„În perioada 9-16 august 2013 a avut loc în Italia a V-a editie a Campusului Ecumenic de la Loreto. Activitatile campusului s-au desfasurat la Centrul Ioan Paul al II-lea, unde delegatii din România, Italia, Suedia, Anglia si Danemarca au împartasit timp de 6 zile gânduri si credinte din viata lor spirituala. Tinerii prezenti la Loreto, apartinând diferitor confesiuni (romano-catolici, greco-catolici, anglicani, ortodocsi, luterani) au învatat împreuna despre liniste, fraternitate, umanitate.
La initiativa P.S. Virgil Bercea si a Biroului Pastoral din Oradea s-a oferit sansa, începând cu acest an, ca fiecare dieceza si eparhie din România sa fie reprezentata la Loreto de câte un grup de tineri. Astfel, Arhidieceza de Alba Iulia si Fagaras a fost la Loreto prin prezenta unui tânar, Eparhiile de Cluj, Maramures, Lugoj si Dieceza de Iasi au fost reprezentate fiecare de doua persoane, iar Eparhia de Oradea de cinci tineri. Împreuna, dupa ce a avut loc la Oradea, la Seminarul Greco-Catolic, o prima întâlnire a reprezentantilor comunitatilor catolice din tara, sub coordonarea parintelui Paul Popa, au pornit plini de entuziasm si emotie spre locul ce avea sa le fie casa timp de o saptamâna.
Conferintele care deschideau programul fiecarei zile au fost tinute, pe rând, de fiecare confesiune prezenta la Loreto. S-au aprofundat subiecte precum necesitatea cunoasterii propriei persoane pentru a-l gasi pe Dumnezeu, linistea ca moment de comuniune cu Sfânta Treime (delegatia luterana), s-a pus în evidenta atitudinea omului fata de greseli (parabola fiului risipitor – delegatia ortodoxa), raportarea la celalalt si atitudinea crestinilor fata de nevoile aproapelui (parabola samariteanului milostiv – delegatia greco-catolica), dar si conditiile unei recolte bune a vietii noastre ca si fii au lui Dumnezeu si frati cu Cristos (parabola semanatorului – delegatia romano-catolica). Tinerii participanti au avut sansa sa-si exprime credintele, parerile, atitudinea si relatia lor cu Dumnezeu atât în cadrul conferintelor, cât mai ales în cadrul restrâns al grupurilor de discutii, care le precedau.
„Pentru mine, participarea la campusul din Loreto a fost o experienta deosebita deoarece m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, am învatat multe moduri noi de a ma ruga, am avut ocazia sa vorbesc si sa împartasesc experiente cu oameni din alte confesiuni. Am cunoscut oameni deosebiti”, ne marturisea Ovidiu (Oradea). Într-adevar, tinerii de acolo s-au prezentat cu sufletul si bratele deschise la toate lucrurile noi care le-au iesit în cale. Dezbaterile din cadrul grupurilor au fost întotdeauna de calitate, bine argumentate si avându-l fara exceptie în centru pe Dumnezeu, care, indiferent de confesiunea fiecaruia, e cel care ne aduce împreuna.
Însa nu numai conferintele si discutiile în cadru restrâns au constituit activitatile campusului. Deplasarea pâna în localitatea San Severino, în parohia San Severino Vescovo, unde parintele Antonio ne-a vorbit atât de frumos despre ce înseamna comunitatea catolica de acolo pentru el si pentru Dumnezeu a fost o adevarata oaza de credinta. Astfel, am aflat ca bisericuta unde oamenii vin cu atâta nevoie de a-l întâlni pe Dumnezeu, a fost construita pe ruinele unei foste fabrici de tigari. „E locul cel mai urât, dar cu cei mai frumosi oameni” ne spunea parintele Antonio, cu sclipiri în ochi. Comunitatea din San Severino s-a dovedit a fi o gazda deosebita, tinerii au pregatit un moment de animatie iar apoi, în cadrul turului orasului, domnul primar a tinut sa ne întâlneasca si sa-si manifeste aprecierea pentru credinta care îsi are radacinile în sufletul fiecaruia dintre noi.
În localitate exista si o manastire de clauzura, manastirea Santa Chiara, tainuind între zidurile ei viata a 23 de surori care au avut curajul de a spune Da întru totul chemarii lui Dumnezeu. A fost o mare onoare pentru noi sa putem învata din experienta acestor surori, care au raspuns tuturor curiozitatilor noastre si care, mai presus decât orice, ne-au învatat atât de frumos cât de important este sa oferim Cuvântului lui Dumnezeu timp si spatiu în viata noastra de credinta si de crestere spirituala. Prin momentul de liniste de care am dispus acolo, la manastire, am simtit cu totii ca si cea mai adânca singuratate este locuita de Dumnezeu. Am pornit astfel spre Centrul Ioan Paul al II-lea cu vorbele surorilor adânc înradacinate în suflet: „Deveniti si voi o evanghelie pentru cei din jurul vostru!”
Si vizita la Sanctuarul din Loreto a fost încarcata de profunzime. Am pasit împreuna între zidurile casei Sfintei Fecioare Maria din Nazaret, ziduri care stau înca în picioare în Santa Casa din Loreto. Ne-am rugat acolo împreuna cu episcopul comunitatii si ne-am înaltat sufletele la Dumnezeu prin concertul de muzica crestina din fata sanctuarului.
Printre toate momentele de spiritualitate în care am crescut cu totii la Loreto, s-au strecurat si momente de voie buna. Plimbarile pe plaja Marii Adriatice, chitara si toate cântecele pe care parca le fredonam împreuna dintotdeauna, seara de talente si de prezentare a activitatii desfasurate în cadrul workshop-urilor au dovedit înca o data ca ceea ce desparte crestinii nu sunt convingerile sau stilurile de a trai, ci numai niste nume ale unor confesiuni care uneori de împiedica sa vedem ca, în Dumnezeu, avem cu totii aceleasi valori si idealuri.
„Este prima data pentru mine când particip la o astfel de întâlnire ecumenica, însa nu acesta este motivul pentru care a fost într-atât de marcanta. De fapt, totul a fost deosebit. Îmbratisarea calda la sosire din partea gazdei, a sorei Cecilia, peisajul si împrejurimile de nedescris, linistea si calmul ce îndemnau spre meditatie, diversitatea confesiunilor ce scotea în relief o mare familie crestina si toate învataturile cu care m-am întors acasa. Dar cel mai important este pasul pe care l-am facut spre Dumnezeu, o apropiere datorata acestei întâlniri de la Loreto” – Lucian (Cluj-Napoca). Probabil ca toti ascundem undeva în suflet aceasta schimbare simtita acolo, în mijlocul unei familii care, la aceeasi masa, pe aceeasi plaja, în aceeasi capela, nu mai eram catolici, anglicani, ortodocsi, români, suedezi, ci doar fii ai lui Dumnezeu, un Tata al tuturor.
Spiritul de la Loreto nu-l poti întelege decât dupa ce l-ai simtit. În acest sens, la Londra, în luna octombrie, va avea loc întâlnirea pregatitoare a campusului ecumenic din 2014. Speram ca la anul sa raspundem în numar mai mare acestei initiative, pentru ca tot mai multi sa întelegem cât de important si de necesar este ca noi, în calitate de crestini, sa pastram unitatea pe care Dumnezeu ne-a învatat-o.
Sa ne (re)vedem cu drag în 2014!