme marea iubire pe care acest Papa a manifestat-o fata de viata pe cale sa se nasca. El a înteles atacul feroce al diavolului care încearca în toate modurile sa împiedice conceperea si venirea pe lume a unei fiinte umane create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. În contextul unei perioade de mari descoperiri tehnologice, medicale si stiintifice (cum au fost în anii '60 si '70), Papa Montini a condamnat folosirea stiintei în scopul distrugerii vietii sau ca obstacol în calea vietii pe cale sa se nasca, caci valoarea vietii este legata, înainte de toate, de sacralitate sa. El a dat marturie Bisericii si lumii întregi ca viata trebuie întotdeauna aparata din momentul conceperii si pâna la moartea naturala.
De asemenea, credinta acestei femei si mame americane, împreuna cu marturia vie a fiului ei vindecat în mod miraculos prin mijlocirea viitorului Fericit Paul al VI-lea, sunt destinate sa ne aminteasca existenta unei Biserici ceresti care mijloceste în favoarea celor mai slabi. O armata cereasca, invizibila ochiului omenesc, dar reala si vie, care lupta împotriva capcanelor si seductiilor celui rau, care încearca în toate modurile, profitând mai ales de incredulitatea unora, sa distruga multe vieti omenesti, începând cu cele mai lipsite de aparare.
Beatificarea unui Papa este semn de siguranta si de speranta pentru întreaga Biserica, caci daca el a fost vicar al lui Cristos pe pamânt, cu o apropiere unica fata de vointa divina, el va continua si din cer aceasta speciala apropiere, prin iubitoarea sa mijlocire în favoarea întregii Biserici pelerine pe acest pamânt.
Ramâne memorabil apelul Papei Montini catre Brigazile Rosii pentru eliberarea politicianului italian Aldo Moro. Paul al VI-lea a avut curajul sa se adreseze sechestratorilor, implorându-i cu umilinta sa elibereze ostaticul aflat în mâinile lor. Ulterior, participarea sa la înmormântarea omului de stat asasinat cu brutalitate a reprezentat un eveniment singular, un semn de apropiere, de compasiune si speranta nu doar pentru familia lui Aldo Moro dar si pentru întreaga natiune italiana.
Amintim în final, chiar daca este poate ca cea mai importanta, actiunea sa pastorala neobosita si iluminata în calauzirea – în timpul Conciliului Vatican al II-lea – a transformarilor Bisericii Universale. Capacitatea sa de a vedea departe, unita cu multa prudenta si întelepciune, i-au permis sa realizeze mari schimbari în interiorul Bisericii, fara a cauza schisme.
Amintim ca, înca de la stabilirea Conciliului Ecumenic Vatican al II-lea, era deja în act o revolta a întregii societati fata de Biserica. Revolta fiilor împotriva parintilor, divorturi, avorturi, libertate sexuala, feminism, lupte de clasa, toate acestea reprezentau revendicari si situatii care începusera sa iasa la suprafata deja în timpul pontificatului lui Ioan al XXIII-lea.
Reforma Bisericii a reprezentat un remediu pentru frânarea tuturor acestor schimbari în curs în societate, servind în acelasi timp vestirii cu claritate a adevarului revelat de Isus Cristos despre om, viata, familie, munca si pazirea creatiei.
Aceasta mare celebrare care va avea loc duminica, 19 octombrie, în Piata Sfântul Petru va ajuta la descoperirea marii actualitati a gândurilor, cuvintelor si gesturilor Papei Paul al VI-lea, un om inspirat de Duhul Sfânt care a calauzit întotdeauna cu fidelitate si smerenie Biserica, în ciuda multor opozitii, atacuri si critici, majoritatea din partea societatii civile dar si a unei parti a Bisericii.
Sursa:http://ro.radiovaticana.va