„Din 12 pâna în 19 iulie 2013 superiorii si seminaristii din Pavia au raspuns invitatiei P.S. Virgil Bercea si al Biroului Pastoral din Oradea de a cunoaste realitatile Bisericii Greco-Catolice românesti. În timpul vizitei în România grupul din Pavia a fost însotit de Pr. Paul Popa si de Pr. Coriolan C. Muresan de la Biroul Pastoral al Eparhiei de Oradea. În primele trei zile ale acestei experiente a fost prezent alaturi de superiorii si seminaristii din Pavia E.S. Rev. Monseniorul Giovanni Giudici, episcop diecezan.
În 13 iulie 2013 au avut loc hirotonirile a 8 diaconi în Seminarul din Oradea în timpul Celebrarii Euharistice prezidate de cei doi episcopi, Monseniorul Bercea si Monseniorul Giudici. Erau primele hirotoniri în biserica istorica a Seminarului retrocedata recent comunitatii greco-catolice, dupa o asteptare de 65 de ani. A urmat vizita la „Pestera Ursilor” si la diferite biserici din zona Beiusului. A impresionat marea renastere a comunitatii greco-catolice dupa multi ani de persecutie, dar si dificultatea de a construi punti de dialog dupa toate consecintele dificile ale comunismului.
Duminica, 14 iulie 2013, în Catedrala Sfântul Nicolae au avut loc noi hirotoniri de preoti în timpul Sfintei Liturghii solemne prezidate de Monseniorul Bercea si de Monseniorul Giudici. Predica a fost tinuta de Episcopul de Pavia, care a dezvoltat tema „bunului pastor”, model de viata pentru fiecare preot. În dupa amiaza aceleiasi zile s-au vizitat Oratoriul „Don Orione” din Oradea, biserica greco-catolica a cu hramul Duminica Tuturor Sfintilor, bazilica latina, biserica franciscana a Adormirii Maicii Domnului, bisericile din cartierele Nufarul si Velenta si Cantina Saracilor „Maria Bambina”.
Luni, 15 iulie 2013, în timpul diminetii au fost vizitate comunitatile greco-catolice din Valea lui Mihai si Carei. În prima comunitate, dupa Celebrarea Euharistica, seminaristii au animat pentru câteva ore jocuri cu copiii din Oratoriul local. La Carei s-au vizitat biserica greco-catolica Sfântul Andrei si comunitatea franciscana.
Marti, 16 iulie, dupa celebrarea de la Carei, s-a vizitat Castelul din oras, întâlnind în mod direct istoria bogata a nord-vestului României de azi. În aceiasi zi s-au vizitat bisericile Sfântul Mihail si Gavril si Sfintii Petru si Pavel din Satu Mare, unde s-a aprofundat istoria recenta a comunitatilor greco-catolice din aceasta zona, precum si problema nerezolvata a retrocedarii lacasurilor de cult greco-catolice. La Negresti Oas s-a vizitat biserica greco-catolica locala si apoi s-a mers în satul vecin Bixad pentru a vizita noua biserica. A impresionat scurta vizita la vechea manastire a Bixadului care a apartinut pâna la 1948 Ordinului greco-catolic al Bazilienilor. Manastirea nu a fost retrocedata nici pâna astazi. La Sapânta a avut loc un moment emotionant în timpul vizitei la capela greco-catolica din sat, unde sacristanul a vorbit despre multele nedreptati pe care le întâmpina înca astazi aceasta comunitate, careia nu i se restituie vechiul lacas de cult dar nici nu i se permite sa îsi construiasca unul nou. S-a vizitat „Cimitirul Vesel” din Sapânta unde surprinde foarte mult faptul ca fosta biserica greco-catolica este complet transformata pentru a nu se mai asemana cu cea de dinainte de 1948, anul interzicerii Bisericii Greco-Catolice din România. Ziua s-a încheiat cu un puternic moment spiritual la „Cimitirul Saracilor” din Sighet, pe locul unde sunt gropile comune unde au fost aruncati diferiti episcopi greco-catolici si latini morti în închisoarea din Sighet în timpul comunistilor. Seminaristii din Pavia au citit, dupa rugaciunea Vecerniei celebrata acolo, fragmente din cartea „Lanturi si teroare” a Arhiepiscopului Ploscaru, marturisitor al credintei, în care se descria moartea diferitilor ierarhi români.
