„Preluarea puterii politice, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, de catre comunisti, a avut o înrâurire majora asupra întregii societati românesti. Transfomarile impuse cu „puterea pumnului” au afectat toate segmentele vietii, de la sistemul politic democratic, la cel academic, pâna la cel religios.
Desfiintarea Bisericii Greco-Catolice ramâne, în continuare, un subiect delicat în societate româneasca. Adevarurile privind modul abuziv la care s-a recurs pentru a înfaptui aceasta misiune, trasata de Moscova, încep, treptat, treptat, sa iasa la iveala.
Volumul „Eparhia Greco-Catolica de Oradea si Securitatea în anul 1948”, autor Sergiu Soica, vine sa scoata dintr-un colt de umbra, toate aceste marturii tainuite cu grija. Aparuta de curând, la Editura Mega din Cluj – Napoca, cartea abordeaza o tematica mai putin cercetata, Eparhia Greco-Catolica din orasul de pe Cris si destinele preotilor din acesta zona, la momentul tragic al desfiintarii acestui cult. Volumul grupeaza, în partea a doua, 76 de documente despre aceasta institutie, care ilustreaza prigoana preotilor si enoriasilor sai, dar si modul în care organele de securitate locala exercitau supravegherea credinciosilor. Abdicarea fortata a Regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, a lasat cale libera, Guvernului Petru Groza pentru exercitatea terorii asupra opozantilor. Fiecare luna din anul 1948, a reprezentat un pas în fata catre desfiintarea cultului unit, care a culminat pe 1 decembrie 1948, cu adoptarea Decretului de dizolvare a Bisericii Române Unite.
Noua Constitutie, din 13 aprilie 1948, face un pas spre limitarea cultului, apoi sunt desfiintate scolile confesionale, iar episopii greco-catolici sunt arestati, rând pe rând. În acest an, 1948, Episcopia Greco-Catolica de Oradea avea 192 de preoti, 197 parohii, o manastire, Academia Teologica si 200.000 de laici. În fruntea Episcopiei se afla Valeriu Traian Frentiu, arestat si decedat în anul 1952, la închisoarea de la Sighet, dupa un cumplit program de exterminare.
Desfiintarea cultului s-a desfasurat în paralel si cu o ampla campanie de obligare a clericilor si laicilor de a trece la ortodoxie. Pentru ca au refuzat si au luptat pentru credinta lor, 54 de preoti de pe raza Episcopiei de Oradea, în frunte cu episcopul, au îndurat ororile detentiei comuniste. Dintre acestia, opt au decedat în celulele întunecoase ale puscariilor presatate pe întregul pamânt românesc: Baliban Teofil (Beius), Boca Mihai (Oradea), Borz Ilie (Drighiu), Fanea Victor (Sâncrai), Episcopul Valeriu Traian Frentiu (Oradea), Gherman Mihai (Tarcea), Maghiar Augustin (Oradea), Suta Vasile (Cig). Anii de detentia la care au fost condamnati de acesti martiri sunt exemplari: Episcopul Hirtea Iuliu a executat 11 ani si 7 luni, pr. Ratiu Alexandru (Oradea) – 14 ani, pr. Rotaru Mihai (Dragesti) – 13 ani si 8 luni, canonicul Tamâian Corilonau (Oradea) a efectuat 12 ani si 4 luni de temnita, iar pentru a renunta la credinta a fost torturat în chip bestial, fiind-i vârâte mâinile în foc si batut fara mila, economul Mangra Gheorghe (Academia Teologica Româna-Unita – Oradea) – 5 ani si 2 luni etc.
În paginile acestui volum se regasesc documente prin care a fost preluat, în mod abuziv, de catre regimul comunist Palatul Episcopal, situat în Piata Malinovszki nr. 3, din acea vreme. În partea a doua a lucrarii, autorul Sergiu Soica aduce în spatiul public, un corpus de documente, de prima mâna, culese din arhivele diferitelor institutii publice, marturii care constituie o prima baza pentru viitoarele cercetari în domeniu.

Sursa: http://zidezi.ro/