„Vineri de la orele 17.00, la parohia Sf. Anton de Padova din Carei a fost sarbatorit hramul bisericii. Pe o caldura torida, un sobor de preoti în frunte cu vicarul foraneu Radu Filip si preotul paroh Cristian Balan s-a oficiat Liturghia la care a dat raspunsurile corul bisericii Sf. Anton.
Cine nu a auzit oare de sfântul Anton de Padova? Este fascinanta popularitatea de care se bucura acest sfânt al Bisericii noastre. Este invocat în rugaciune nu doar de crestinii catolici, nu doar de crestinii ortodocsi, ci si de musulmani, de indieni, de japonezi, de budisti.
Este cu adevarat un sfânt universal, un sfânt care a depasit granitele crestinismului, fiindu-i recunoscuta de toti sfintenia si protectia pe care o ofera celor care apeleaza în rugaciune la mijlocirea lui puternica. Statuia lui nu lipseste din catedrale marete ale lumii dar nici din bisericutele modeste ale satelor. Icoana lui e prezenta în multe case ale familiilor noastre crestine, fiind ales ca protector deosebit al lor.
De unde provine oare aceasta popularitate extraordinara de care se bucura astazi Sfântul Anton? Raspunsul la aceasta întrebare, care a ramas o enigma pentru istoricii bisericii, îl avem de la Nicolae Steinhardt, care a îmbratisat crestinismul în temnitele comuniste, unde s-a întâlnit cu preotii si cu episcopii închisi pentru credinta. El spune într-o cartea a sa: “Jurnalul fericirii”, ca stima de care se bucura Sf. Anton de Padova deriva din preocuparea pe care acest sfânt a avut-o si continua sa o aiba fata de batrânica ce si-a pierdut cheile, fata de doamna care nu îsi mai gaseste catelul, fata de mama care simte ca nu mai poate mentine pacea în familie, fata de sotia care este disperata din cauza sotului alcoolic, fata de toti aceia care au si uitat ce au uitat. Cu alte cuvinte, popularitatea sa vine din atentia pe care el a avut-o si continua sa o aiba si astazi fata de toti aceia care trec prin greutatile si încercarile vietii.
Într-adevar, Sfântul Anton, înca din timpul vietii sale, s-a facut prietenul celor aflati în dificultati si în suferinta: saraci, bolnavi, oameni bagati în închisoare pentru ca nu aveau cu ce sa-si plateasca datoriile, oameni loviti de tot felul de nenorociri. Multe au fost minunile prin care el i-a ajutat pe cei aflati în astfel de momente delicate si multi sunt aceia pe care îi ajuta în continuare si astazi în mod miraculos.
Dar nu trebuie sa uitam ca Sfântul Anton a fost si este un model stralucit de sfintenie. Virtutile sale eroice au fost acelea care l-au facut atât de placut înaintea lui Dumnezeu si au dat totdeauna putere deosebita rugaciunilor facute prin mijlocirea lui. Apelarea la mijlocirea lui trebuie sa ne determine si pe noi sa ne lasam „molipsiti” de virtutile lui, în special de iubirea extraordinara pe care a avut-o fata de Dumnezeu si care s-a rasfrânt într-un mod atât de admirabil asupra semenilor sai.
Ne bucuram ca un astfel de model a fost pentru comunitatea careiana si primul paroh al acestei bisericute din Carei, preotul Mihai Vatamanelu, cel care, dupa deschiderea acestui lacas sfânt a oferit si posibilitatea numerosilor tineri crestini de care era înconjurat mereu, sa dispuna de o sala a lor pentru activitati si astfel s-a construit oratoriul,cu ajutorul Domnului si al credinciosilor din parohie. Aplecarea sa asupra încercarilor si necazurilor tuturor celor din parohia sa, dar nu numai, i-au adus o popularitate care a depasit granitele orasului si, dupa 9 ani, a ajuns sa îi fie încredintata parohia Manastirii Adormirea Maicii Domnului din Oradea, unde slujeste si astazi, cu har.
An de an dupa plecarea sa, credinciosii celor doua biserici din Carei si Oradea au participat pe rând la hramul fiecarui lacas de cult,într-o minunata comuniune întru Cristos. Legaturile trainice create între credinciosii celor doua parohii au depasit demult toate barierele, iar credinta în Cristos este cea care îi întareste .Din pacate,este pentru prima data când, de sarbatoarea hramului bisericii Sf. Anton din Carei, curtea nu a mai rasunat de minunatele cântece religioase intonate în duet de cele doua comunitati: careiene si oradene.
Razele arzatoare ale soarelui au fost suportate cu stoicism atât de credinciosi de toate confesiunile cât si de membrii corului, în numar de 20, care au apelat la clasica umbrela de ploaie. Aducem pe aceasta cale multumiri sorei Leonia care s-a oferit sa o protejeze pe buna noastra colega de la orga, Maria Furdea, cu o umbrela.
Dupa împartasanie,a urmat sfintirea crinilor si binecuvântarea copiilor.
A fost citita de catre parohul Balan o rugaciune catre Sfântul Anton, o rugaciune pentru copii si parinti si o rugaciune pentru sfintirea crinilor. Programul s-a încheiat cu binecuvântarea statuetei Sfântului Anton. Toti credinciosii s-au rugat catre Sfântul Anton, iar la iesire au fost miruiti.
Sursa: http://www.buletindecarei.ro/