„Preafericirile voastre,
Va primesc cu bucurie si spirit de fraternitate în aceasta întâlnire, în care pentru prima data am oportunitatea de a ma întretine cu parintii si conducatorii Bisericilor Rasaritene catolice. Prin intermediul fetelor voastre vad Bisericile voastre si as vrea înainte de toate sa asigur apropierea mea si rugaciunea mea pentru turma pe care Domnul Isus a încredintat-o fiecaruia dintre voi si îl invoc pe Duhul Sfânt, pentru ca sa ne sugereze ceea ce trebuie sa învatam si sa punem în practica împreuna pentru a-l sluji cu fidelitate pe Domnul, Biserica sa si întreaga omenire.
Adunarea noastra îmi ofera ocazia de a reînnoi marea stima fata de patrimoniul spiritual al Orientului crestin si amintesc ceea ce iubitul Benedict al XVI-lea afirma cu privire la figura conducatorului unei Biserici în exortatia postsinodala Ecclesia in Medio Oriente: voi sunteti – citez – “pazitori vigilenti ai comuniunii si servitorii unitatii ecleziale” (nr. 40). Aceasta unitate, pe care sunteti chemati s-o realizati în Bisericile voastre, raspunzând la darul Duhului, are exprimarea naturala si deplina în “unirea neclintita cu episcopul de Roma”, înradacinata în ecclesiastica communio, pe care ati primit-o în ziua de dupa alegerea voastra. A fi inserati în comuniunea întregului trup al lui Cristos ne face constienti de obligatia de a întari unirea si solidaritatea în sânul diferitelor sinoade patriarhale, “privilegind mereu concertarea asupra problemelor de mare importanta pentru Biserica în vederea unei actiuni colegiale si unitare” .
Pentru ca marturia noastra sa fie credibila, suntem chemati sa cautam mereu “dreptatea, evlavia, credinta, caritatea, rabdarea si blândetea” (cf. 1Tim 6,11); la un stil sobru de viata dupa imaginea lui Cristos, care s-a despuiat pentru a ne îmbogati cu saracia sa (cf. 2Cor8,9); la zelul neobosit si la acea caritate, în acelasi timp fraterna si paterna, pe care episcopii, preotii si credinciosii, în special daca traiesc singuri si marginalizati, o asteapta de la noi. Ma gândesc, mai ales, la preotii nostri care au nevoie de întelegere si sprijin, chiar la nivel personal. Ei au dreptul sa primeasca exemplul nostru bun în lucrurile care se refera la Dumnezeu, ca în orice alta activitate ecleziala. Ne cer transparenta în gestionarea bunurilor si atentie fata de orice slabiciune si necesitate. Toate, în cea mai convinsa aplicare a acelei practici sinodale autentice, care este distinctiva în Bisericile din Orient.
Cu ajutorul lui Dumnezeu si al preasfintei sale mame, stim ca putem raspunde la aceasta chemare. Va cer sa va rugati pentru mine. Si acum cu placere ascult ceea ce veti vrea sa-mi comunicati si va exprim înca de acum recunostinta mea.
Sursa: http://www.magisteriu.ro