„Dupa tot timpul petrecut, acolo, la poalele muntelui care se înalta ca un stapân protector deasupra tuturor, ma cuprinde un dor nespus de a pasi pe frunzele umede, pe pietrele care se afunda sub picioare, de a gusta alunele de la „magazinul parintelui” si afinele si zmeura care îti aminteau ca vacanta este la ea acasa.
Niciodata nu te plictiseai la cabana. Înca de dimineata, Dumnezeu ne întâmpina la Sfânta Liturghie si îi simteai prezenta în toate activitatile, pe tot parcursul zilei. Apoi urma un mic dejun sanatos si… padurea. Pe cararile magice, parintele ne arata potecile pline de lumina femecata si însotit de fosnetele copacilor ne povestea o multime de lucruri despre ceea ce ne vorbea muntele. Dupa o zi luminata de râsetele tuturor si de jocuri amuzante, distractia iar începea! Muzica, râsete, fete luminate de voie buna – acestea sunt cele mai dorite lucruri pentru ca o tabara sa fie de neuitat.
Drumetiile pline umor si peripetii vor ramâne mereu în inimile noastre. Chiar daca ploaia, care nu a lipsit în nici o zi, ne grabea pasul spre cabana si chiar daca ne era frica pe panta uda care ducea spre cascada, ne vom aminti surâzând de clipele care pareau ca nu se vor mai termina niciodata…
Dar, nimic nu dureaza la nesfârsit… Acum, când îmi amintesc de bucuriile care ne întâmpinau la fiecare pas în tabara de la Lunca Visagului as dori sa le multumesc tuturor celor carora le datoram amintirea acestor minunate zile petrecute împreuna: parintelui Cristian Tiba, care ne încuraja si raspândea buna dispozitie în jurul sau, sorei Felicia Unguru care avea grija de noi ca de copiii sai, parintelui Florin Ghiulai, care zâmbea la fiecare pozna facuta si ne îndruma spre afinele si zmeura padurii, doamnei Cristina Szalo, care stia sa aduca alinare în orice suferinta, doamnei Dana Ferche, pentru prezenta sa delicata si materna cu care ne ocrotea, doamnei Veta Toderas, care ne alinta cu preparate delicioase si delicatesuri, si nu în ultimul rând gazdei noastre care ne-a facut sa ne simtim ca acasa.