„„Credinta noastra este viata noastra!” – Cardinal Iuliu Hossu
Îmi place sa spun ca totul a început… cu Flacara. Cu acest cântec plin de viata deschidem zilelele de reculegeri spirituale de la Stei. Zile în care vorbim despre vocatie, chemare si raspuns, despre lupta, credinta si marturisire. Zile în care încercam sa învatam cum sa fim lumina în lume. Aflam ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi, indiferent de vârsta sau calitatile noastre. Desi mici si fragili, Dumnezeu ne cheama, ne cheama pe fiecare, si ne da puterea de a-L urma pe calea adevaratei Vieti – Viata în Cristos.
Îl luam ca prim exeplu pe David, despre a carui chemare citim în paginile Sfintei Scripturi. În fata planului lui Dumnezeu, suntem încrezatori ca David, suntem gata sa spunem DA, asemenea Mariei, Mama noastra? Suntem gata sa Îl urmam pe Isus în fiecare clipa?
Seara se încheie cu rugaciunea care ne aminteste mereu de Patimile lui Isus – Calea Crucii. O cale care impresioneaza, caci nu este asa cum noi o stim din carti, ci adaptata tinerilor. Secvente din filmul Patimile lui Cristos ilustreaza fiecare statiune, si tinerii dau glas rugaciunilor. Si aflam ca abia atunci când ne unim crucea noastra cu cea a lui Isus, lupta are sens.
A doua zi, a doua meditatie, cu o tema diferita, însa avându-l din nou pe David ca exemplu. Vorbim despre lupta – lupta din exterior, dar mai ales lupta din noi, în care nu putem învinge decât daca, asemenea lui David, care l-a învins pe Goliat, ne încredintam în mâinile Domnului. Grupurile de discutii ne pun în fata unor noi întrebari, menite sa ne ajute sa aprofundam relatia noastra cu Dumnezeu.
Dupa o scurta plimbare si masa de prânz, urmeaza meditatia în care discutam despre prietenie. Suntem noi prieteni ai lui Isus? Ni s-a pregatit apoi o Seara penitentiala. Isus prezent în Sfânta Taina a Euharistiei este asezat pe altarul micutei capele, iar noi ramânem în tacere înaintea Lui. Scaunele de spovada asteapta fiecare suflet care vrea sa se împace cu Dumnezeu. Ni se spune ca avem cu totii nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Si acesta este timpul potrivit. Ziua se încheie cu un film artistic care impresioneaza, fiind o adevarata marturie de credinta.
Cu acest bagaj spiritual întâmpinam a treia zi, când Sfânta Liturghie este celebrata în biserica, alaturi de credinciosi. Predica vorbeste despre chemare si conditiile necesare urmarii lui Isus. Sa ne lepadam de noi însine, sa ne luam crucea… Avem curajul necesar? Sigur ca nu. Tocmai fragilitatea noastra trebuie sa ne îndrume spre smerenie. Smerenia pe care a avut-o David, smerenia si umilinta Mariei.
Dumnezeu mi-a spus, în aceste zile, ca mai am mult pâna sa ajung cu adevarat la El, pâna sa spun DA, liber si doar din iubire. Mi-a spus ca fara încredere nu pot sa fac nimic si ca nu trebuie sa uit cât sunt de slaba. Mi-a vorbit despre împacare. Si mi-a amintit ca ma cheama.
Flacara este aici, o simt. În urmarea lui Isus, trebuie sa ne straduim cu totii, indiferent de societate sau anturaj ca ea sa ramâna mereu vie, pentru ca El sa fie cu adevarat lumina noastra.
Isuse, ma încred în Tine!