„La Universitatea din Oradea a avut loc astazi comemorarea lui Nicolae Balota, fost eseist, critic, istoric si teoretician literar român.
La eveniment au participat: Rectorul Universitatii Profesor Constantin Bungau, profesor Ioan Simut, profesor Gelu Serca – Director Adjunct Liceul Gojdu, profesor Carmen Andrei, un mesaj a fost trimis si din partea domnului Academician Dumitru Radu Popescu.
Preasfintia Sa Virgil Bercea a sustinut un discurs cu aceasta ocazie. Redam în continuare discursul Preasfintiei Sale:

Nicolae Balota

Condamnat politic în anii regimului comunist, marginalizat dupa eliberarea din 1964 – destinul tuturor fostilor detinuti care si-au pastrat neatinse credinta si convingerile – Nicolae Balota nu a fost profesor universitar în tara, desi îi era deschis acest drum, a fost doar departe de noi, ocazional, la universitati straine.
Odata cu instaurarea comunismului, marturiseste Balota, amintindu-si ziua în care împreuna cu Lucian Blaga priveau admirativ batrâna Universitate din Cluj, ,,Zidurile Universitatii nu ne mai puteau apara, de vreme ce vrajmasii se aflau nu numai în afara lor, ci patrunsesera înauntru”…
Plecarea de curând din lumea aceasta a lui Nicolae Balota, reprezentant de seama al culturii noastre, eseist, istoric si critic literar, personalitate de larga respiratie umanista, atât de rara astazi, un erudit, trezeste acum, surprinzator, în multi dintre noi dorinta de a-l cunoaste… De omul pe care l-am ignorant sau despre care nu am stiut nimic sau prea putin în timpul vietii cum ne vom mai putea apropia?
Opera sa ampla si diversa ofera însa tuturor celor care doresc sa-l cunoasca aceasta posibilitate: Euphorion, Lupta cu absurdul, Calea, adevarul si viata, Literatura franceza de la Villon la zilele noastre si altele, desigur, jurnalul sau, Caietul albastru, nu poate lipsi – literatura de sertar nu prea bogata la noi. Lansarea cartii ,,Nicolae Balota si literele române” a doamnei Carmen Elena Andrei da un prilej cu totul distinct de cautare a omului si a scriitorului, de apropiere si de cunoastere.
Dar ori de unde s-ar pleca spre Nicolae Balota, de la om sau de la opera, fundamentul a tot ceea ce a fost omul si tot ce este scrisul sau ramâne acelasi: credinta în Dumnezeu, credinta în credinta Bisericii Catolice, iubirea si fidelitatea pentru Biserica Greco-Catolica si cultura. Numeroase marturisiri din ”Caietul albastru” sustin afirmatiile de mai sus, iar opera le exemplifica.
,,Caietul albastru”, impropriu numit ,,jurnal” – marturisiri ce privesc viata interioara (Timp mort 1954-1955 si Remember 1991-1998), adesea aflata sub presiunea unor realitati exterioare de care încearca sa se distanteze, întorcându-se spre experientele-cheie ale existentei sale …familia, Biserica, Blajul, Casa Domnului, oamenii cu înalt caracter pe care i-a cunoscut si bogatia culturii acumulate, toate acestea i-au fost sprijin de rezistenta în anii multi si grei ai detentiei si ai domiciliului obligatoriu.
Nicolae Balota face parte din rândul acelora a caror viata demonstreaza cazurile reale de neacceptare a comunismului. Viata, existenta în cetatea oamenilor din care este absent Dumnezeu, în comunism, aluneca spre barbarie, o barbarie simtita dureros. Vede aceasta barbarie pe fata oamenilor, în comportamentul lor nefiresc, în modul în care au fost distruse bibliotecile Blajului, la Cluj la Biblioteca Academiei ajungând carti scapate de distrugere doar din întâmplare, în închisorile multe de pe tot cuprinsul tarii, în tara însasi.
Firul vietii lui Nicolae Balota a fost legat de viata Bisericii careia îi apartinea, Biserica Greco-Catolica. La scoaterea în afara legii a Bisericii, în 1948, la vederea atâtor lacrimi, durerea traita îi aminteste staruitor durerea Mariei Magdalena care, în Dimineata Învierii Domnului, la întrebarea Îngerului: ,,Femeie, de ce plângi?”, raspunde: ,,Pentru ca mi-au luat pe Domnul, si nu stiu unde L-au pus”. Acelor oameni, atunci, le-au furat bisericile si scolile, preotii si profesorii, bibliotecile si cultura: le-au luat pe Domnul.

Pentru Balota comunismul este imaginea Infernului … iesirea din Infern o vede posibila prin sfintenie, si afirma convingator: ,,… Sfântul iese din rutina care macina existenta si o falsifica; aboleste alienarea, ne face sa revenim cei ce suntem. Sfântul ESTE, înainte de toate, apoi face acte de sfintenie. El purifica universul, existenta, justifica cetatea oamenilor. (…) Sfântul ofera si se ofera. El e daruirea în sine”.
Pe sfinti i-a fost dat sa-i întâlneasca în închisorile prin care a trecut … Primul a fost PSS Ioan Ploscaru în celula caruia a fost aruncat … Episcopul era dupa patru ani de izolare!! In închisoarea de la Pitesti l-a avut aproape pe viitorul Episcop al Clujului, PSS George Gutiu …
E dificil sa delimitezi devenirea si înaltimea intelectuala a lui Nicolae Balota de ceea ce a fost devenirea si înaltimea sa ca om. Exista în copilaria sa îndepartata un model care i-a ramas pentru toata viata în memorie: imaginea bunicii, care si foarte în vârsta, la peste 84 de ani, avea în mâini si citea zilnic ,,Drumul perfectiunii” a Sf.Tereza de Avila … Acest drum, rareori lin, abrupt mai totdeauna, Nicolae Balota l-a urmat fara sovaire, altfel nu ar fi fost el însusi. Da, cititul scrisul, meditatia, rugaciunea îl reprezinta, dar nu oricum: ,,Nu sunt cu adevarat cel ce sunt decât daca – (…) – îmi am zilnica mea doza plina de cuvinte citite, meditate, scrise. Fara acestea ma risipesc în aer, ma evaporez, pier …’’. Blajul cu preotii lui de rara cultura, eruditi, munca lor cinstita si jertfa i-au fost însa modelul.
Nu s-a risipit: scolile si Universitatile din Apus i-au deschis portile si l-au primit. Tot ce a creat Nicolae Balota îl situeaza între continuatorii ,,Scolii Ardelene”: este opera sa de mari proportii, cu pagini înnoitoare prin idei si forma literara, opera care este legata intim de cultura europeana si de idealurile noastre pentru zilele care vor veni. Si tot pentru zilele care vor veni si pentru fiecare ,,azi”, Nicolae Balota ne-a lasat exemplul unei vieti traite în ,,adevar”, o viata cu repere luminoase pentru toti cei care doresc sa traiasca în lumina.
Am avut bucuria de a-l fi cunoscut, iubit si respectat. Am fost onorat de prietenia Domniei Sale si întotdeauna l-am considerat ca fiind un adevarat erudit unamist si un credincios senin în convingerile sale.
Felicitari, înca o data, Doamnei Carmen Andrei pentru volumul ,,Nicolae Balota si literele române” tiparit la Editura Academiei Române. Este rodul unei munci, al unor ore de lunga discutie cu Profesorul Nicolae Balota, este rodul unor framântari spirituale prin cunoastere si iubire de literatura si oameni.

Episcop