Miercuri, 17 iulie 2013, dupa Sfânta Liturghie celebrata în capela Congregatiei Surorilor Maicii Domnului, au fost doua marturii despre viata acestei congregatii greco-catolice din 1948 pana în 1989, anul caderii regimului. O sora a povestit cum Congregatia a fost interzisa si surorile alungate si arestate, subliniind marturia de credinta din România comunista. O alta sora a povestit despre noviciatul sau în clandestinitate si despre bucuria de a face parte dintr-o Biserica martira. În aceiasi zi s-a vizitat biserica Cristos Rege din Sighet. De neuitat a fost vizita la Muzeul Memorial al victimelor Comunismului din Sighet, unde au murit episcopi greco-catolici si latini dar si multe personalitati române între 1948 si 1964. În dupa amiaza aceleiasi zile s-a vizitat foarte frumoasa biserica greco-catolica din lemn din sec. XVIII de la Surdesti si a avut loc un moment de rugaciune la Sanctuarul Maicii Domnului de la Sisesti, restituit greco-catolicilor doar anul trecut dupa multi ani de procese civile. S-a vizitat si biserica Înaltarii Domnului din Somcuta Mare, oras în care fosta biserica greco-catolica nu a fost înca restituita. Vizita la biserica greco-catolica din Simleul Silvaniei a facut cunoscuta o comunitate foarte dinamica în care protagonisti sunt tinerii.
În cele ce urmeaza am adunat marturiile seminaristilor si superiorilor din Pavia. Don Andrea Migliavacca, rectorul Seminarului Episcopal din Pavia, afirma: „Cu recunostinta fata de Providenta, am trait aceasta calatorie nascuta din prietenia Biroului Pastoral de la Oradea si a Pastoralei tinerilor de la Pavia. Domnul sa binecuvânteze tinerii din Pavia si din Oradea si sa ne însoteasca în viitoarea colaborare”. Don Gian Pietro Maggi, parintele spiritual, se gândeste la acest drum, plecând de la lectura vecerniei din 18 iulie: “Fiti cu totii în întelegere, animati de iubire frateasca, plini de îndurare, umili; nu raspundeti la rau cu rau si raspundeti binecuvântând”. Cuvintele primei Scrisori al lui Petru din capitolul trei sunt sinteza marturiei pe are o voi pastra în inima dupa calatoria în România: le-am auzit în marturia Episcopului Virgil, a preotilor care ne-au primit cu afectiune si foarte mare grija, le-am simtit în rugaciune si vizitând locurile care ne aduc semnificatia cea mai autentica, au rasunat în atmosfera comunitara împartasita alaturi de Don Andrea si de seminaristi”. Emilio este de acord cu faptul ca: “Am gasit o Biserica tânara în spirit si în membrii sai, plina de entuziasm, vie si plina de viata. Caile Domnului sunt într-adevar de nepatruns: El actioneaza cu planuri necunoscute noua. Sa ne fie aceasta de exemplu si pentru noi care nu am trecut prin crucea suferintei ca si Biserica Greco-Catolica româneasca”. Marco afirma ca a fost: „o experienta care îmbogateste si care m-a facut sa întâlnesc o Biserica vie si tânara cu un avânt misionar”. Pentru Umberto a fost: „o calatorie plina de surprize, de emotii si de marturii profunde, înconjurati de superbele peisaje românesti”. Gabriele afirma ca: „a fost frumos sa cunoastem Biserica Greco-Catolica româneasca care a trebuit sa sufere atât de mult. Dar din sângele martirilor vor fi cu siguranta sperante bogate si bune pentru viitor”. Gianluca subliniaza ca: „aceasta calatorie m-a facut sa descopar si sa apreciez si mai mult marele respect si sensul “sacrului liturgic” manifestat de preoti si credinciosi în celebrarea Sfintei Liturghii Greco-catolice dupa ritul Sfântului Ioan Gura de Aur. Am devenit si mai constient de ororile comunismului vizitând dramaticul Muzeu al Memorialului victimelor comunismului de la Sighet”. Davide aminteste ca: „întâlnirile cu oamenii acestui pamânt au îmbogatit credinta mea si persoana mea. Ma gândesc la dedicarea preotilor si a episcopului care ne-au primit, la generozitatea parohilor si ale sotiilor lor, la bucuria copiilor pe care i-am angrenat în diferite jocuri, la credinta profunda în Isus a satenilor si a surorilor, la memoria suferintei martirilor dictaturii comuniste, si nu în ultimul rând la entuziasmul tinerilor”. Don Luca Lauritano sustine ca în mod special a admirat: „caracterul misionar al acestor preoti care merg cu mijloace putine, fara certitudini pentru viitor si înfruntând contrastele triste cu fratii ortodocsi, cu toate acestea cu bucurie si speranta evanghelica îl urmeaza pe Domnul”.