„Anul acesta, pe 11 iulie se împlinesc 61 de ani de la moartea episcopului greco-catolic Valeriu Traian Frentiu, mort în închisoarea din Sighet si îngropat în Cimitirul Saracilor de catre cei care doreau astfel ca episcopul român sa dispara din memoria poporului si a credinciosilor.
Valeriu Traian Frentiu a fost episcop timp de 40 de ani: 10 ani în Eparhia de Lugoj, 30 de ani în Eparhia de Oradea, iar 6 ani a fost si Administrator Apostolic al Mitropoliei de Alba-Iulia si Fagaras.
Ultimii 4 ani din viata i-a petrecut în arestul regimului comunist. Acuza ce i-a fost imputata era fidelitatea fata de Sfântul Scaun si neacceptarea ordinului guvernului comunist prin care Biserica Greco-Catolica din România era desfiintata.
În prima parte a detentiei este închis în Manastirile Ortodoxe Dragoslavele si Caldarusani care au fost transformate în adevarate închisori ale unui regim care dorea eliminarea religiozitatii din sufletul românilor si începea acest plan prin închiderea episcopilor si a elitei catolice.
Ultimii doi ani din viata îi petrece în Penitenciarul Principal din Sighet, închisoare transformata într-un adevarat lagar de concentrare în care aveau sa-si piarda viata multi episcopi, intelectuali, preoti, dar si oameni simpli de care regimul comunist se simtea intimidat.
Pe parcursul detentiei la Sighet episcopul Frentiu le spunea mereu celor cu care era închis: „Suntem aici pentru a suferi”, continuând sa propovaduiasca credinta catolica pe care de nenumarate ori a aparat-o de la amvon.
În Pastorala de Anul Nou din 1940, prelatul greco-catolic spunea: „avem datoria crestineasca, ca sa ne rugam si sa muncim pentru ca dintre crestini sa dispara toate neîntelegerile si sa devina toti fiii adevaratei Biserici a lui Cristos, care este «una, sfânta, catolica si apostolica»”.
Un adevarat „fiu al pacii”, episcopul a înteles ca „singurul dusman al pacii este pacatul”, dupa cum spunea în Pastorala de Pasti tot din 1940. „Deci nu va fi pace în suflete, în familie, în societate, între neamuri si popoare”, scria Valeriu Traian Frentiu, „pâna ce acelea sunt în slujba pacatului, a egoismului, a lacomiei, a urii si a razbunarii si nu în slujba lui Cristos care, precum prin glasul atotputerniciei sale a linistit valurile turbate ale marii, singur poate, prin glasul poruncilor sale, al moralei sale traita integral, sa linisteasca valurile furtunoase ale patimilor, care au adus asupra noastra fulgerele blestemului Domnului”.
Episcopul Frentiu nu a fost niciodata judecat sau condamnat, cu toate ca moare la închisoarea din Sighet în urma regimului de tortura si umilinta care-i agraveaza starea de sanatate precara. Este îngropat în noaptea zilei de 11 iulie 1952 în Cimitirul Saracilor din Sighet, iar mormântul sau nu poate fi identificat.
Sursa: http://ro.radiovaticana.va
Anul trecut, fiin an jubilear dedicat PS Valeriu Traian Frentiu, s-a lansat un site care cuprinde atât date biografice cât si alte informatii privitoare la activitatile facute cu aceasta ocazie. Adresa la care poate fi accesat este: http://www.valeriutraianfrentiu.blogspot.ro/
